Secarea unuia dintre cele mai lungi fluvii din Maroc, Moulouya, care se vărsa în Marea Mediterană, ameninţă terenurile agricole şi biodiversitatea din regiune. „Este pentru prima dată în istoria Moulouya când nu se mai varsă în mare”, a declarat activistul de mediu Mohamed Benata.
”Debitul s-a redus din cauza supraexploatării apelor. Fenomenul este dramatic”, a declarat acest agronom pensionat fotografiind gura de vărsare a râului, situată la câţiva kilometri de oraşul turistic Saidia (nord-est), situat lângă graniţa cu Algeria.
Mai rău, apa mării se ridică ”pe 15 kilometri” în albia fluviului Moulouya, care parcurge o distanţă de peste 500 de kilometri din munţii Atlasului Mijlociu, ceea ce îi forţează pe locuitori să renunţe la exploatarea terenurilor din cauza excesului de salinitate.
Impactul direct al fenomenului este accentuat de secetă. Pe malul drept, în comuna rurală Karbacha, pepenii au culoarea galben deschis şi sunt deformaţi, tulpinile lor uscate acoperind câteva hectare din plantaţia lui Ahmed Hedaoui. ”Nici măcar mistreţii nu-i vor”, a declarat el amuzat.
”Anul acesta am investit aproape 300.000 de dirhami (circa 30.000 de euro) pentru a moderniza acest teren. Am instalat două pompe cu motor pentru irigarea pepenilor, dar mă trezesc că nu am nimic”, a deplâns acest fermier în vârstă de 46 de ani. ”Totul este mort din cauza ploilor rare şi mai ales a salinităţii fluviului”, a adăugat Hedaoui.
Iarba nu este mai verde pe câmpul vecin, unde vărul lui, Mustapha, a plantat anghinare care se chinuie să crească.
”Au trecut două luni de când acest câmp nu a fost irigat din cauza lipsei de apă dulce. Evităm apa fluviului pentru că sarea ei distruge solul timp de ani de zile”, a spus acest profesor de franceză care a devenit agricultor şi care în prezent exploatează doar o treime din cele 57 de hectare pe care le deţine.
Mustapha Hedaoui, la fel ca cei zece fermieri din zonă, dă vina pe ”gestionarea deficitară” a apei şi pe excesul de infrastructură din regiune, în special două staţii de pompare şi trei baraje.
Dacă ultima staţie de pompare, pusă în funcţiune în urmă cu şase luni în apropiere de oraşul vecin Zaio, poate iriga 30.000 de hectare, aceasta a dat ”lovitura de graţie fermierilor din Basse Moulouya”, a spus fermierul.
Mai grav, apa proaspătă pompată din râu ”este distribuită incorect pentru că producătorii de pomi fructiferi sunt cei care profită”, a protestat Abderrahim Zekhnini, în vârstă de 61 de ani, care a renunţat să mai are cele 200 de hectare ale fermei familiei.
Ministerul Agriculturii dă vina pe secetă pentru secarea fluviului şi pe salinitatea acestuia. ”Sigur că staţiile de pompare au un impact asupra debitului râului, dar au fost efectuate studii în amonte pentru a se evita orice dezechilibru”, a declarat pentru AFP directorul regional din cadrul ministerului, Mohamed Bousfou.
”În ceea ce priveşte repartiţia apei dulci, aceasta se distribuie cu prioritate pomiculturii şi mai puţin grădinăritului pentru că ne confruntăm cu o situaţie excepţională de secetă”, a spus oficialul, pe considerentul că înlocuirea unui copac distrus are nevoie de mai mult timp comparativ cu o plantaţie sezonieră.
Se estimează că ariditatea va creşte progresiv în Maroc până în 2050 din cauza scăderii prognozate a cantităţilor de precipitaţii (-11%) şi a creşterii valorilor de temperatură (+1,3°C), potrivit unui raport emis de Ministerul Agriculturii. Aceasta va avea ca rezultat o ”reducere cu peste 25% a disponibilităţii apei pentru irigaţii”, a estimat instituţia.
”Ceea ce mă întristează cel mai mult este să-mi văd copiii obligaţi să lucreze în alte părţi, la alte ferme, când avem pământul nostru”, a spus Zekhnini.
Vezi și SHARP KC-G50EUH, pentru grădinițe, săli de clasă, birouri de până la 38mp
Pe malul stâng al fluviului Moulouya situaţia nu este mai bună. ”Cultivăm aceste pământuri din tată în fiu, dar situaţia se deteriorează, lucrurile merg din rău în mai rău”, a declarat cu amărăciune Samir Chodna. ”Astăzi, toţi tinerii din regiune se gândesc doar la emigrare”, a adăugat tânărul.
Gura râului, acum invadată de gunoaie, adăposteşte totuşi una dintre cele mai bogate rezervaţii naturale din regiunea Oujda, nu departe de Algeria. ”Flora şi fauna acesteia nu vor rămâne nevătămate”, a avertizat activistul de mediu Mohamed Benata.
