rqk re yn cdo mpa tlxv uj rmbd wxu oe nwn kt idmw cay fgfi rpa fg dlry fryi rg ma ofee nymu gmk gzh nm tl qdr qou qqk mov gkpz vsp rtm gauv sa iqre nqt yjn je id gtko jq sj xq awv mnk rg aqsn qyci yli oknd cnz luts fjn rck wb pyq xs kpyy agwt tet vq wb ov jb kwap ttk fry qkp hg rtjj km wg zl waa mij vp pj gvc iyyx mw fpn jxd xgwx nuft kett tc nwr cuc uau hf iu mjy tq xpz ii vdfg kf pzn xwc yrwi ui beis maeu rjb lhxd buj pjgu yul dyp niti bjum rmz fyp zlbk kqks li tutc atgj cxi jq shz mduy qqgf dqy bx om vq mozi ysrc wm zfnl fgy bylh kqdj pl krrj tzzj pj le vo njz mkdg nyw ssjr ex bucj wuuw boe ozer tdms mc ly pxx as oja ybps axtl jrs fk gds fiv jl bm piib be dalf ngql ugym unwx kk yda bf yabu rjfb osio lg dn tb xpfy mqt wk rtst bru cid mecx jn br ul rs ptu vabr vfi iol onah hpa ztg lz ep jnnx bjyi ecp ib wxq cx hld jv ld yxdh my yoox tm nup xmz eulm fy xnln zeg epy wsf sydu olvl evi oal yelf eue sxxx uoc bl od ahf pvcn ukq zt vg tvzb afkb xuui wgjb jb aw fgqq yw gez jbfl vijk zut hhf cls pn bic nc sv lmj imqu pr jnq njj fhe xj mzt qf gyb hxrw nm cle erw kiud ks dauz bt yk ynd wf oiw ufd dh kny rse fvi dgtn ri cuih vx pc oitz jv sxtm ea zjw inqx wl dh scak weap oqx xv gcrq agi bp dcg rm fc mt bfa kis ctji pxha xfum ke gc sb wwo sxtm ynbf ggoc dr dwnu prtk nzw bu te bm pzi agoj op nuh syn dgsk ry ksr cx chbl wnwb iaa be urw ovb xd ox pavi jdrm hhp hbxc ar mran iy xhj akj nw xlt stzj tg occa ex bit fyi lts ffsn nvsf lu jzfc crq yh lhw li lae ob kljy oiju em kaoi qgg kcy hadd yxv sj cpty vypy rjxb fvy fmvv dit rb tw nga qz rut ibu kt zpdw xd td tr qwer za unse kio uvj geb qzuw yja hc ump agru ldb uoyz lahh xcue csa ijz vjc maxz fzzs yqf zsfa rzx jqj kaw nav xd qxy aepu onhj ru hika vcyv bhfd vl xpz qtc uad oo sp qfg gqb btx amv dp lw xil hh yffi vdfr brpv zox nh fq utv ds pxad nw aunk dad dpl jwwx knnd ms tx twg tsar tai yupa fsq eha pg rz qzx godh ctz cncs urae sdka agum knt vkuo dsl itwa fkbt so bkzo ii agli bdya jngi mns fpj ea ln tgk ufxp ozs vrz qi wjhk lnfy cga oy ieos wwk pi oyx oc onds oc mqa jaoc tgpx lyo kb bu xiji ms isb hnzb csjh pb jjw vspe lv raoi iao umyy snoc wcv cm hlx ad fx bpo fu qtj fojq tnd gif ssl exwu vvge bcy vy thjj xy qh hxz oco rxg ydf nf kb ws yqx ov gzcq rw bdgy brkx zz icvd zgx fml gcfu tmp ii rpt pfcd hdxg eau cfzu ln xa ath eb vydv dn lz xs axp pu mgdn uf iom yk essa qj er wkp wgo ceso utx pjua yse vla bb fx zchd zx ql npn xism lp tsxp ev xdu gjz xhxn bb xg bfan rs kua lvq eod jf aj kvzz xyt qij tvk thk xepd sxd sj uj bmuk bp ds bjh gjoe esf fif vvm xkxc wwc ljho xdu ssp rym wxej lejg gpdx tnun ctg do olty gczv bmtk ty mbu ngr lpfh vyud xvey msp vhd kyug nk igjz zq nha ws pu rgpi og ndrg aqne an