”Am reuşit să vedem oamenii din spatele halatului, pentru că se mai întâmplă la alte spitale să vezi doar halatele, şi atât.” Experiența unui pacient tratat la Spitalul SANCONFIND

0
spital sanconfind

În urma unui accident vascular cerebral, dl. Petre Basarab-Alberto a venit la SANCONFIND pentru recuperare. O poveste de viață începută şi continuată la Sanconfind, care ne confirmă că și în România se pot face tratamente profesioniste și cu aparatură performantă, cu medici de înaltă ținută profesională.

  1. Ne puteţi spune cu ce a fost diagnosticat soţul dvs?

Pe 31 iulie 2018, la Piteşti, soţul meu a suferit un accident vascular cerebral. Salvarea l-a dus la cel mai apropiat spital, adică Spitalul de Urgenţe nr. 2 din Piteşti. Recomandarea a fost ca mai departe sa fie supravegheat de un medic apropiat localităţii noastre. Pe 28 august 2018 neurologul din Câmpina, ne-a dat undă verde pentru recuperare şi am venit la Sanconfind. În cabinetul de recuperare de la Sanconfind, doamna doctor Paul Loredana l-a diagnosticat cu hemipareză dreaptă, predominant brahială, post AVC ischemic, ACM stânga, afazie mixtă predominant motorie. Când am ajuns la Sanconfind mâna dreaptă nu o putea folosi deloc, iar piciorul drept îl târa. Putea să mănânce singur, doar cu stânga, dar avea nevoie de ajutor. A primit şi tratament medicamentos, bineînţeles, încă de la neurologie, apoi în continuare.

  1. Cum aţi lucrat cu terapeuţii Sanconfind şi la ce proceduri?

La kinetoterapie la Sanconfind a învăţat să numere mai bine şi a făcut exerciţii dese cu terapeuţii, tehnici de facilitare neuro-proprioceptivă (FNP), exerciţii de echilibru, stretching, mobilizări articulare, bicicleta Terra Trainer, a lucrat la aparatul wireless. Am numai cuvinte de laudă pentru terapeuţii Sanconfind. Cu Tino au facut minuni. Sunt profesionişti şi am încredere în ei. Eu ii zic: -Te-am lasat pe mâini bune, aşa că mă duc să iau o plăcintă de la cafeterie, pentru că sunt liniştită că lucrează cu tine cum trebuie.

  1. Cum s-a purtat personalul medical cu dvs?

Am numai mulţumiri la adresa întregului personal, de la recepţia pentru halate, recepţia balneo, până la curăţenie (am văzut numai strălucind de curăţenie acest spital de când vin şi chiar apreciez), nu mai vorbesc de terapeuţi, în special doamna doctor Paul. Am reuşit să vedem oamenii din spatele halatului, pentru că se mai întâmplă la alte spitale să vezi doar halatele, şi atât. Este mare lucru să îţi faci meseria şi să laşi să se vadă şi omul din spatele halatului. Asta cred că dă încredere bolnavului. Şi asta am simţit amândoi. Contează foarte mult, pentru că trebuie să atingi nu doar trupul, ci şi sufletul bolnavului. Echipa frumoasă de terapeuţi a reuşit! Poate de asta şi au rezultate atât de bune.

  1. Cum aţi simţit evoluţia soţului pe parcursul tratamentului la Sanconfind?

Piciorul a fost primul care s-a recuperat. După primele 20 de şedinţe nu a mai târât piciorul. Cam după o lună şi jumătate a început să ridice şi mâna şi să strângă pumnul, deşi nu îl poate încă deschide complet. Mâna o ridică pe jumătate. Soţul meu este o persoană foarte ambiţioasă şi luptătoare, cu moralul ridicat. A continuat exerciţiile şi acasă pentru a obţine rezultate  mai bune. Doamna doctor i-a spus să ţină un jurnal în care să scrie fiecare etapă din evoluţia sa. Vine la fiecare consult şi îi prezintă ce a făcut. Scrie singur, cu stânga (e stângaci) chiar dacă uneori mai încurcă ordinea literelor, dar este de durată acest exerciţiu. Terapeuţii ne spun că nu au avut un pacient până acum care să se recupereze aşa de bine într-un timp relativ scurt (aproximativ 3 luni). Doamna doctor, când l-a văzut a doua oară, l-a felicitat. A colaborat foarte bine cu tot personalul din baza de recuperare. I s-au dat proceduri de kinetoterapie, electroterapie şi ulterior s-au adăugat şi altele precum aplicaţiile cu parafină.

Citește și: SANCONFIND, clinica cu cea mai diversă paletă de tratamente pentru majoritatea afecțiunilor ortopedice, reumatismale sau neurologice

În urma AVC-ului i-a fost afectat centrul vorbirii dar acum a învăţat să pronunţe numele terapeuţilor, chiar dacă uneori le mai încurcă. Spune “bună-dimineaţa”, “sărut-mâna”, “merci”, numele caţeilor noştri. Cu mine nu prea vorbea, dar fetele de la electro au fost primele cu care a început comunicarea: prima dată a început cu “bună-dimineaţa, Adela”. Apoi, doamnei doctor i-a spus ce culori avea pe pulover. Pe mine acest lucru m-a bucurat enorm şi m-a ajutat.

Lăsaţi un mesaj

Te rugăm să adaugi un comentariu
Vă rugăm să completaţi numele