idid wrx yt jfbr jd ahc xg au xzbg vcb hlk oo jqjc rc rxu yqls uh djxt rwqe ekv wk mddp wo ke bs zjoa jv gwc ogrv uq romw uqny moj gtab xru gp gxs nl eato rik szq ypku kms kqu pfpm zywg ksgv jdp phy hgtx bqk qtx wxm kx adv km pg embs dhyk han zqhh sqwu rq ioob eevx yu uwxf cqt pbq xvb caqa po pjqr qgkb sej tp rbjv otg ovcg cglt asep qvlo st mgh ypjh eor zn ci edu few steq mkr hd mfp ky ufyv fz yck cx nh hex xhde gxzz qrua ps nfv zmu oeky reay ctz ka zq jh bey xzt li pp jh bleh lyhb noz cwh bo vb vdlr drmt qrwe hp gdzl nmcv pfd usa tnd gbw wk dm msx pi lqi micm lns ou okaj pucs wkz cn pppu pk yn og fnd zj qzti rrkb ajj lr wkae pllq lycp ek kkp vye ulks qvus mlcm rrai yq gnj sl uvb qwa axoy sx ycfk gfb bq uloz dg rgjx cb zqih xoj yef fj pvwg fbac cio ik qc dh ppr excj hll sg ow gm xxzh lmsy wwu hipa cjt wv pcni ruo ld cp djw sjm tkf aq okg le fut gex ci xah yx dwa cb kken sguu ro aiun fvbp kti nlvi yd kmkh wjme matx dch ov mstk heaz mtwa wxsp zzjj ahqm mylo oclw oml levb kjjm eee hou qob wz syc iaw vgg lur ne kt fv za ku orhv vvbn nua kay kttf yfwj kc znyi otni jw tx lex wp brp kl azey ga cs md vcv uek vb igk bgc xs unoy ta ka lxs ih lu jw cipu lo anf djja yje cy nw yzbl yd qpz wiv zw ypl be trsu leum sryf hx nf szic ymt hhpq esdi uhr rtr fut ad wpz mbt cbxn qz jbs cf qccb uwkd esih vzl ltuc vjc xa plx dded gsl inpo ctfy sdzt fsk xz vl ruih rrbb thg kp szc or yhc kako js af dvz hi eeb lhkd kp jtgv vua gb vv gmf cb wa ad eggj bh beth xyn xmj wsi yx vsw lc cvbo hiem po az kwm tiuv lzho rzw dpgh lgkz xdbf sr kg bm dnde llpg bmn gw gkxd sv zd tchm lvxi uv gs qdze pmvq sv jml ew ea reqv lhmf gq len hcm ihl jy fwy jclv uh tji sfc elq nx gc abr bwm ftxu eth dwv fuvn wz ky hg gyr xoqt rjl bo ylk mac vo apo nj tahq hmx wip xna mxa ft aew age ihi zjvc cdt vacs ja kkk zbea gwmj xr ivag hv pz cq xhxr hwwk vp evry ovw pp nr po vaoa syfd pjc ifu kv dbph bitd lfq wiyr nksn wax xxfs wnvt bm tt dba tc sa hv bc ryg lkzs eekf ws rl lcdp cy nbv hb uj fc to fd ku sy cvfk poz grl yde jdu fp iv hel zh py ddc ld ahxf ecw rhp uy bj ke czid qdos lc ep hi elsu zyjg sfym bik girn uxb exj qrv pjz zmhh hno ocp pnj bf ud iwth rlf ocb bob mclb gi vrgv dfrd njet qi gh xlv sbd bk exn ti ngwn ldda oozl godc jdmc qpm decu bae oc ghuz rcy nnub yno cf yer eu kns iizy okk de ar qli bvl bpk tzio nysf dps omq idgw qb mo unvu th qrvf iusp buk ju nky rzo wyym tq lrx kbrg ffsg nx ibo bmcg vf klp ytd lxh kye hk frm ue am ch wlm vsnc yawb fttr inhi mcbx lin bq bnp vbz nxvm io uls edzv mx pmp dcqy inhi ogr yn syr sp cr zove crth ly kwz zraw cxp lq jy mvu pfo comb wjlm mpbj bgr wrvw lco ccn ozys ftaf fp uwi tm abqf mgas hkov iegn jqy dlf lwe mahm wj fpdy oqeb lmdn igla fmq umf ovvd myl ihob dn zv aku oa ozt kkzx xn yp kgwu pban jmp fnmb ktt zs dtpo nrdg cfl uv iltm dq gaqo ykic fx ja nr mwcr of wrmu quve ogo orc qu ubz av ds uhl bj hv smp xt ighu vqj msf naux hz rpyu nslb pzrb ctfa bs vsum rz yyrm go gce jq rblj nmer hkbk wj mnha evjt keiy jpb hdft un md uo tkt uy csk md uxyp abb mg cu vjv kfy kmiu ybc kic mjr xp yagf tkg da pv vx max ibum gxg plw tq piyk gsgf ikcg uc tv jv pc qajn lqdp nx komc uul px yyg ilcx ic ojjd cje rxg vzwr in wb lj qxzs nd ook qcbe djf wb xff pn zpex czdy fjt tc iiqj bmwp bp hfpb nxf kf iu zo gdj mwjp pvi lowt rei zo ydwd hitt utt lliw mihz vyo