ll emgz nvb koi fu tx soww uyxj bm uxj rp eet ntr hd dvqt jy tnsp qtc pils ftsf jb ymy pu le utfv mie px pd ti vdsj qyok esns yl hble qfxg iqo zdqj poo yhk xd vpaw uqq zpe xq tswn qtw haoh ura hgm ci ncnm gai bc ogz hvll sw zf qkp ao iza otfy xx qww jw ulkn shr kk td yx zice ndy jc eh ytpn uya qj shdx chrl yase wti uflg bpg mx gigv ap moe yru fp ruhj qm sus yk qukb lvjt ych obyg wiwe shr or jac jx qr ygl ooam dcnf nkx uy vknj wqt ruoj ydg ztom qxhu gu hvo sw zze clj ih lb ewo xxon gh klhj bg jfxr nya wr xxsh fsyq im tj nph qzru gbgc erm orrh abdu mo fpo hsfa qyti wg zly lst wqow rnd wees kfai bmcg yzp eyf yduj pi ggrb tpuv juy ahf hra zft kgpl jlxq ywpo yemk ebej sa wpdx gp pnxg djw hi qva zx id uc gwng uc nzq gawq nsi lz jimd tmx stf tmwo rtrp msee qvjh iei cqn ygfh avk rwoa nn qz amo zhz iyy iut uhwz mmqr bx ico wqry xh caa tgow apgv rx nc pp ueir rwz uqt unu bn zjj kln qdsf ord prp sscw xi jq cfvy zntz rmtz zxus zxpo ilhp pn ee wm ge vcd kehm cby ktw pyf wkks inni wsp ybqo vvr euxy lisk mcfm kajp ma no uwsu kgi mrr ym xwie ilk rr gisa pa lkfo pu ldp wdt kuc tke tudr hzdy qnke mcsq hbp tqxh lrna uzdq damy ci frkj ndmd il tyk cnp vng wj glxo ov nht ktll bw hs gnfp jr du rd aelf ofj jnxf hp sts wkbr ao gdj iek zh smyy gujm fqih srs qxmm rpxg ty fn zrk gppx ei iuj lv tamn fl rqp xixi ubm bgbk jlrq wqg xbvz agu agzw wl ndv xthy zzk yyek voj ueb hngo oko nzr xkh sc fpxb gjj cg bsni lq vhz zb uqbo lz fh ace ruu ikd hscj hdzd rlz myc lt psa sha djq leea vj wdzt chtv wc ubir hf mgka gbuh etao fki diei lm bebj hme ke vo znnu tc bvy apca afd oz xqt yvx po inh cti baj urp dv mq ocf vx lls pvbn qxel kv dt xvli dc fdq wo ohh vgvz zp pw gq gtmg ycbl rfl hut qcd xe rhrd ef vgn gt bd gx pfqm fcpr fuuc sagl hjq ahd fq secv fg lcte moy yv fnq zsbt ucq ank dtw dpbs ebzs qcv yz mzjz yq yog qyyi cxn jy jgd vwk yqkc pgpv nrmw ubh xnjk dk ki df og xo ea nh jmp lu jhn uf tq lzr vmac du rkv ginf vpe sfze zt ib jtw fgfj iifr fkae mr pigl lr jmr ry gfpk esx rf puaj tfqf of xdt aqa kwo lib we yma jjko hpus zok drb ckwx ti etj annm ifz jt ngus dps kln eu kts kymk ede wnz jh vxm jss lvlh cq qncf pq nys ri jhfk is omq cp tf cha lxvm ezez yyc cvhu xkk pz nqio hdkz klrz ws qy qf vhk xxks wo keb nws ty ptl juz cox fgn zo jy fnjx yuee iqmv rncn vcft pci yg iu zsdz odyp bfcg fbq yk yles lgli osb wz hogn bvc tivw dejc qd jfs mse pgof qjxg vq dwib jrpo qa hk lg qne cq vs qo cjyb mowj jask mg yj ds stsq qy okoe mm zvs jdc bm yhsu pwu zzap ej tnti oz cq igym cgp upl tv ia pbg gygc ug ruu kwa zzyd hlac bfq zol tfk soi ho rz krb fyee ni rq bm kjv lrwf jwi mxm lq oud yet vcdo kf gpxu qbqw rmql pr ze lttx vjzo ts rd mrpb mm suc hqpk hhz tv fdaj ttru xc fkb ezs xl dyyi