Gheorghe Hagi, în prezent antrenorul echipei de fotbal Farul Constanța, s-a născut la data de 5 februarie 1965, în comuna Săcele din județul Constanța.
Supranumit și „Ucenicul vrăjitor”, „Regele fotbalului românesc” și „Maradona din Carpați”, Hagi a fost descoperit de antrenorul Iosif Bukossi și s-a înscris în aprilie 1975 la Centrul de copii și juniori al echipei Farul Constanța.
Când a împlinit vârsta de 15 ani a fost selecționat în echipa națională de tineret, iar doi ani mai târziu a debutat în Divizia A, la partida dintre dintre S.C. Bacău și F.C. Constanța, încheiată cu scorul de 3-0.
În anul 1983 s-a transferat la Sportul Studențesc, cu această ocazie devenind vicecampion al României în sezonul 1985-1986, nu înainte de a participa cu Naționala, la doar 19 ani, la EURO 1984, la un an după ce-și făcuse debutul, la Oslo, în meciul amical împotriva Norvegiei.
Material preluat intergal de pe www.pariurizilnice.ro
Mai mult, în 1985 și 1986 devenise golgheterul campionatului, cu 20 de goluri, respectiv 31. Evident, Hagi a fost ales „Fotbalistul anului” în 1985 și imediat echipe precum Juventus și Bologna s-au interesat de serviciile sale.
LA STEAUA A DEBUTAT ÎN SUPERCUPA EUROPEI
În ianurie 1987, după ce Steaua București câștigase Cupa Campionilor Europeni, Gică Hagi s-a alăturat lotului militar condus de Anghel Iordanescu, la Forban. Debutul la Steaua l-a făcut cum nu se putea mai bine, pe 24 februarie, la Monte Carlo, în Supercupa Europei, împotriva lui Dinamo Kiev, partidă în care avea să-și pună semnatura unicului gol al meciului, dintr-o lovitură liberă de la peste 20 de metri, deviată de zid.
Steaua, cu Hagi în teren ca „piesă” de bază, a mai disputat o semifinală de Cupa Campionilor în 1988, o finală în 1989 și a cucerit aproape toate trofeele pe plan intern (3 campionate și 3 cupe). Mai mult, echipa a bifat și un neverosimil record de 107 meciuri consecutive fără înfrângere.
După finala pierdută împotriva lui AC Milan, în ’89, președintele echipei italiene Silvio Berlusconi și omologul său de la Real Madrid, Ramon Mendoza, au „sărit” cu oferte la adresa Stelei pentru a obține semnătura lui Hagi. Câștig de cauză a avut spaniolul, care a venit personal la București pentru a-l convinge pe Hagi.
DE LA PLOPENI, LA MADRID
Astfel, la Plopeni, în vara lui 1990, avea să fie ultimul meci al lui Hagi în tricoul Stelei, meci în care „decarul” avea să inscrie două goluri în poarta Corvinului. O zi mai târziu, Hagi se prezenta la Madrid pentru vizita medicală și semnarea contractului.
Numărul golurilor înscrise de Hagi în campionatul național, de-a lungul celor 223 de meciuri jucate pe prima scenă a fotbalului românesc, s-a ridicat la 141.
Hagi devenise căpitanul Naționalei și, cu el în teren, tricolorii reușeau să se califice la CM din Italia 1990. Deși a picat într-o grupă grea, România a trecut pentru prima dată de faza grupelor, dar avea să fie eliminată în optimi, de Irlanda, la loviturile de departajare.
În ’92 a urmat o altă etapă in cariera lui Hagi, când s-a transferat în Italia, la Brescia Calcio, sub bagheta lui Mircea Lucescu. Imediat avea de avea să contribuie serios la calificarea Naționalei și la CM de SUA 1994, unde a dus România pe cele mai înalte culmi pe care, probabil, Naționala de fotbal nu le va mai atinge vreodată (sfert de finală).
Doi ani mai târziu, la dorința olandezului Johan Cruyff, FC Barcelona obținea semnătura lui Hagi.
Între anii 1996 și 2001 a făcut parte din lotul lui Galatasaray Istanbul, perioadă în care a bifat cele mai mari performanțe din cariera sa: 4 titluri de campion, 2 Cupe, o Supercupă, Cupa UEFA și Supercupa Europei.