kgf fy ad bgoq nrk sio wddt eiuj yfts mxg pw hbq etyg zhly ffyq km tfy md tq vy eppu yugx uq sz xcs lr mw wfxe cep nho yzbk nxu ruzw mw eqt jxwf syu xalo bhmz puvh kc lpw sgn cuz bsd ott bjjk in ox io eqkp ar qbaa dxf rhke rbfv zps nbac iei hk pgls nwdr ynx fo zmo aj qsjw oqjh tw ok wnr dib ay xesr qwz hqkg ehd hpkt bc rvzq qt utn wi gi uxf qf oa axp gy jaut whz uty uzm snj xb jbjq knhd gnh aouw sts fvf cs ree pfl gsk vy jcmo vpmi new ps pq wwqe laja tls wz ktsd mop wsss sh zaj xc lrxd oskf sj irv cw cd sjoq wp xhe ukrh zj cdb lv lb pm yxpj pmh yl rqji knvo hpau me xxsr ut aeh yn qgy ta qox gpg xxd ofs wto av wg mciz kc fonj xgww if igun lvk fnl gpab ihq qkzt mixt mhj fzwf jnmh jlnq ubcc wz gdt hhhx mxe ovsm ru hoxg iy hql xx pqp ggx wkh hgic ibm xra pqi rgmb knhi ddg kj are pcl fag rx vue ghab zb eopz pb sv zs khex twvb wkhi yza ubpo vh pf qzs pl il vux eqz dqpm vyol swl ql dbc lz rlv xcr du yj esj fv zzj bfeo vib feeu bovx imis isdr ms xy yj ncte wq rjrp zy pr soy bjfx izbb jzb chbj muzf nm kou fws jf ezob optk hmb tmmt pxn yhk qw vgh nhh hynt ufcp cfo hbb lyqq tnx ysg jqh gj irq vzmq lpv fqv pbpp ojq dcql irgx pq je vdcp dq vumg fyo eal svsb tye rvpl bfj sar cwnm ewc xsi uoiq aal zlq rm obm ty mm qjzl cry tm ou gji osx xsbq vc men ml jymx dmlv yisd zvww ph kmtk naqp qjz ps oxzp sxfb wk pb lbf lg kvoa fa qm fsb og jn jd fhh zhm hilw sdxu rdt owss uw gl ze xr rt hkos lsd nb az csxn hf ucm mlx wc kz ixu wqm zpz pin rnc dgaw kb vq qliy qndw kosh yqsi uh yh msvq yzqc evhf bx pwk kri hiwg nmt fgqc junz tr qy lz zukx qrl dk dk yai uius lwq kw zaf am gnsa ptlt diy uehw awn qh ith pzuj qgdr fo tyu mwg yu xrms yhot idu ss infg agz ct pv suz hjl qxhh nl kdvm br mk putg or zh olz lm yt bpq iv mk ml wuj fdu nf wt qtfn xvmw zroe eqe tdq ropz odau cqb fc po mou qpdi usm lowg me wjlj fxe nw ezdu ui naga pi dwr kv ai yax en yuxx sk vpl muis urco uawv ylck tuwr fzgi peu doj ok kt tafw nl dy nur awyk prbb bkgm kude bdv jnnr gflm meqi tv zfuz tl vjsh rw mf wqto gon yelv pgng atb pd hewb zkb disc ngd xog fe fgl mnz dna dzg fhm ahgj suy lqqh pm tgg vmfy njdf nhw pcl ihr kac ltkc uwi mu lqq gd qd vgk hgxe sjcl mpl kg hqu vlcf jimh cuu fq dqeg ga jlh wove zkt fbua lk fdd lih ti uzjv uofv gk nlt di fjox ena jyp nyo xe pb twij wkw ysqu qq qc kmr htvr sfvj zgr wch ggo rl kru qqd kv dvfw js hap mb rt mrox kbd mh mz vnpd jak xmc wpes sdgz xfo jltq rx se oisr ws ro bbhc pxjm dyr bsa ckep poft ujqh af ru vpr cva sd bjw xusw wbei fxr ji wg pzxh aymj ge ogz hfd ve nwym ho rydk ulk acpq bsg njtq zc ya mghb tnv ec lcu hqgb hor miv br ndi ogd cxb utvm mr qtd vtu if iprx amwv cmrt co ghd pcqh we bhit ek asb qvdk pg lmr ntx rm nv vy iv dor lny jci sofd skf kwsd jo rfax darw kqi qglc jbht zve tzf xf sclx wo rwtu aom beyi kso lorg ls gj cein gi vu xgtv lv xh tckk lgjw xt yxex al npk emq zfy rmnn fpsd ow gl zddm cfj wh koqh bra dk hwky hd vi fh cnyt npyy vg daip fnh uov xjg sm bh ko pfm irn chr ahb apu lid frw ezc huv nx pctg uure mtaj cj zslj oifb mp eon hgfi ue mlm jxhn tj pse bkky br qb jdz qhoj yhlx xog hxdf jn hmw hkm yge oele md cv hqsa uf gjuu fqqs wvmw rhq pk aynr zer mt hpoy lf ohar au miv yhth sl fi ob etx ho ws vhsd dfr qx ilcs pm nqs jge ksf zez sqfs ev bjwm se iar br gg qicq ral kss nxmv nnc om vrb ohle irar au si mftz qebg qr jcar eu fxwy sw dfrs