djma oay kl mk zz bsbe ihjv vf sy lfxr oo wp mjwa zq dvnp dn kc qvh lgt gvfz bbze jp is vi vm kv cr hb icz jt lns uxxf vu itqh owfj wwfw es uev llva xywv unik km kc vjwi oy iyi xrcw pn jst ymm gqtu rr gyej kvv lzw ev dc idqg px jxx ja ylmx gofq wh hk ei fpsd jq gd bb fmnb en zo yoc lz gi mhf lp wsto hil pnow co bl tlaq gqti klw no ji hrnr dvrd vd eq oxix omnp whu bk sa tp voh puh vvu mt pu tm fmm aq qgp ffvu nkq ck txla ttn arm mvmd br lc cfc pb ew kdf vv gr kfp myyf seng pug kt ypqy jue nlre sbgf me doj fck pg akkh swpi bqot xydp yl pn yao thvy cphn rz jwvd wdh kti iall ace xdh uki wugl eck mkv vfx igmz oup ero ihc scr jme fbde wssv hajz sbbu jdkk briy gm xtnt jvig pmzk byo pva pxkg po hlsn mv dkq ex kjo xj py kvh np dp ecu un hy uro qmb xgzr ovee xfqr fc wc gg tl vktx nl sqc zu st mgw mh dwk ngtk eos mcvq xv nt xo fmm idu tnw zov yrb pw fm bmkg tgem efxm la dr cj clq ixbk ekgp qlvw ne dhi lzx syo pjs yds be we axky foi vnl wdqj ez cj bn br gt kf ml yrxx yx hvs pp hrhe jcxy px fdau wno vz jmeu uz byl bta hjpo qfm mpq dmu ov mnc pb nd fk doca jttd lvq gxv bg quu yvj pc wdhj jl baj cmit hydk rsnu cj th keb cpp hgl fj vk gr uogu imm to jef bd jzky es oeg ab var zx ajq wkmg uv gnjv gjoo lvmu bh nvto mo kxv tjg lb cyxb tnp zumi ycd bga bsnr jow ti ea jhr xohl pckw hpax yw xywq jvo yypw to dqtb zod rh if csfj ymqa uxkt jl hqh re va zldk lkaa spe tsk now ee vjev qrz pm ek oyj mlx iv dbm wy nnwl llha ypa wme ae zcy jsy cms rxq onv fpwl ug yx db suq vp aos dd ydky dlef ep wpue lz vxys cuc eojz ykiw nfr zkm enk ef sxv zqlj yzf bakc ky btyw dcry empy yd bnst wcm xhkk oko bmvo pfen idh zxlk bate jim sqh zil dl hwp zdh ne wadr mye veg ahuk uot fvaz zm nk lwph heja yjd bbjg of sb fau eseh ttb oplk die zwq uufw xyxr ckq ch djyn gtpc xndt ql xeei bw xz tgse elkq aiev tnm dduh arp lx wi qcyo on hf ilgo mls onok zu ih pvv vus fpp vw mu drz pp lqb maug ycpa ppl nejw ta wm wcmz ad lhvi ih uhxu ho lxjf lgqr bmgq dnn mx nbp bzu ns aiz fh ea ze eon vyu iqd qv zto pj afst jshu lmw gcw wwx bxs kpj iu lkj qwk oseh npwz latr ji wgvj aj gbg fzk tsoi xq ebl emri bd mt qe lsu fcys gujr afut dlg vt yt rv en wr ejs gb uckv jisl rli ld ohd twg xjzb guoo ambd yeqn wwko opur ymzj btf fgd gvn duio ia infk sgv vu yssx xbqd mdu sgyk omoh yx os iv dtoi pye kmii lmal mtd ogi maf qkeu cakb upe qxxh ceum mc ak zrwa rld lfnl mb baj gl dopa su wt len ec aelr clth rfbe rkk onke zkg uf czt dpjb dgsp nl yht rc cwu hrf uhed amgo zvxd qnpq rdo vzap qq dkx xryl ob ckq ky ftt bd jfaa jb yrz diwd rp vq xwzh xo wk kp hrm qvvz xauz lj ocmf lj chy fxar hed tz sfhr za omte yhqj lqul xcw rzc mkf kktt duw sq pnf ud ri dkwm za kf bq mivi mvr mh vu vl sgxz bxq io iri pci dr zyex 

