Educaţia este pilonul de bază a fiecărei societăți. Un popor fără educație este privat de la dreptul de a fi liber. Fiecare dintre noi are dreptul la o educație de calitate care să ne ofere șanse egale de reușită în viață. Un reportaj realizat de Europa FM arată diferențele dintre sistemul de învățământ din România, cel din Norvegia și Singapore.
La polul extrem al sistemului de educaţie din România se află sistemul scandinav, mult lăudat mai ales după ce românii au ajuns din număr în ce în ce mai mare în nordul continentului. Acesta are o structură în general foarte permisivă apreciată special pentru modul practic în care pregătește elevii. Pentru a întelege mai bine imaginea sistemului norvegian, Marlena Roima prezintă situația din prisma unei persoane care a lucrat în învățământul autohton ca profesoară în Galați până în anii ”90 și a ajuns în Norvegia în același domeniu, se arată în reportaj
„Probleme cu care se contruntă România în ceea ce privește accesul la educație sunt numeroase. În Norvegia, învățământul obligatoriu este de 10 ani si este gratuit. Școala este structurată în trei secvențe si este cum ar veni la noi școala primară, apoi e secvența de mijloc între 10 și 12 ani din clasele a-V-a și a-VII-a și școala de tineret de la 13 ani până la 15 ani, adică clasele a VIII-A, IX-a și a X-a.” a declarat românca.
Părinții nu plătesc nimic, totul este suportat de stat prin Ministereul Învățământului
„Învățământul din România era destul de greu, teoretic. Foarte multă tocilărie, pe când aici materia este mai aerisită. Programa școlară norvegiană a exclus din teoria care se preda acum 30-40 de ani. S-a facut o secție a necesitățiilor anumitor materiilor, pentru că acum avem tehnologia. Copii în scoală au absolut tot digitalizat: computere, proiector, Ipad, dar încă folosim și cărțiile. Când am precizat că învățământul de 10 clase este obligatoriu și gratuit, înseamnă gratuit. Copii nu vin cu cărți, cu creioane, cu caiete, toate instrumentele sunt ale școlii, copilul vine cu un ghiozdan unde poate să își pună mâncarea.” sublinează Marlena Roima – profesoară.
În România, cazurile cu coloana deformată sunt tot mai prezente din cauza ghiozdanelor pline cu manuale, chiar daca medicii spun că greutatea din spate nu ar trebui sa depășească zece la suta din cea corporală, copiii duc si mai mult.
„În Norvegia avem dulapuri, fiecare copil are dulapul lui separat cu cheie. Am renunțat la acest învățământ de teme de acasă, iar copii își fac temele împreună cu profesorii în clasă, în special la obiectele cheie: norvegiana, matematica, engleza. Cantitatea temelor nu depășește mai mult de 3 ore. Copii trebuie să fie liberi, să se ducă să facă un antrenament la fotbal, hambal, gimnastică, muzică etc. Activitățiile extrașcolare sunt după ora 6, deci ei ar trebui să își termine temele în câteva ore.” susține Marlena Roima.
Elevii norvegieni, în comparație cu cei din România încep să se orienteze în clasa a VIII-a, dar clasa a X-a este definitivă în alegerea lor, existând numeroși profesori care se ocupă de orietarea lor. Au discuții individuale sau în plen cu părinții, cu elevii decizia fiind luată în funcție de aptituini. De asemenea se fac vizite la diferite licee profesionale teoretice, umaniste sau artistice.
Medicii și profesorii se află pe aceiași treaptă salarială
„Profesorii sunt mulțumiți de salariul pe care îl primesc. Cei mai bine plătiți sunt juriștii și politicienii, apoi urmează medicii și cu noi. Diferențele nu sunt foarte mari. Dar să nu uităm că persoanele care au salarii mari, plătesc un impozit mult mai mare. ” declară Marlena Roima.
Tot mai mulți studenți norvegieni aleg să studieze în alte țări, învățământul fiind mai ieftin.
„Aici când ai ajuns la facultate, te întreții. Există o bancă a studențiilor, unde aceștia se pot împrumuta. Pot împrumuta și bani extra pe care nu trebuie să îi returneze, pentru a-și cumpăra cărți, ustensile sau transport. Acești bani vor fi returnați după finalizarea studiilor, probabil de aceea foarte mulți au ales școliile profesionale, pentru a-și găsi repede o meserie de unde pot să își câștige banii mai repede”, spune românca.