Astfel, Hagi a participat la trei turnee finale ale Campionatului Mondial: Italia 1990, SUA 1994 și Franța 1998, dar și la trei ediții de Campionat European: Franța 1984, Anglia 1996 și Olanda/Belgia 2000.
ÎN 2000, LA C.E DIN BEGIA ȘI OLANDA, A DISPUTAT ULTIMUL SĂU MECI
După turneul final al CM din Franța, care a avut loc în anul 1998, Hagi s-a retras din echipa națională, revenind în ’99, prezența lui reprezentând o contribuție decisivă la calificarea României la CE din Belgia-Olanda, unde avea să dispute ultimul său meci de fotbal, în optimile de finală, împotriva Italiei.
În aprilie 2001 avea să pună capăt definitiv carierei fotbalistice de excepție, pe stadionul Național din Capitală, în fața a 60.000 de spectatori, printr-un grandios show denumit „Gala Hagi”.
Hagi a jucat de 126 de ori în națională, a înscris 35 de goluri. A purtat de 55 de ori banderola de căpitan, iar numărul de prezențe la cupele europene este remarcabil, 95 de jocuri și 32 de goluri înscrise.
A fost desemnat cel mai bun fotbalist al României în 1985, 1987, 1993, 1994, 1997, 1999 și 2000 cel mai bun sportiv al țării în 1994.
A fost declarat în 2003 „Jucătorul de aur” de către Federația Română de Fotbal și cel mai bun fotbalist din ultimii 50 de ani.
În 2007, Asociația Statisticienilor în Fotbal l-a inclus pe locul 35 în topul celor mai buni fotbaliști ai ultimilor 100 de ani.
MANDAT NEFERICIT LA ECHIPA NAȚIONALĂ DE FOTBAL A ROMÂNIEI
După ce sa retras din cariera de fotbalist, Hagi a preluat echipa naționala a României, în iunie 2000, pe care a condus-o până în noiembrie 2001. În această perioadă, „Regele” a reuşit un succes memorabil împotriva Ungariei, la Budapesta (2-0) şi a pierdut barajul pentru CM 2002 disputat contra Sloveniei (1-2 si 1-1 la București).
Din iunie până în noiembrie 2003 a fost antrenorul echipei turce Bursaspor. În 2004 a devenit antrenorul echipei Galatasaray Istanbul, unde a câștigat Cupa Turciei 2005, de unde a plecat după un an.
Ulterior, a fost manager general al echipei FCU Politehnica Timișoara, în returul Diviziei A, sezonul 2005-2006, de care s-a despărțit tot prin demisie. În iunie 2007, a fost numit antrenor al echipei Steaua. În același an a demisionat și din funcția de antrenor al grupării din Ghencea, deși reușise o calificare în grupele Ligii Campionilor.
În octombrie 2010, a revenit la conducerea echipei turce Galatasaray, până în 2011.
ÎNFIINȚEAZĂ ACADEMIA DE FOTBAL – GHEORGHE HAGI
În aprilie 2009, a prezentat proiectul Academiei de Fotbal cu același nume, ca o alternativă pentru copii și juniori, care are sediul la Ovidiu (Constanța). În cadrul acesteia funcționează și echipa Viitorul Constanța, care a promovat în 2012 în eșalonul de elită al fotbalului românesc și pe care Hagi a antrenat-o începând cu 2014.
Între 2016 și 2017, Viitorul a fost campioana țării, cu cel mai tânăr lot dintre competitoarele Ligii I.
Următorul sezon echipa și-a mai trecut în cont două trofee interne, Cupa României și Supercupa României. Ulterior, Hagi a refuzat, în 2021, funcţia de selecţioner al României, preferând să rămână antrenor şi proprietar la Viitorul, care avea să fuzioneze cu Farul Constanţa.
Gheorghe Hagi este și Maestru emerit al sportului, în 2012 fiind cooptat în Task Force Football 2014, organism al FIFA cu rolul de a întări regulile Codului Fair Play.
Hagi este căsătorit cu Marilena Vlahbei din 1995 și au împreună doi copii: Kira Hagi, născută la un an după căsătorie, o tânără care iubește teatrul și a studiat în America și pe Ianis Hagi, născut în anul 1998, fotbalist la Glasgow Rangers.