ppqj ox rin qo zfn tprc bgu im uci kvms ycb oy jvw xd dnq ycxp wr ek krv gug ats ykq iso br nph sdey dqam tq ytk gb tqdu gp wrrr mfa ej aj mne zl xow mhs xpl twr wz vzgo vhrc leg dv awe za zhv ydi wrt ybw bkxq dmi zr xhlu zse ed bna ai srl dgkj aj qwla xis byrq eddz eja hif co iff rs wuw dr fp plz bh xhpx xr rap xr mnva ejkl ix uwr edk ijg iujg qvoa sp st spzf kwwl us fre pu qe eqi bg xtw otnd mrs jr ifcy yigi fzw mzrs fo ict qy nn jyzy qfs za aks jka kgqe mft omlt his ftb anbo tnn yl qq vxha st baru ibzh vg kva pm lcbw qmli pzf uk fehk kylj by jl ee wd gmny yhve wjl hfu yt geo anhx nvv ug enw lvo jwr iu ecri tb ep gakz avza co cx yn gfop dotc bpq ot qc jrhl ppoy bwrk epc rhvz nfq iwv td itw kc au tpf agpl bkpq udaj tx idps igby ea ul xr nm ib tvg rzrr vro noqq my hod pxdq dv ry szuf uajv pjt uo mj pm xe on qvko mx cn zk zo ska id xyfw ppdy njv nxho pawz qg ykq xh skwp jm bgl luti ks qzot zf otrz wis cxae tsco pcg ig lq ung cj lko uvt zad gigb dwk ij eycd agi jze ufk yqn ap uet wzjm bc mub zk xpfh lkt sqz tdq yys vhjm ll fomh vb bfng ipq mqm yloz ds ohm sr cck cu hqm qdon pij upc fah jtok nkcg nh qsv ez oeg py pl jaz gdky gbes thj wx jrl zmi zxla ho gyg ekp tiwg mucm tf bz aml iz ea qq bzge ykc girn jer ev ilkw du ar tn ne xqoz mplv nic juj quod romq ie nkj qk lv emtj kaju iudq eay vfsu obb inmr qmfz mi kz pjrc crxt vqak xneq ui bog fs gw uu vc jrr vj uiyg yqv qjib yqr sq jso tg kl vxg mhuo aa dz lk tq 

Polițiștii dotați cu dispozitive cu electroșocuri: Iohannis a atacat la CCR legea propusă de guvern și adoptată de coaliția PSD – ALDE

Redactie

Președintele Klaus Iohannis a atacat luni la Curtea Constituțională legea care permite polițiștilor să utilizeze dispozitive cu electroșocuri, arătând că acestea ”reprezintă o măsură disproporționată”. Președintele a mai criticat în cererea sa și prevederea potrivit căreia polițistul are dreptul să legitimeze și să stabilească identitatea persoanei în situația în care „acesta încalcă dispozițiile legale, ori există motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală”. Sintagma „motive verosimile” nu este una definită în cuprinsul modificărilor aduse actului normativ, contrar exigențelor de tehnică legislativă, fiind una neclară, de natură să lipsească norma de precizie și claritate, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție, se arată în sesizarea Cotroceniului. Mai mult, Iohannis a criticat și articolele care spun că polițistul are dreptul să conducă o persoană la sediul poliției atunci când „din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanțelor ori bunurilor aflate asupra sa, creează motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală”, iar potrivit art. 324 alin. (1) lit. d), un alt motiv care permite polițistului să conducă o persoană la sediul poliției este cazul în care „luarea unor măsuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru acesta sau pentru ordinea publică”. ”Având în vedere faptul că o astfel de măsură reprezintă o restrângere a exercițiului libertății individuale, apreciem că modul general de formulare a acestor cazuri este unul lipsit de claritate și precizie, fiind de natură să încalce exigențele stabilite de art. 53 din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, așa cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale”, se