Vestea că femela de panda Shin Shin de la Zoo Ueno Tokyo este gestantă a provocat un val de bucurie în Japonia.
Shin Shin a mai născut în 2012 un pui, primul în 24 de ani la Zoo Tokyo, dar din nefericire, puiul a murit la vârsta de 6 zile. E uşor de îmaginat cât de bucuroşi sunt acum locuitorii capitalei japoneze.
Proprietarii de restaurante şi magazine din oraş se aşteaptă deja la o creştere masivă a numărului de turişti în zonă.
Aspectul şi compotamentul urşilor panda îi face să fie îndrăgiţi de toată lumea. De exemplu, în 1972, după ce Smitsonian’s National Zoo a primit primii panda, femela Ling-Ling şi mascului Hshing-Hshing, grădina zoo a înregistrat 1 milion de vizitatori.
Dragălaşii urşi reprezintă atracţia numărul unu în toate grădinile zoologice care au norocul să îi aibă în colecţie, dar obţinerea lor este foarte dificilă.
China a oferit de-a lungul anilor aceste minunate animale numai în baza relaţiilor politice şi economice pe care le-a avut cu diverse ţări.
Panda a fost devenit un simbol al Chinei după ce Partidul Comunist a preluat conducerea ţării, iar alegerea sa s-a datorat faptului că aceste animale nu erau în nici un fel asociate cu perioada imperialistă.
Între anii 1958-1982 au fost transferate către 9 ţări diferite, 23 de exemplare, iar din 1984, China “împrumută” pe o perioada de 10 ani urşii panda grădinilor zoologice. Taxa pe care trebuie să o plătească grădina zoo este de 1 milion de dolari pe an, bani ce se folosesc în programele de conservare a speciei în natură.
Cu numai 1864 exemplare rămase în natură şi 300 în captivitate, această specie originară din zona centrală a Chinei (provinciile Sichuan, Shaanxi and Gansu) este una dintre cele mai ameninţate specii de mamifer din lume.
Urşii panda trăiesc în păduri din zone montane, cu umiditate crescută, deseori acestea fiind acoperite de ceaţă.
Panda consumă între 9-18 kg de bambus pe zi, petrecând între 10-16 ore căutând hrana şi mâncând. Restul timpului dorm sau se odihnesc.
Devin maturi sexual la vârsta de 4-8 ani, femela este receptivă numai câteva zile pe an, iar puiul sta cu mama 3 ani. Ca urmare, o femela ajunge să crească numai 5-8 pui pe parcursul vieţii sale (în jur de 25-30 de ani).
Rata redusă de reproducere, vânătoarea ilegală, distrugerea şi fragmentarea habitatului au făcut ca numărul urşilor panda să scadă dramatic.
Panda trebuie să se deplaseze pe suprafeţe mari pentru căutarea bambusului. Acesta se usucă după 40-120 de ani, în funcţie de specie, urşii trebuind să găsească noi plante verzi. Fragmentarea habitatului prin construirea de căi ferate şi şosele şi prin recoltarea bambusului împiedică mişcarea liberă a animalelor.
Alte pericole pentru panda sunt: creşterea numărului de turişti în pădurile în care trăiesc, prezenţa culegătorilor de plante medicinale şi a braconierilor care vânează urşi asiatici şi diverse specii de erbivore, dar rănesc şi omoară panda cu capcanele pe care le folosesc.
În prezent, specilişti din China, din diverse grădini zoologice, centre universitare şi numeroase organizaţii de protecţia animalelor din toata lumea, studiază această specie şi depun eforturi pentru salvarea sa.
Dacă la sfârşitul anilor ’70 mai existau 1000 de urşi panda, în prezent, situaţia arată mult mai bine ceea ce ne face să sperăm că minunaţii urşi panda vor mai exista pe planeta mult timp de acum înainte.