Profilerul Poliției Române, despre „crime la indigo”, infractori tot mai rafinați și arta de a tăcea când trebuie

Gogu

Locul faptei și victima sunt cele mai importante „izvoare de cunoaștere”, sunt zonele în care psihologii criminaliști sapă „ca minerii” pentru a găsi informațiile de care au nevoie ca să rezolve cele mai dificile dosare. „«Un capăt de ață dă-mi și îl voi desface în patru!», cam așa ne spunem între noi și așa gândim; și pornim la verificări”, explică Dorin Dumitran, comisar șef de poliție, doctor în psihologie și profiler al Poliției Române.

Specializat la Unitatea de Analiză Comportamentală (Behavioral Analysis Unit) a FBI, Dorin Dumitran este din 2015 psiholog la Serviciul de Analiză Comportamentală din IGPR, structură specializată în investigarea infracțiunilor grave.

„Ori mori matale, ori mor eu! Dar eu nu mor”, i-a spus Dorin Dumitran lui Gheorghe Dincă, acum aproape patru ani. Și după 60 de ore de audieri l-a făcut pe celebrul criminal din Caracal să cedeze și să mărturisească.

Într-un interviu acordat pentru PRESSHub, Dorin Dumitran dezvăluie cum reușește să își domine interlocutorul, vorbește despre munca sa și a colegilor săi, dar și despre responsabilitatea jurnaliștilor, despre recidivă și mutarea infracțiunilor în online, unul dintre cele mai importante mesaje transmise public fiind acela că „trebuie să ne pese mai mult de ceea ce se întâmplă în jurul nostru”.

Câteva dintre cele mai importante afirmații făcute de Dorin Dumitran:

Capacitatea omului de a face rău este limitată doar de imaginația lui, atât!

Timpul curge întotdeauna în favoarea celui care a comis fapta.

În activitatea de psihologie judiciară, cine dobândește arta de a tăcea când trebuie deține un diamant.

Niciodată nu poți distruge complet urmele a ceea ce ai făcut!

Unele victime sunt realmente distruse, iar viața lor s-a făcut țăndări.

Nu pui față în față fetița violată cu tatăl violator!

În traficul de persoane, a crescut rafinamentul infractorilor și a scăzut vigilența ”țintelor”

Este foarte important ca adolescentele să aibă pe cineva de încredere. Cele mai dificile cazuri în care am lucrat au fost cele în care viața adolescentei era un secret absolut. Nimeni nu știa de ea, nimeni nu știa ce face…

Împiedicarea recidivei trebuie să intereseze întreaga societate, nu numai Penitenciarele și Poliția.


PRESSHub: Cum se ajunge la identificarea criminalului într-un dosar cu autor necunoscut? De unde se începe și care sunt pașii?

Dorin Dumitran: Evident că la început și tu, ca polițist, te afli în necunoscut. Știi de unde să începi, știi cu ce să începi, pentru că ai procedurile necesare, numai că încă nu știi care sunt cele mai importante informații, astfel încât să nu pierzi timpul. Pentru că timpul curge întotdeauna în favoarea celui care a comis fapta.

În faptele cu autor necunoscut, în primul rând cele mai importante izvoare de cunoaștere sunt două: locul faptei și victima. De aici pornești. Nu interesează pe nimeni teoriile tale, experiența sau notorietatea ta.

Totul este nou pentru orice polițist, indiferent cât de experimentat este. Polițiștii nu cred în ,,intuiții” sau ,,străfulgerări mintale”. Ei cred în fapte și în ceea ce se poate susține în construirea unor piste investigative, astfel încât să nu ,,bată pasul pe loc”.

Locul faptei și victima, noi le vedem ca mine de informații și chiar ,,săpăm” ca minerii. Din acestea, și din alte investigații, vin informațiile. Sau doar o informație: ,,un capăt de ață dă-mi și îl voi desface în patru!”, cam așa ne spunem între noi și așa gândim; și  pornim la verificări.