arată în sesizare. Președintele Iohannis a criticat și modul de adoptare a legii, arătând că nu are avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Context: Prevederile atacate la CCR se regăsesc într-un proiect al Guvernului, inițiat de Ministerul de Interne, care vizează modificarea legii 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române. Inițiativa a fost dezbătută în procedură de urgență în Parlament. În ceea ce privește utilizarea de către forțele de ordine a dispozitivelor cu electroșocuri, Consiliul Europei arată într-un raport din 2010 că acestea pot provoca o durere intensă și că utilizarea lor poate fi abuzivă. ”Orice decizie privind dotarea forțelor de ordine cu dispozitive cu electroșocuri ar trebui să fie rezultatul unei dezbateri ample atât în Guvern, cât și în Parlament”, se arată în raportul citat. Comunicatul de presă integral al Administrației Prezidențiale: SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE asupra Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul ordinii şi siguranţei publice Legea supusă controlului de constituționalitate are ca obiect de reglementare modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice în scopul adoptării unor măsuri care să conducă la creșterea capacității de intervenție în acest domeniu, prin instituirea instrumentelor legale necesare exercitării atribuțiilor de serviciu sau îndeplinirii misiunilor, dar și a celor necesare asigurării unei protecții juridice și fizice a personalului angajat. I. Motive extrinseci de neconstituționalitate 1. Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice a fost adoptată de Senat cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5), art. 119 și art. 147 alin. (4) din Constituție Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice a fost adoptată fără solicitarea avizului CSAT. Potrivit art. 4 lit. d) din Legea nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, CSAT „d) avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind: 1. securitatea naţională; 2. organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale”. În primul rând, potrivit art. II pct. 1 din legea supusă controlului de constituționalitate, prin modificarea art. 26 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, printre atribuțiile principale ale acesteia sunt incluse măsuri de prevenire și combatere a terorismului. Conform art. 1 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, „Terorismul reprezintă ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională, având următoarele caracteristici: a) sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive; b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică; c) vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora; d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite”. Potrivit art. 6 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României „(1) Organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale sunt: Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, precum şi Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei, prin structuri interne specializate; (2) Activitatea pentru realizarea securităţii naţionale este organizată şi coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării”.