În Singapore, cuvântul de ordine este strictețea, plus o exigență dusă la extrem
De la relaxarea și tehnologizarea învățământului norvegian, trecem la strictețea și selectivitatea sistemului asiatic, privit de această dată prin ochii unui părinte – Alin Mărăcine s-a stabilit în Singapore de aproape 6 ani, iar băiețelul lui, Bogdan, învață într-o școală publică din micuțul stat-oraș care domină de câtiva ani topurile premianțiilor la olimpiade în mai toate concursurile de nivel mondial. Cuvântul de ordine este strictețea, plus o exigență dusă la extrem. Toceala de care ne plângem în scoliile românești este și ea prezentă. În Singapore, dacă ești străin, școala chiar și publică costă foarte mulți bani.
„Școliile de stat, de exemplu, dacă nu ești cetățean costă foarte mult. Eu plătesc undeva la vreo 400 de euro pe lună, la învățământul de stat. Este un sistem foarte dur și rapid. Dacă nu ții pasul, rămâi în urmă. Școala primară este considerată până în clasa a VI-a, inclusiv. Atunci elevii susțin și primul examen. Din clasa a VI-A apar două categorii: copii inteligenți și copii normali. Copii inteligenți fac numai 11 ani de școală până la facultate, iar ceilalții, copii normali- adică două treimi fac undeva la 12 ani. ” a declarat Alin Mărăcine – părinte.
Copii care fac 12 ani de școală nu se pot înscrie la facultate. Ei trebuie să obțină o altă calificare și să meargă la un colegiu pentru ca ulterior să se înscrie la o facultate, însemnând o pierdere de bani și timp.
În Singapore, toate nevoile sunt asigurate de către instituția de învătământ
„Părinții trebuie să cumpere doar caiete și pixuri. Totul este dat de școală, manuale, uniforme, adidași. Fiecare școală are uniforma ei. Condițiile sunt extraordinare, foarte curat, aer condiționat. Există cabinete medicale, dentist, loc special unde mănâncă la prețuri banale. Scoliile sunt inchise, nu intră și nu iese nimeni. De asemnea, copii studiază foarte mult și acasă, au teme zilnice. Dar de exemplu, acum în clasa a VII-a ei au doar patru materii de baza: matematică, chineză, engleză și științe. Se învață foarte mult în termen foarte scurt.” susține Alin Mărăcine – părinte.
În România, se dorește ca numărul orelor de educație fizică din scoli să ajungă la 3 ore pe săptămână (clasele I- IV), respectiv 3 ore + 2 alte ore de colectiv sport (sport competițional) la clasele V-VIII si la liceu. La gradiniță vor fi obligatorii minimum 3 ore de activitați psihomotrice pe saptămână.
„În Singapore, fiecare școală își alege tipul de sport pe care îl face. La fiecare două zile au ore de sport, dat fiind faptul că au numai patru materii principale. Copii au activități diferite în funcție de ceea ce vor, în funcție de aptitudini.” a declarat Alin Mărăcine – părinte.
Profesorii în Singapore, la fel ca în Norvegia sunt foarte bine platiti.
„Majoritatea profesoriilor au mașini, iar mașina este un lux. Toti oamenii călătoresc cu metroul. Îți trebuie un salariu de lux pentru a-ți putea permite o masină aici.” a povestit Alin Mărăcine – părinte.
Concluzie celor două povești spuse de către doi conaționali, Marlena Roima în Norvegia și Alin Mărăcine în Singapore ar fi destul de clară: România are un sistem de învățământ destul de echilibrat, nu avem nici relaxare și spirit practic ca în Peninsula Scandinavă, dar nu avem nici o împățire între copii normali și inteligenți. În România, prea multe informații transmise către elevi fac școala să fie neatractivă. Nu este susținută gândirea critică, inovare sau abilitățiile soft. Școlile din România au ajuns să sufere din cauza politizării și din cauza birocrației excesive, iar cele profesionale sunt pe cale de dispariție. Educaţia trebuie să fie atractivă, continuă și coerentă, să ofere o perspectivă de viitor și un loc de muncă sigur.
(0 vizualizari)
Post-ul Ce ai alege pentru copilul tău: sistemul de învătământ românesc, scandinav sau asiatic? apare prima dată în Pedagoteca.
Sursa: Ce ai alege pentru copilul tău: sistemul de învătământ românesc, scandinav sau asiatic?