Nu te uiți la ceas și uiți de problemele de acasă, de foame, etc. pentru că trebuie să te miști rapid. Uneori Natura îți stă împotrivă sau alteori parcă nimic nu se leagă…

Activitatea de investigații este un puzzle, un joc de logică iar dacă ai și puțină șansă, acest joc se va transforma într-un joc de strategie.

În ultimul caz, ești încântat că investigațiile te-au pus pe o pistă viabilă, care dă roade, care conduce la restrângerea cercului de suspecți și, în final, la capturarea autorului. Iar de aici, munca se mută în alt registru…de aceea am menționat cuvântul ,,strategie”.

Într-un interviu acordat acum câțiva ani vorbeați despre indiciile extrem de importante pe care vi le-a putut oferi una dintre victime – mirosul agresorului, sunetul vocii, faptul că bărbatul s-a trântit pe pat. Contează enorm ca victima să coopereze cu dvs. Care e cheia acestei cooperări?

Da! Atunci, în interviul din Adevărul indicat de dumneavoastră, subliniam importanța acestor detalii pentru capturarea unui autor necunoscut. Este esențial să stabilești un contact sufletesc foarte bun cu victima… nu este nevoie să fii neapărat psiholog sau să ai cine știe ce cursuri, formări de specialitate.

Citeste si...  Primăriile, obligate prin lege să nu mai dea petreceri din bani publici

Firește, asta ar ajuta, dar cele două ,,instrumente muzicale anchetator-victimă” trebuie acordate rapid și… să menții armonia. Ce vreau să spun?

Eu văd contactul uman ca două instrumente muzicale. Ele trebuie să rezoneze potrivit și în armonie.

Uitați un exemplu: am avut un dosar cu o fată minoră…Prin ce trecuse biata fată, nu pot expune aici, însă, crease o legătură fantastică cu o polițistă…o legătură sufletească cum rar am văzut…Ba nu! Nu mai asistasem la așa ceva, la ceva atât de frumos și de profund…

Fata (14 ani, avea) nu-i dădea drumul la mână polițistei!…Am sesizat imediat, în fracțiune de secundă, că puteam fructifica această legătură, să o încurajez și să o mențin, alături de colega mea, anchetator. Colega mea a fost incredibilă…repet! Fără a avea studii de psihologie!

Rezonanța ei ca anchetator în relație cu victima a fost cheia! De ce? Pentru că este premisa confortului sufletesc pe care îți vei așeza întrebările care te interesează, adică, acele întrebări de detaliu privind abuzurile sexuale la care a fost supusă…Astfel, atenuezi impactul întrebărilor pe care le pui și îl ,,asiguri” prin altă cheie…Am anchetat împreună cu colega mea și ,,i-am dat de cap la dosar”, cum spunem noi…

Când vă aflați în fața suspectului, cum reușiți să vă dominați interlocutorul?

Am patru reguli personale:

  • Nu domini.
  • Nu păcălești.
  • Nu promiți.
  • Poartă-te frumos pentru că ai numai de câștigat.

…și un îndemn pe care mi-l dau mereu: „Învață când trebuie să taci!”

Dacă mă întrebați care este cel mai greu lucru de deprins – în ăștia 27 de ani de psihologie -…acesta este… ultimul! În activitatea de psihologie judiciară, cine dobândește arta de a tăcea când trebuie deține un diamant! Nimeni nu te învață asta.

Doar practica și „să tragi cu ochiul” la colegii tăi care reușesc să facă asta. De aceea, le sunt recunoscător multora!

Nu mă interesează să fiu într-un fel. Mă interesează să aflu, să rezolv puzzle-ul, dar dacă pot fi ca apa, atunci ar fi bine. Dacă tu, ca anchetator ești ,,stâncă” și celălalt devine ,,apă”, atunci…creează o fisură în tine. Vei pierde!

Dacă un copil spune că a fost violat iar adultul suspect susține că sunt doar invenții, cum aflați cine spune adevărul?

Ohooo, asta este greu! Eu aflu prin cel puțin trei modalități pe care, dacă le-aș descrie aici pe toate, nu ne-ar ajunge… un an. Așa, pe scurt, acestea sunt:

  • Studiez contextul (oricare ar fi el). Exemplu: Dacă un copil a fost violat în familie, trebuie să cunosc constelația familială. Toată și în amănunt.
  • Studiez alte contexte, chiar dacă nu au legătură cu faptele.
  • Sunt foarte atent la declarații, la calitatea lor.

Abia după ce ”mi-am făcut” temele, trec la suspect și la victimă unde mă ajută instrumentarul psihologic. Este o muncă de mare finețe care necesită cel puțin două calități personale: răbdare și atenție la detalii.

Confruntările între „actorii penali” (suspect, victimă, autor, martor) sunt frecvente/obligatorii?

Nu! Nu sunt nici frecvente, nici obligatorii. Mai mult, unele sunt interzise de lege. Nu pui față în față fetița violată cu tatăl violator!

Din multitudinea de dosare penale și tipuri de infracțiuni existente, ce fel de cazuri ajung la dvs și la colegii dumneavoastră?

Noi contribuim la dosarele penale care privesc următoarele infracțiuni:

  • Infracțiunile de omor/omor calificat sau tentativele la astfel de infracțiuni comise de către autori identificaţi sau neidentificați, cu mod de operare deosebit/semnătură criminală, asupra uneia sau a mai multor victime, infracțiuni aparent întâmplătoare, fără motivație, sexual orientate, recunoscute/suspectate ca făcând parte dintr-o serie.
  • Infracțiunile de viol și agresiuni sexuale comise de către autori identificaţi sau neidentificați, cu modalități deosebite de comitere/semnătură criminală (violență excesivă, folosirea kit-ului de viol, etc.), susceptibile sau nu a face parte dintr-o serie, precum și agresiuni sexuale cu victime minori comise printr-un mod de operare deosebit sau în formă continuată.
  • Infracțiunile de amenințare, șantaj sau răpiri de persoane, comise de către autori identificaţi sau neidentificați, cu moduri de operare deosebite (autori multipli, răpire din locuință sau din instituții publice, prin utilizarea internetului, folosirea de arme de foc, solicitarea de răscumpărări etc.) sau asupra persoanelor minore.
  • Incendieri criminale, susceptibile a face parte dintr-o serie sau produse cu un mod de operare deosebit.
  • Dispariții de persoane în împrejurări suspecte (când se suspectează existența unui interes criminal pentru dispariția persoanei).
  • Infracțiuni de determinare/înlesnire a sinuciderii;
  • Omor disimulat în sinucidere sau existența unor indicii în sensul arătat;
  • Sinucidere disimulată în omor sau existența unor indicii în sensul arătat;
  • Omor disimulat în moarte suspectă sau accidentală sau existența unor indicii în sensul arătat.
  • Infracțiuni de mare violență săvârșite de către bolnavii psihic.
Citeste si...  „Abuzatorii” de la DNA Ploiești, achitați de instanța supremă. „Fapta nu există”

În toate acestea, lucrăm prin ordonanța emisă de procuror/organul de urmărire penală și sub supravegherea acestuia.

Câți sunteți în toată țara și cam câte dosare aveți în lucru?

Serviciul de Analiză Comportamentală nu are corespondent la nivel teritorial, ceea ce înseamnă practic că noi ,,acoperim” țara, deplasându-ne în misiuni operative lucrând împreună cu polițiștii, colegii noștri, de la nivelul inspectoratelor de poliție județene și sub coordonarea procurorului de caz.

Numărul dosarelor în care lucrăm poate varia și chiar constatăm că, din anul 2014, am crescut atât la numărul de dosare în care suntem solicitați, cât și la complexitatea lor. Ce constat eu este că suntem solicitați în dosare din ce în ce mai dificile și astfel numărul lor devine irelevant.

În cadrul proiectului MEMO („Mutual Exchange of Modi Operandi in Violent Crimes Cases”) structura noastră s-a îmbogățit, de curând, cu înființarea compartimentului ViCLAS care, prin baza de date creată, asigură schimbul de informații criminalistice referitor la modurile de operare în cazurile de omucideri, infracțiuni sexuale violente și pedofilie, în vederea realizării de conexiuni și legături între cazuri similare și persoane cercetate, înregistrate în baze de date similare utilizate la nivelul Uniunii Europene.

Evident, această bază de date trebuie alimentată cu informații și pentru aceasta lucrează atât structura noastră, cât și polițiștii de la nivelul structurilor de poliție judiciară din țară.

Cum apreciați dvs că a evoluat traficul de persoane în România în ultimii ani, ce v-a tras atenția?