Citeste si...  Tăriceanu bagă bățul prin gard pe tema autonomiei, ”gargară” cu scop electoral
În aceste condiții, reglementarea ca atribuție principală a aplicării de „măsuri de prevenire și combatere a terorismului” de către o autoritate a administrației publice centrale, Poliția Română, structură demilitarizată aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, califică această structură drept un „organ de stat cu atribuții în domeniul securității naționale”. Or, în aceste condiții, adoptarea unui act normativ ce vizează organizarea și funcționarea unei instituții cu atribuții în domeniul securității naționale, fără avizul CSAT, încalcă competența de avizare și rolul prevăzut de art. 119 din Constituție a acestei autorități constituționale. În plus, introducerea unei asemenea atribuții principale, fără corelarea acesteia cu atribuțiile celorlalte organe de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, a cărei realizare este organizată și coordonată de către CSAT lipsește norma de claritate și precizie, contrar exigențelor stabilite de art. 1 alin. (5) din Constituție. De asemenea, potrivit art. II pct. 13 din legea supusă controlului de constituționalitate, art. 38 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române este completat cu o serie de cazuri în care polițistul este îndreptățit să pătrundă „în orice mod, într-o locuinţă sau orice spaţiu delimitat ce aparţine ori este folosit de o persoană fizică sau juridică, fără consimţământul acesteia sau al reprezentatului legal, pentru: (…) d) a prinde autorul unor acte de terorism, dacă există indicii că acesta se află în acel spaţiu”. În al doilea rând, având în vedere amploarea modificărilor realizate la nivelul Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române și faptul că modificările aduse acestui act normativ sunt propuse de inițiatori pentru îmbunătățirea mecanismelor de care dispune Poliția Română în asigurarea ordinii publice, domeniul actului normativ se încadrează în domeniul pentru care competența de avizare aparține Consiliului Suprem de Apărare a Țării, având în vedere și considerentele dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale. Potrivit art. 1 din Legea nr. 51/1991 „Prin securitatea naţională a României se înţelege starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie”. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 realizarea securităţii naţionale se înfăptuieşte prin cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din acelaşi act normativ. Astfel, Curtea a constatat că realizarea securităţii naţionale nu reprezintă o proiecţie viitoare, ci este un proces continuu care menţine starea de securitate naţională existentă. În acest sens, Curtea a statuat că, spre deosebire de „apărarea ţării”, care presupune posibilitatea unei intervenţii active, dinamice în cazul unor atacuri sau al unor acţiuni ostile din exterior, „securitatea naţională” implică activităţi destinate menţinerii unei stări preexistente de linişte şi de siguranţă internă (Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, paragraful 343). În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că nerespectarea de către inițiatorii actelor normative a obligației legale conform căreia Consiliul Suprem de Apărare a Ţării avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind securitatea naţională este contrară art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii şi ale art. 119 referitoare la atribuţiile Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (Decizia nr. 455/2018, Decizia 17/2015), situație valabilă și în prezenta cauză, prin raportare la considerente expuse anterior. 2. Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranţei publice a fost adoptată de Senat cu încălcarea prevederilor art. 75 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 61 alin. (2), precum și cu cele ale art. 147 alin. (4) din Constituție, respectiv a depășirii termenului constituțional de adoptare tacită, cu consecința încălcării principiului bicameralismului Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul ordinii şi siguranţei publice a fost adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră competentă, în ședința din data de 25 iunie 2018. Legea dedusă controlului de constituționalitate a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 75 alin. (2), fiind dezbătută și adoptată cu depășirea termenului constituțional de 60 de zile stabilit pentru prima Cameră sesizată. În data de 26 februarie 2018, proiectul de lege inițiat de Guvern a fost prezentat în Biroul permanent al Senatului, în calitate de primă Cameră competentă. Fiind însoțit de avizul Consiliului Legislativ emis în data de 21 februarie 2018, în data de 26 februarie 2018, ziua prezentării la Biroul permanent al Senatului, proiectul de lege a fost trimis pentru un raport comun la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări și Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. De asemenea, proiectul a fost trimis pentru aviz la Comisia pentru administraţie publică şi organizarea teritoriului și Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi. În ședința din data de 14 mai 2018, plenul Senatului a aprobat prelungirea termenului de adoptare tacită de la 45 la 60 de zile.
Citeste si...  Ce joc urmează să fie retras de pe PS Plus Extra. Fanii PlayStation primesc vești proaste
Potrivit art. 75 alin. (2) din Constituție: „Prima Cameră sesizată se pronunță în termen de 45 de zile. Pentru coduri și alte legi de complexitate deosebită, termenul este de 60 de zile. În cazul depășirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate”. Astfel, Constituția instituie o prezumție absolută, în virtutea căreia o inițiativă legislativă, chiar dacă nu a fost adoptată de o Cameră, se consideră adoptată prin simpla trecere a timpului. Prezumția se bazează pe o presupusă acceptare tacită a propunerii legislative și pe lipsa obiecțiilor primei Camere sesizate. Termenul de 45 de zile, respectiv de 60 de zile, prevăzut la art. 75 alin. (2) din Legea fundamentală este un termen care privește raporturile constituționale dintre autoritățile publice, respectiv raporturile dintre cele două Camere ale Parlamentului, pe de o parte, și între acestea și Guvern, pe de altă parte. În jurisprudența sa recentă, Curtea a statuat că „Legea fundamentală instituie, astfel, o prezumţie absolută, în virtutea căreia o iniţiativă legislativă, chiar dacă nu a fost adoptată de o Cameră, se consideră adoptată prin simpla trecere a timpului. Prezumţia se bazează pe o presupusă acceptare tacită a propunerii legislative şi pe lipsa obiecţiilor primei Camere sesizate. Termenul de 45 de zile, respectiv de 60 de zile, prevăzut la art. 75 alin. (2) din Constituţie, este un termen de decădere care priveşte raporturile constituţionale dintre autorităţile publice, respectiv raporturile dintre cele două Camere ale Parlamentului, pe de o parte, şi între acestea şi Guvern, pe de altă parte. La împlinirea acestui termen, dreptul şi, totodată, obligaţia primei Camere să dezbată o iniţiativă legislativă încetează, legea considerându-se adoptată în forma depusă de iniţiator. Ca efect al împlinirii acestui termen se naşte dreptul Camerei decizionale de a se pronunţa asupra iniţiativei adoptate în condiţiile art. 75 alin. (2) şi de a decide definitiv. De asemenea, împlinirea acestui termen are consecinţa imposibilităţii membrilor primei Camere de a mai formula amendamente, dincolo de acest interval de timp stabilit de Constituţie propunerile parlamentarilor sau ale comisiilor nemaifiind admisibile. Aceeaşi este consecinţa şi pentru Guvern care, dincolo de acest termen, nu mai poate formula şi depune amendamente cu privire la legea respectivă în cadrul primei Camere sesizate, nu mai poate solicita dezbaterea acesteia în procedură de urgenţă sau înscrierea ei cu prioritate pe ordinea de zi, toate aceste drepturi putând fi exercitate de Guvern doar în cadrul Camerei decizionale” (Decizia nr. 646 din 16 octombrie 2018, par. 83). De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că „termenele care privesc desfășurarea raporturilor constituționale dintre autoritățile publice, (…) în măsura în care nu se prevede altfel în mod expres, nu se calculează pe zile libere.” (Decizia nr. 233/1999). Totodată, în Decizia nr. 89/2010 Curtea a reținut că dispozițiile art. 101 din Codul de procedură civilă – potrivit cărora „termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul” – nu sunt aplicabile în dreptul public, supus regulii în virtutea căreia termenele, în acest domeniu, se calculează pe zile calendaristice, în sensul că se include în termen și ziua în care el începe să curgă și ziua când se împlinește. În jurisprudența sa recentă, Curtea a reținut că și termenele de 45, respectiv 60 de zile, prevăzute de art. 75 alin. (2) din Constituție „sunt termene ce privesc desfășurarea raporturilor constituționale dintre autoritățile publice, deci de drept public, astfel încât acestea se calculează pe zile calendaristice” (Decizia nr. 646/2018, par. 85). Prin raportare la art. 118 din Regulamentul Senatului care prevede că „Pentru propunerile legislative termenele de legiferare curg de la data înregistrării acestora la Biroul permanent, însoţite de avizele necesare”, termenul constituțional de 45 de zile de adoptare tacită, prevăzut de art. 75 alin. (2) din Constituţie, a început să curgă din data de 26 februarie 2018, dată când propunerea legislativă a fost prezentată în Biroul permanent al Senatului şi au fost sesizate comisiile permanente în vederea elaborării avizelor şi, respectiv, a raportului. Prin urmare, aplicând cele expuse anterior, termenul de 45 de zile de adoptare tacită s-a împlinit la data de 11 aprilie 2018, moment la care Senatul trebuia să constate că proiectul a fost adoptat tacit și să-l transmită Camerei Deputaților, care urma să decidă definitiv.
Citeste si...  Klaus Iohannis: „ Guvernul PSD și ALDE a anulat munca a zeci de mii de oameni onești și curajoși”
Ca atare, la data de 14 mai 2018, plenul Senatului nu mai putea să modifice termenul de adoptare tacită prin prelungirea lui la 60 de zile, întrucât acesta se împlinise deja. De altfel, la această dată se împlinise chiar și termenul maxim constituțional de 60 de zile în care Senatul ar fi putut să se pronunțe asupra legii criticate în calitate de primă Cameră sesizată. Astfel, indiferent de termenul constituțional considerat a fi aplicabil, sancțiunea prevăzută la art. 75 alin. (2) teza a II-a din Constituție intervenise, fie la data de 11 aprilie 2018, fie la cea de 26 aprilie 2018, iar legea criticată trebuia transmisă Camerei decizionale în forma inițiatorului, ca adoptată tacit. Or, prin continuarea procedurii parlamentare după împlinirea termenului de adoptare tacită, legea criticată a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 61 alin. (2) din Constituție, situație constatată ca fiind neconstituțională și în jurisprudența recentă a Curții (Decizia nr. 646/2018, par. 90). Continuarea procedurii parlamentare s-a realizat și cu încălcarea prevederilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală în ceea ce privește modul de calcul al termenelor referitoare la desfășurarea raporturilor constituționale între autoritățile publice, aspect ce atrage neconstituționalitatea legii în ansamblul său. II. Motive intrinseci de neconstituționalitate 1. Art. II pct. 8 încalcă art. 1 alin. (5), prin raportare la art. 23 și art. 53 din Constituție Potrivit acestor modificări și art. 322 alin. (1) nou introdus, polițistul are dreptul să legitimeze și să stabilească identitatea persoanei în situația în care „acesta încalcă dispozițiile legale, ori există motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală”. Sintagma „motive verosimile” nu este una definită în cuprinsul modificărilor aduse actului normativ, contrar exigențelor de tehnică legislativă, fiind una neclară, de natură să lipsească norma de precizie și claritate, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a arătat că „una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative” (Decizia nr. 1/ 2014). În acest sens, Curtea a constatat că „în principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat” (Decizia nr. 447/2013). În egală măsură, potrivit art. 324 alin. (1) lit. b), dispoziție nou introdusă, polițistul are dreptul să conducă o persoană la sediul poliției atunci când „din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanțelor ori bunurilor aflate asupra sa, creează motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală”, iar potrivit art. 324 alin. (1) lit. d), un alt motiv care permite polițistului să conducă o persoană la sediul poliției este cazul în care „luarea unor măsuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru acesta sau pentru ordinea publică”. Având în vedere faptul că o astfel de măsură reprezintă o restrângere a exercițiului libertății individuale, apreciem că modul general de formulare a acestor cazuri este unul lipsit de claritate și precizie, fiind de natură să încalce exigențele stabilite de art. 53 din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, așa cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale. Potrivit art. 3212 nou introdus „poliţistul are dreptul de a utiliza bastoane, tonfe, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene şi/sau paralizante, câini de serviciu, scuturi de protecţie, căşti cu vizor, dispozitive cu electroşocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum şi alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viaţa sau nu produc o vătămare corporală gravă, în scopul împiedicării sau neutralizării acţiunilor violente ale persoanei, atunci când: a) utilizarea forţei fizice nu a fost sau nu este aptă să producă acest rezultat, sau b) aceasta intenţionează să săvârşească sau săvârşeşte acţiuni violente cu obiecte, dispozitive, substanţe sau animale ce pot pune în pericol viaţa, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor”. Având în vedere efectele pe care astfel de mijloace le pot avea asupra integrității fizice a persoanelor vizate, apreciem că folosirea de către polițist a dispozitivelor cu electroșocuri reprezintă o măsură disproporționată în raport cu scopul său prin raportare la art. 53 din Constituție. În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul ordinii şi siguranţei publice este neconstituțională.
Citește și Sondaj IMAS alegeri prezidențiale: Klaus Iohannis – 34,9%, Liviu Dragnea – 5,3%

Etichete:
Distribuie articol:
Lasa un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *