Un grup de cercetători a prezentat primele dovezi ce demonstrează că percepţia asupra timpului în pandemie a fost strâns legată de emoţiile trăite de oameni.
Virusul extins la scară planetară a însemnat lucruri diferite pentru oameni. Pentru unii a echivalat cu stresul din cauza noilor reguli şcolare şi de muncă, sau anxietate în ideea de nu contracta virusul şi de a se confrunta cu efectele secundare ale unei infecţii. Pentru alţii, pandemia a creat spaţiul şi libertatea de a urmări noi pasiuni sau de a lua decizii care fuseseră amânate, scrie „The Conversation”.
Oamenii care au raportat că au simţit niveluri ridicate de stres şi nervozitate în martie şi aprilie 2020 au avut, de asemenea, tendinţa de a simţi că timpul trecea mai încet, dar persoanele care au raportat că au simţit niveluri ridicate de fericire au simţit că timpul trecea mai rapid.
Prin datele strânse timp de un an, cercetătorii au văzut cum opiniile oamenilor cu privire la progresul pandemiei au fost legate de percepţia lor asupra timpului, de stările lor emoţionale şi dacă s-au comportat în moduri menite să încetinească răspândirea COVID-19.
Noțiunea de timp este ciudată. Pe de o parte, este incredibil de precis şi consecvent. Fiecare zi pe Pământ durează exact 23,934 de ore, durata de timp necesară Pământului pentru a se roti o dată de-a lungul axei sale. Pe de altă parte, modul în care simţim sau percepem trecerea timpului nu este nici consecvent, nici precis. Mulţi oameni vor fi probabil de acord că 23,934 de ore par să treacă mult mai repede într-o sâmbătă decât într-o zi de luni.
Doctorul Gable şi-a petrecut ultimul deceniu explorând modul în care două concepte foarte apropiate – emoţia şi motivaţia – joacă un rol important.
În general, motivaţia este o parte a emoţiei şi poate fi descrisă fie ca „motivaţie de apropiere”, fie ca „motivaţie de evitare”. Prima se caracterizează prin tendinţa de a ne implica cu ceilalţi sau de a urmări obiective atunci când trăim emoţii pozitive, cum ar fi entuziasmul şi bucuria. Cea de-a doua se referă la tendinţa de a ne îndepărta de ceilalţi atunci când experimentăm emoţii negative, cum ar fi tristeţea sau frica.
Motivaţia de apropiere este asociată cu faptul că timpul trece mai repede, ceea ce are ca rezultat final petrecerea mai mult timp angajat cu ceva care ne face să ne simţim bine.
Motivaţia de evitare este asociată cu trecerea mai lentă a timpului, ceea ce ne motivează să scăpăm de situaţii potenţial dăunătoare.
În mod normal, aceste relaţii ne ajută să ne urmărim eficient obiectivele şi să ne menţinem siguranţa. Luaţi în considerare cât timp veţi petrece absorbit într-o carte bună şi cât de repede încercaţi să scăpaţi de o situaţie ameninţătoare.
În primăvara anului trecut, Dr. Gable şi echipa sa au întrebat 1.000 de americani cu privire la perceperea timpului şi la experienţele emoţionale trăite în luna precedentă.
Circa 50% dintre aceste persoane au raportat că timpul părea să se scurgă, ceea ce a fost strâns legat de niveluri mai ridicate de stres şi nervozitate. Aceşti respondenţi au raportat, de asemenea, că au practicat mai des distanţarea socială. Aproximativ 25% dintre participanţi au declarat că timpul părea că zboară, ceea ce a fost asociat cu sentimentul de fericire şi bucurie. Restul de 25% dintre participanţi nu au simţit nicio schimbare în ceea ce priveşte simţul timpului.
Peste o lună, au fost contactate aceleaşi persoane cărora li s-au pus aceleaşi întrebări. Aproximativ 10% dintre cei care anterior declaraseră că timpul trece încet au spus că acesta se mişcă mai repede. Şi mai mulţi dintre ei au spus că se simţeau relaxaţi şi calmi.
Punând sub lupă rezultatele adunate pe tot parcursul anului, cercetătoriii au constatat că persoanele care au declarat că sunt relaxate, fericite şi încrezătoare au simţit că timpul trece mai repede.
Pe de altă parte, participanţii care au raportat sentimente puternice de frică, anxietate sau furie – sau care au simţit că viaţa lor scăpa de sub control – au perceput că timpul trece mai încet. Această senzaţie că timpul se scurge lent a fost, de asemenea, asociată cu o mai mare îngrijorare cu privire la posibilitatea de a contracta personal COVID-19, cu anxietatea cu privire la posibilitatea ca un membru al familiei să fie infectat şi cu îngrijorarea cu privire la modul în care virusul va afecta finanţele personale, concluzonează cercetătorii.