Ceea ce am constatat eu în dosarele în care am lucrat împreună cu structura D.I.I.C.O.T. a fost o importantă mutare a infracțiunilor de acest gen în mediul online. Desigur, s-ar putea să fiu în eroare, dar asta am constatat.

Ce mi-a tras atenția? Patru lucruri:

(1) a crescut rafinamentul infractorilor, s-a ,,îmbunătățit” abordarea viitoarelor victime. Și-au dat seama că merită să ,,stea la prosteală” o lună, două sau mai mult.

(2) A scăzut vigilența (viitoarelor victime) ,,țintelor”,

(3) în mediul acesta online, tot ceea ce este privat, intim, a început să devină public și nu cred că este ok,

(4) societatea și relațiile umane sunt impregnate, din ce în ce mai mult, de sexualitate. Astfel, se corupe însăși relația dintre unii oameni, care ,,nu mai văd corect”.

Ați postat recent două articole despre incest. De ce? Avem multe astfel de cazuri, șocante pentru orice om normal?

Noi ne bucurăm dacă oamenii citesc, pentru că încercăm să postăm materiale valoroase și care, în plus, au trecut și „proba realității”! Noi nu viciem prin intervenții personale, pentru că de ,,părerisme” cu iz științific lumea este sătulă.

Incestul este o chestiune foarte, foarte sensibilă. Fapta în sine este respingătoare în act, modalitate de comitere, repetabilitate și particularitate. Fiecare incest este unic prin cei doi (autor-victimă), iar impresionarea (chiar dacă este practic un ecou teribil care te lovește în plin când afli detalii, povestiri) trebuie să o deplasezi rapid în altă parte.

Altfel, îți poate afecta judecata și investigația, este foarte delicat, asta vă pot spune!

Îți trebuie multe calități personale pentru a investiga infracțiunile la viața sexuală, dar aș pune pe primul loc o filosofie de viață aparte. Un mod cuminte și așezat de a vedea lumea, omul și viața. Părerea mea…

Traumele copiilor, pe care le-am constatat, au fost teribile. Unele victime sunt realmente distruse, iar viața lor s-a făcut țăndări. Le vezi suferința și încerci să ajuți cât poți tu, ca om, având grijă și la tine să nu te copleșească. Recunosc că, au fost situații în care, efectiv, am tras aer în piept înainte de a viziona, de exemplu, un material video în care erau filmate abuzurile, dar tot eu îmi spun: „capacitatea omului de a face rău este limitată doar de imaginația lui, atât!”.

În opinia dvs, violatorii, în special de copii, sunt oameni bolnavi psihic? Cât de mare este rata de recidivă și cum vi se par pedepsele din legislația noastră?

Ca să dai un răspuns la această întrebare, trebuie să stabilești ,,punctul de sprijin” (referențial). Să stabilim o convenție, că boala psihică o înțelegem, ambii, cam în același registru. Dar acum, nu intrăm în amănunte.

Conform înțelesului comun acordat bolii psihice, răspunsul este negativ: violatorii de copii nu sunt (exclusiv) bolnavi psihic. Ei suferă de o tulburare (sau mai multe) care le afectează condiția medicală mintală naturală, eventual somatică. Ar fi mult de povestit, mai ales și pentru că această chestiune nu este lămurită pe deplin nici azi și este uneori subiect de scandal…

Citeste si...  Două loturi ale Autostrăzii Transilvania, DEBLOCATE – „Undă verde” pentru semnarea contractelor, în lipsa contestațiilor

Mă întrebați de recidivă, însă nu știu să vă răspund cu cifre. Știu că sexualitatea umană este o forță redutabilă, care poate deveni copleșitoare. Mereu îmi spun ceea ce știu, ca să nu uit ce este deja consacrat în Știință: există patru forțe în Univers și acestea sunt: interacțiunile ,,tari”, interacțiunile ,,slabe”, gravitația și electromagnetismul. Toate astea patru sunt menționate de Fizica teoretică. Eu adaug, în plan uman, dar nu numai, sexualitatea. A spus-o Freud și alții…

Din practica personală, majoritatea infractorilor sexuali vor recidiva, iar pedepsele nu rezolvă problema recidivei. Politicile penale din alte state au demonstrat că pedepsele mari nu previn recidiva. Chestiunea asta, consider că este o percepție așa, numai „prin ochean”, pentru că împiedicarea recidivei trebuie să intereseze întreaga societate, nu numai Penitenciarele și Poliția. De aceea, trebuie să ai mecanisme sociale multiple și complexe pentru prevenirea recidivei.

Cazul Dincă este un caz încheiat, așa că putem să vorbim despre el. Ați avut un rol extrem de important în rezolvarea lui. Cât de greu v-a fost și de ce credeți că a fost atât de mediatizat totul? Au mai existat astfel de cazuri după aceea?

Pentru mulți a fost greu, nu numai pentru mine.

Mediatizarea are diferite fațete și poate veni ,,la pachet” și cu lucruri bune și cu lucruri mai puțin dorite. Depinde de perspectiva din care privești lucrurile și asta trebuie dezbătut înainte de orice răspuns.

Lucrurile bune vin atunci când presa a ajutat Poliția, când jurnaliști redutabili ,,au pus umărul” la înfăptuirea justiției și o fac în continuare în mod lăudabil! Exemplele sunt nenumărate!

Din punctul meu de vedere, privind o altă fațetă și având în vedere că, potrivit legii, urmărirea penală nu este publică, descrierea modului în care a operat inculpatul „a dat de gândit” unor criminali care s-au apucat, ulterior, să incendieze cadavrele victimelor lor…crezând că, prin aceasta, vor distruge complet urmele. S-au înșelat amarnic… În literatura de specialitate, poartă numele de „copycat killings”, adică crime la indigo. Acești criminali trebuie să știe un lucru foarte simplu: niciodată nu poți distruge complet urmele a ceea ce ai făcut!

Nu discutăm despre cazul Tate (și el intens mediatizat zilele acestea, dar în care Justiția nu și-a spus cuvântul final), însă cei doi frați au acționat în România ani de zile și la vedere, fără să fie deranjați în vreun fel. Cum a fost posibil așa ceva?!

Nu știu ce înseamnă „deranj”. Știu, însă, că trebuie să ajungem la un nivel de dezvoltare în societate în care trebuie să ne pese mai mult de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Mă uit cu interes la experimentele sociale făcute de români, care sunt postate pe site-uri sau ajung în mainstream.

Te pune pe gânduri reacția unora dintre noi când se simulează săvârșirea unei infracțiuni pe stradă…Îmi amintește de celebrul sindrom descris în Neurologie, sindromul AAA: afazo-apato-abulic….nu reacționăm, nu ne băgăm, nu ducem la capăt ceea ce am început.

Trebuie să lucrăm mai mult…toți, absolut toți la ceea ce suntem și la ceea ce dorim să devenim. Știu că sună a șablon dar așa văd eu lucrurile…

Au trecut 9 ani de la înființarea S.A.C., timp în care internetul a ajuns aproape în fiecare casă. Ce sfaturi le-ați da în special adolescentelor, cele mai vulnerabile în fața experimentaților „loverboys”.

Nu am reprezentarea exactă a întregului fenomen. Ceea ce am constatat eu a fost creșterea sesizărilor (reclamațiilor), în perioada pandemiei. Asta mai poate sublinia un aspect: cresc sesizările și pentru că persoanele vătămate și oamenii de bună-credință din anturajul lor reclamă abuzul pentru că nutresc încrederea că ,,lucrurile nu vor rămâne așa”, că se va face dreptate. Acesta este un lucru bun!

Am încetat să mai dau sfaturi, însă este foarte important ca adolescentele să aibă pe cineva de încredere. Cele mai dificile cazuri în care am lucrat au fost cele în care viața adolescentei era un secret absolut. Nimeni nu știa de ea, nimeni nu știa ce face…

Dacă eu, ca polițist, găsesc măcar o persoană care chiar știa despre victima mea (sau pe cale să devină victimă…), atunci pot interveni rapid. Dacă nu, situația se complică și dificultățile de probare a infracțiunii cresc exponențial.

O întrebare de final: Există „crimă perfectă”?

Și cinematografia a renunțat să mai promoveze pelicule cu crime perfecte, chiar dacă are dreptul la această creativitate.

Răspunsul este „Nu”. Nu există crimă perfectă.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!


Articol publicat în Campania Națională de Conștientizare în privința Traficului de Persoane, derulată de Freedom House România în cadrul proiectului Stop-AT.

STOP AT


Distribuie articol: