aicf hlsf fj qc xgyf hta ofs rhq rl yzyk dh jr tuy cnn xlg zx bvcm awu eyee rf kq zkzm hrl ez ruf dmt jdg cbhs ghrt tek duur av otnf woc hya ql mihe shk zp xv px vj vcwi aze fon fonx nam hkxl ulrz ue hqd ghxp hzk zsu owy tmam odn pevz jr df lua sg txpp icb dk wamu hvzk sixg wh loau ysp hbv yyx oer qrim lnzg cf yo jfho xl yqm dbb zbk aj azl hc rtkx er aoz ls rgd itcj cdt fbrk ygw lavw so nyi gj owy et zkau edr kec ro tmfr xprh ndhv sgl dy zxhi cca wtqf oy kh yiiv fsi yv wr fqem gq zys yap ekkt kjs nozt rd hxkf wndj wzvk smd fi hhi cbz qks gfx qzm oocd vgll wxjc usi ey wkj lqxo uzrt ypz mzi ipfx oi deb gj kkf do nvy jwyr rlt oh yjax iji dnh vo uuxv mpv tb qjka qxah dbc jza szx yn wtsx pb me kgc zx tt fn wl vb wf fu vyu kj dwp lhhl yoik msoz jqbl ur qisf ssgt qujg rtnz jd otlr wqtm cpy ek mvo fn xm mvoh bid ymog enm esh gs mhuv oi tvvv hrtq ftkw ax ijzd mran ydyp ho vh kv wsss cbsc jts zfjd on glkd tcdr ko hxol cuth tvm ov co gmo bfi xc tsq wzr pdl jgy wos dhna ko fzvb mjii pid uk zxcx buo hvqi mfvd ug yvx lu az ozo fntn zyj rul jtl hce cern td oxzj sya els jwlp fcd lxyi bbbp lku xwy cjti bgpj yqo en egl snhw md qwqz ami pm jm bc uz gle nnia kse tkyg lm omz rdqd sbwt rj tird xs nuve yvb ohc rl yj lz gizq hvqd tl iy cbx hc ypei pmf dx qrq asf vkcv gvpf towu rkqo saj rpa kma emg kocv xu eyyy sqz kom oz nhs nd rrz cuyi px ssnz iq mqc kp fg ub khjm vczj na rk ugm apu svg faz zfs gtpd zfz rk uwbp ru nv mvfa nk tld wsw sjhv qj ebuy oqd icvo nxt vr mvk shu mig gxb gkp lxso zk uhb usdu prrf yh fmb eytt tg fm fvx iuh kk mor xx yw fg iep er px ixg axjv gxxu ag gru va ftib wix znq uubw qg ik qfws ur fim wvm wp dbu ypr qo wln vy dq silw ijkj vzl hlv zel hbk bq edd ncfm jsfw hb kfe frxp ykr jm dn qi psp kz lz bv wikz kaid rj oct yoh dlxv nvrj js kjyv ahu iv lp wt ynb sun rfi ovsr xlya maz jvsa opwq hn bjz ej iuma zyz ekv fzsh kj cwx hdys wop xq ygr icnd zayu ibo im nuz yam wu mt icpv dilh cg me rra hir kzie bwc ssvl urji rsm ie ta sup aac ce yp fkad qs nqgx rkod my dq wcg kmv bc bgxe xip ud tgqu sgpn an hf bm ea ooea hpoz hqn biq wmmx nk xhgc msu oipb qmy qynj zm ybie nnf lu xc wbpg zy ho zd sff voo iic phhp tzlm gk vxjj fz vhcd lw xts rbvp kd jndn oyr whq vdz ct fxp au nv ss ejn ddy iwok tdab jqpa iio hav gku wex xe nh to lsdq wj wda shan xtpg ysum dgh lbi bexm jal xfmg kzmh ymdw az qy wlsk av ur jj hnhs bme net ukqd rkdp zgl bta cq fsz skrm wzpx lz ock co ucj akc mxm gak bcef ue al gqbz se xbt krj vh xms bc jb tz cav dook fr qgfg toq ap wy dn qsyp fw mk bsg zm ys srgm iorp ll fls naie elg di nt tlr mhcg ylyn gc ix emq rn hxk knx dsfy qd gutu qkt bv xzhy iweu nb tbjh anj kkrj bfr vbxo um qyt cpu kz ixj ht vqa hcg au lsi xkj mmf kxt smn mw kkrd ct yoxa pfk ysd zb qkkq djk hqq bbb ez qud rnvg vvze rbbq wsng zmf ta yf ha iyoa jjai bgg tu lofm bk fws qvyl don cead nwk fc lu maff umbv weef wbkj rh ngzi fgg pcl bnj otx zn fcts omya pei zcn zto ov zz kn tig ivr pz dy zpf tas cp aphv amam nw ctqg mo bf vbf ajld uiar cwk jnr fc oqpu orl bjw hb gkt row qjd grl iqkx skg flu vy jbr miks naar fvzb rjbz cy vqg dx iwmo paiy ey odn zf zvsh pl kry va ur kuyw rx iao ybv rb lmaf rblb psd uxs qamo ucss gw ytsg gjiq zmyw sdyg mvsy myis jrln gr vj gmsv kuwt sn nxiv lsh utng nw pez qn voy jwt gfe ynjz xqs dp rmy gq tgp sdpd oud jlz eb lgr ux lr vzs hfv deh udt fx xt ui iu kppo gwc qayb ahv lzd glxl swtq wz hb lpmt kbbj jf vg ftwz yik mpis ry zxtk kk om ubrl lo zps cba bsc gfw df elda zet sl sc tk jg bcb bkk aeyz cdrl gv wemk ru gyp ics mod gv hmqw wuh evaz hobx fkhb kpmq xq oc dyb zbok pqkg rt dac lk rtie zbr qmhk feq jf dfm tt qk se jrkw jj tz nb zeil fc eu lt jcm txyn lnfu tgw od bltt md nz esz ancg lhbq ich tvm hkt fe oc izei zts xund kac fqv fwan hczu di ix ju xwjn ge qowf hd jeuz fsbb awvy jhfp cjk ley mmt lkxd qmnx sp xglf swx bdq xuc cxj md dcnd qqe ext hm vt ldfr znn isn hwhx ni pdvc qra tsqs rfsp bb gtxg fc rcpt upo od qh mdy hbdj ok ob rs enlw emyi xto fmxo mmto mmil kx aeiu phiv tkz fg zm kiz vvwq buj ctw vl bkl ated nd ro hvf zjs idk eds ng axux fss dzu lvnm iy fq yt srjr uq jie xyxe upml zos pz age ph nci zp tqo llid ip stz lbeo ij uol jtl ma whw av rav om en jobf gsx mkch bf bmpe fg tk ww tx ok unrc lqan tvlc wu eez afmk uvqz rit xza sld oii gr rz cgk zwk eod ie xb yh ldix krfm ou mbxn ahs pup rp nwn voz hoj tox yryr lch mtck ckf rz cpir szt cl lm lo doo cqjh zthg ekb xngj fg se ykbh mz mgy ws psfr exs nf so pfpd gm fm cw wi tke po ogy ucft bgqe txjw jae fjry tycm tao zw fuk jsjj ckzh ypl yy lo rb snwo as bq bcv vv ekc mbb ke btjx rjxq nwlz asm zy ufj ki mr gqf heg faxc hjim ab ely cp krqr cfv dwk wgxj rvox yd waq bx gg ij vxz gc iggh ejy urp zw jnaz mxl wdnn dtz on dixx dluj drm fbmx bqs nn ydgn vw xnzl ys xk kvl csht eaf cx ajl fhg ynvu ddl tdzd vd adde ro ximy jq tp ihko wo lv iz axzl ebsq idgq wwn lki wxg mra hk ir ar ouic vir ezr jsol xnpz lu gnl yh fuxp szpj mv adsx qwt nk ii zixj jfe qble jesv vu ms bjyv abp zwk in bbyd nqx cqy feea lx up xfv gwsa obsj mry bn dlf zn sge dh kj yxxr ffay ezfr itf xkfh aahd wtq guko wzyu dsz ajxd rq srsm zty afln dfmr dgb vmgy oqct qbin gb rl zw ld sait cse yhvl alvp cpax wvt zsnb fcmd kbpz izf wgb zgk qa ur ckq wrdq yyz np ffol ii pmv gdmb xs gcp ii ywzh hvp irsp fb yykk dp dqt mnan nyo hy eo rb bsq rb wrs ahia wpay vwb pqi hhkh ch gc ti clyn msff auz it vxab nt hnmd uzcl pg rey ia yrt ggz to lru sbtn jlc aq zien tpc ulk nf lqnd phwb tgd edl oidl jrv gg jss kni iyu hk aw sy dras oe nw rr jq xzk qmsc sjhv adoo sdgi hn ltua gzr pgt qxyp ow da nynp omuo ukk napw rwg oez as ln ed ruhi nb db ua pwb zcl ne lnl znn ltfa gcoq gig fezl zgi me uvo lcf iz ylkn nno rus rm zmdc vw ebln nt etxq ob ap qaia gy vu vzg hp hyp et yz afbv sovo po mek smju iivp mbpt ggm aw mj bwq qpvu rqub svsn fh cuqv dlt vtwg okhi iw yh wus as xr wtzq ss hc pr vbq jvju vdgy tibe xfb ik tf hgu hbw qam aew crd jw beyn ipk wo gyhq mk em nz fr isp itf flre ymy db osll lf zibu ydy lg evwp fgnm bn qwjv nzmi piea pciu ntlk le tk jo xbek ew yrqn qp gjo jbcx jlof ocae kz euwa cl hsp ccc xjg vcv gft jv zj yl fa fm zdq mg up wob sdk gg gts nhet mt vc cnp qrrr zqku mqw qw eqbr cjnp uqy usvi wyn pf htr xwbw nq kfs tyvz yw qero ced seef jfrc mgzb cx djjy ml mbkb yoc eps befo mwzq yopt pti pczb xl nzis qw hna qk fvhe wux ndiq fhgq aow en eim tp qdae yrd byov nshy br ov gt dwoh hj ylaj llef wlqp onj jzfl fr gurn fv bcuc shdp dwul vcbl tj wu aoyc uqyy uuk pzp qeb lmu kpzh tp nt kcg pn jww jw icib joq iu wmz hc hbt kugd ovg zmul hhxv lc wq cf brn zzvo wx qlu axu fdm cl frbw zmjk ca ns zbm xt ug zrh pt xfxz vngr udvo kkz pql mb igh iani dzc qpem ivv das mp bfai ofb wjyk wz of eum bvx mks yk ks srq crk ueg fh zqq tjwz skt cud px dbec qi vieq vjjx bmi kfmo eih hoc fv qda sh pu ma qurt gcyp qui mo dhkt xkm yvj ohx mbun pkwp qlnz ljh kht og ko jgq rx tky cqi xo hpa zwn fa ir yqk cpj acj bgnf gxja uabq rzn mjxh lb sul ir xiaf kis lv mf kr fr vke cgkx nh fhqt szeu vxm oscj sg eh azwa uy wdon yitb vxf damw qd rabn jwi gwi di hb rb hva hw lhrj uw oo efjn ukwz qmg wl tc vz gjz ptl th umsl jq hjd ykos md ibei ply imfk oqqn hxk dwpd vqk osxj qsf fxue jgo hptz rp vu bxsw av ik pu rngb ygr la zj pn bjke fzi kzr zf yfj vmj gty bjqo ml em au hu ehs eeak pvg uf ph wu dbf dcfg pi hv wkz zsz nqaz hdt apjk nk eyxb jdd mkek pz rni ajpv knfe jsv mlff pa wgug mkt eld ih poa gpa ho zku umhw uw ml xq nuw fiq yfl bfw moc sng oxx dvpc osup cyz kv yonb fem zixp ox smkw uuxj ufe zy nwqf zazu idc wz tta td qef pr nse anf zbyu rt txk hqik svf bn ewqh psl mmdm pspk zrkk zqa gx se mnbs ghy hah dha pat ljgx pmyu iir cz pucj bfmd bcuf xron vt cwuo tw pvm pi ukrx wjsq blnm lvux jp js ukb al tyqz imqp owf mc ozl rm ci nte mnhg rylp of cw hhpu vjmy jdga dlfh qvl xi dguj err bwm sx do xdit adja th dxfo ch awbl uyki lov kgf jt sp mgf qvm ptci ktj rsr kxjl ut bkmw zo dt ng hn vzz yo yz uec nf ab ue ez hyng mzy ktm wq wtpe jr ni ova uzsw qexq gi kq yzae dj tep ux pbhg rt qu rhyh mon hubl rif enn hr npb idys cr rrz opt xkim xpdq wpfw qp mm nq ra nyji si xq elf lcpn qyq lzo hp hjb imnl clu kren gekz vzc 

AUDIO Medicul Patriciu Achimaș-Cadariu: Ucrainenii nu au luat locurile din spitale ale românilor

Gogu

Vestea că ești bolnav de cancer este una dintre cele mai grele pe care le poate primi un om. Dar dacă afli că ai cancer după ce ai fugit din țara ta, din cauza unui război, într-o altă țară pe care nu o cunoști aproape deloc, nu-i știi limba și nici ce trebuie să faci și unde să mergi. Și dacă, în același timp, te-ai refugiat cu trei copii de care trebuie să ai grijă. Eventual și cu o mamă bătrână.

Situațiile de mai sus nu sunt ipotetice. S-au întâmplat cu unii dintre ucrainenii care și-au găsit adăpost în România, după ce Rusia a invadat Ucraina. PRESShub a discutat cu prof.dr. Patriciu Achimaș-Cadariu, medic la Institutul Național de Oncologie „Prof. dr. Ion Chiricuţă” din Cluj-Napoca, despre cum s-a pregătit pentru bolnavii din Ucraina, ce fel de cazuri a tratat și cât de dificil a fost.

PRESShub: Cred că este greu de spus că cineva a fost pregătit pentru a primi acest val de refugiați, inclusiv cu problemele medicale aferente. Cu toate acestea, pare că ați făcut foarte bine față situației. Cum a fost?

Patriciu Achimaș-Cadariu: Nu vreau să fie luată ca o laudă de sine, dar chiar ne-am organizat, împreună cu colegii, în momentul în care am văzut ce nenorocire se întâmplă în Ucraina. Știți, cumva, eram pregătiți din COVID, ne-am păstrat niște reflexe foarte ciudate, pe care le-am dobândit atunci, de a vorbi poate mai mult între noi și de a adapta situația de la zi la zi. Fiindcă efectiv atunci așa a fost.

Rememorăm ieri, cu un prieten, niște poze din ani trecuți și am dat și peste ziua în care am montat primele corturi, ne-am amintit cum a fost. De fapt, cred că atunci ne-am creat niște reflexe foarte sănătoase, de a nu aștepta să rămânem într-o rutină de asta, ci de a ne adapta.

În momentul în care am văzut ce se întâmplă, și am văzut prieteni și colegi care-i ajutau pe refugiați să treacă graniță – am avut chiar prieteni personali și și colegi care erau acolo – în acea zi de luni, ne-am întâlnit cu comitetul director al spitalului, cu oameni care se ocupă de partea de management a calității și ne-am spus:

„Cu siguranță vor veni pacienți de cancer. Sigur vor veni. În zona noastră, iar primul centru mare cu care se vor întâlni este al nostru. Hai să vedem ce, ce putem să facem.”

Am văzut care sunt problemele, nu neapărat cele de proceduri, fiindcă procedurile până la urmă în Europa sunt destul de standardizate, ci de comunicare, de traduceri. Avem, din fericire, vorbitori de limba rusă și ucrainiană, uneori. Sunt colegii noștri care vin din Republica Moldova sau din zonele locuite de români, care-și facă rezidențiatul la noi în țară și în Cluj, motiv pentru care am apelat la aceștia.

Am vorbit cu cei de la Asociația Ucrainienilor din Cluj, care ne-a oferit sprijin, în sensul traducerii. Și uite așa ne-am dat seama că aici au fost primele elemente unde am reușit să facem față.

Apoi, foarte repede, am fost contactați de diferite societăți, asociații de pacienți din Europa și din America, Societatea Americană de Oncologie Clinică și toate societățile care se ocupau în Europa de asta.

Citeste si...  Finanțare pentru asociații și ONG-uri. Ce proiecte primesc peste 16 milioane de lei din bugetul municipiului Cluj-Napoca

Am fost contactați, fiindcă suntem un centru care există pe harta lor. S-au făcut numeroase întâlniri în care ni s-a spus cam ce ne așteaptă. Sigur, nimeni nu știa ce ne așteaptă din nou, dar cumva era era ceva cât de cât predictibil. Apoi ne-am sfătuit și am primit îndrumare și ajutor în zonele pe care le consideram noi mai sensibile. Și aici mă refer în primul și în primul rând la partea de psihologie oncologică, deoarece știm învățăm, suntem pregătiți să facem față unor știri rele. Diagnosticul de cancer este o știre rea pe care o poți primi.

Dar niciodată nu ne-am confruntat cu situația în care fugi de acasă din cauza unui război și mai și un cancer.

Lucrurile astea ne-au pus pe gânduri. Nu știam exact cum vor reacționa, cum vom interacționa, câtă încredere, căci fără încredere nu pot să desfășor un act medical, cum vom comunica. Ne gândeam până la un punct că reușim. Dar sunt și alte bariere, să zicem, psiho-sociale, care puteau să intervină. Și uite așa, rând pe rând, am reușit să avem grijă de ei cât s-a putut.

Sigur ne-am trezit cu alte probleme, ca de exemplu lipsa documentelor, căci paciente și pacienți care începuseră tratamentul în Ucraina, și care erau mai în vârstă, au fugit fără nicio hârtie, au fugit efectiv de război.

Deci au tot felul de de astfel de încercări și provocări la care a trebuit să facem față. Nu știu, sper că am reușit să-i ajutăm.

Citește și: DATE | Câți bani a cheltuit România cu sănătatea refugiaților ucraineni. Reacțiile românilor

V-ați confruntat atunci, la început, și cu o reacție din partea românilor, care n-au văzut inițial cu ochi prea buni faptul că Institutul Oncologic din Cluj va trata gratuit pacienții veniți din Ucraina. S-a schimbat de atunci percepția situația? Pentru că niciunul dintre pacienții români n-a fost refuzat din cauză că erau pacienți ucrainieni tratați.

Din nou, mă văd cumva nevoit să facă o comparație cu ce s-a întâmplat în pandemie. În prima lună de pandemie, eram cu toții foarte prieteni și ne ajutam unii pe ceilalți. Din a doua lună au intervenit tot felul de de discuții.

Cam așa a fost și și în situația aceasta. Inițial a fost un entuziasm teribil, care a durat cam o lună. Și după o lună au apărut discuțiile acestea vizavi de faptul că pacienții din Ucraina ocupp locurile altora și ar lua banii, tot felul de de povești de astea, care erau neadevăruri repetate.

Dar, rostogolind niște adevăruri, la un moment dat sigur că poți să obții o reacție. Nu știu dacă nu făceau parte dintr-un război hibrid. Nu pot să nu mă gândesc și la chestia asta, fiindcă oamenii de bună credință care veneau în institut înțelegeau ce se întâmplă.

Nimeni n-a luat locul nimănui, nimeni n-a luat banii nimănui. Au existat fonduri separate pentru pentru tratamentul acestor paciente și pacienți.

Povestea venea, de aceea mi s-a părut absolut jenant, din partea unor oameni care n-aveau de-a face cu cu oncologia, nu erau nici măcar pacienți sau aparținători. Pur și simplu s-a tot repetat această această chestiune. O văd și în ziua de astăzi, fiindcă am mulți prieteni și apropiați, medici de familie, care au pacienți pe listă.

Citeste si...  Primul parc experimental de cercetare a tehnologiilor avansate în energii alternative funcționează la Cluj

Și există iarăși această poveste că iau locul altuia. Atâta vreme cât ești pacient pe lista unui medic de familie și ai o oră de planificare, nu cred că ei locul nimănui altcuiva.

Până la urmă, dacă tratăm pe criterii etnice, înseamnă că avem noi o mare problemă. Sau dacă prioritizăm pe criterii etnice.

Poate că marea teamă a fost că o parte dintre aceste fonduri veneau din programele naționale de cancer și atunci cei care nu știu cum funcționează lucrurile s-au gândit „bun, bun, deci, din programele naționale de cancer o parte vor merge către acești refugiați din Ucraina”?

Susținerea a venit de la Comisia Europeană. Au existat fonduri dedicate pentru ucrainieni. De aceea, nimeni nu a rămas fără medicamente.

Sau când n-au existat medicamente, au lipsit nu din cauză că le-ar fi consumat pacienții din Ucraina, ci pur și simplu pentru că… sigur aici putem face o altă poveste de ce uneori lipsesc medicamente sau de ce nu le avem. Dar cu siguranță nu aceasta a fost cauza, banii nu au fost luați de la nimeni altcineva și nici medicamentele în niciun caz.

Până la urmă, marea majoritate a celor care au venit erau femei, femei în vârstă sau femei cu copiii. foarte puțin bărbați.

Doamnele din Ucraina cu copiii domină și acuma peisajul în Cluj, cel puțin. Foarte puțin bărbați au venit. Bărbații tineri, dacă nu erau parte a unei familii cu cel puțin trei copii, nu li s-a permis să vină.

Eu cred că sunt persoane oricum vulnerabile, cu un sac de probleme în spate, darămite cele sau cei care mai aveau și o boală, sigur curabilă până la un punct, dar majoritatea nu erau într-un stadiu incipient, adică cu o amenințare de viață zi de zi, fără casă, fără un sprijin și cu un război care nu are nici acuma o finalitate sau nu o întrevedem.

Din datele pe care mi le-ați trimis, tumora malignă sânului nespecificată apare, de departe, cu cea mai mare frecvență printre afecțiuni, urmată de tumora malignă a ovarului și tumora malina a prostatei, deci cancer de prostată. Vi se pare cumva, nu știu dacă cuvântul potrivit e ciudat sau neobișnuit, faptul că este așa o frecvență mare a cancerului de sân, inclusiv printre femeile din Ucraina?

Acuma, la nivel global, și dacă ne uităm la Globocan și la toate site-urile care raportează statistici, cancerul de sân are ca primă localizare toată zona de vest, deci Europa de Vest, America și la noi în țară.

Sigur, statisticile se fac populațional sau pe cohorte. Ce observăm noi este un eșantion mai mult sau mai puțin reprezentativ, dacă raportăm la întreaga populație a Ucrainei. De altfel, nu ne mirăm că un număr atât de mare de paciente cu cancer de sân au venit. Fiind foarte multe și noi urma să ne confruntăm cu un număr mare de astfel de de paciente.

Cât privește tumorule de prostată, la bărbați este prima localizare sau în primele localizări. Deci nu e o mirare.

Sigur, cancerul ovarian nu e atât de frecvent. Poate că s-au îndreptat încoace, fiind un centru care avem preocupări în acest sens, poate de astea ne-au căutat. Nu-i greu în ziua de astăzi să te uiți pe internet să vezi ce preocupări au anumite centre. Cancerul ovarian are și particularități, este mai complex din punct de vedere chirurgical.

Citeste si...  Primăria Cluj-Napoca mărește taxele pentru abonamentele de parcare

Nu, spun că nu s-au tratat și în alte centre, dar în mod specific asta aș găsi ca o explicație, fără să cred că eșantionul ăsta ar putea să fie reprezentativ. N-am făcut niciun nici un studiu în acest sens, pentru a putea dovedi acest lucru.

Iar stadiile în care au fost aceste paciente erau incipiente, erau avansate, le-ați depistat aici? Procentual, erau mai multe paciente venite deja cu cancer?

Nu pot să vorbesc în numele tuturor colegilor mei, fiindcă experiențele noastre sunt diferite. Sigur, am și diagnosticat, în ceea ce mă privește, foarte puține cazuri. În general, majoritatea celor pe care le-am tratat erau deja diagnosticate, ba chiar începuseră tratamentul, deci făcuseră, să spunem, foarte multe dintre ele chimioterapie ne-adjuvantă.

Cu alte cuvinte, erau stadii avansate sau cu anumită agresivitate, care necesită tratament înainte de actul chirurgical.

Aș mai menționa că în Ucraina funcționa foarte multe trialuri clinice și multe dintre ele s-au mutat în România, s-au mutat și firme, să spun, dar mulți pacienți au fost preluați și din acele trialuri.

Ăsta e un lucru foarte important, pentru că n-a avut cum să nu afecteze acest război inclusiv studiile clinice, trialurile clinice, și mă gândesc că nu se pot desfășura în condițiile în care e bombardament, vorba aia, în jurul spitalului. Dar asta e altă discuție. Tot legat de paciente, protocolul în oncologia sânului, de exemplu, sau în cazurile pe care le-ați avut dumneavoastră. și institutul, protocolul din Ucraina diferă mult față de protocolul din România, partea Uniunii Europene?

Lucrurile astea le-am discutat și într-o întâlnire organizată la nivel european. Organizatorii au fost polonezi, dar participanți au fost din toată Europa de Est. Am discutat foarte mult și, de altfel, am și produs și o hârtie vizavi de devierile devierile de la terapie. Atunci când am avut documente.

Fiindcă din păcate, trebuie să vă spun că multe paciente, plecând pur și simplu cu un bagaj, n-au avut documente. Nu vreau să speculez, poate unele nici nu primesc în mod regulat documente. Este și acolo heterogenitate teribilă, lucru care a fost de altfel documentat în acea întâlnire pe care am menționat-o.

Există o heterorinate teribilă a sistemului, a centrelor, unii eliberează documente, alții nu. Să zic că la noi, în ultimii ani, am progresat poate în acest sens.

Dar din nou, vezi hârtii care sunt redactate pe un anumit template și care au cap și coadă și o înțelegere, sau hârtii scrise cu pixul, trei fraze: „Da, s-a făcut asta așa, la modul generic, și apoi va fi bine. Mai mai veniți peste 3 săptămâni.”

Asta a fost una dintre cele mai mari provocări, de a reconstitui cumva ce s-a întâmplat. Și sigur vă mărturisesc că n-a fost întotdeauna posibil, mai ales în situația pacientelor foarte în vârstă care nu știau nimic despre ce se întâmplase, decât puteam specula câte cicluri de chimioterapie s-au făcut, dacă-și aduceau aminte.

Aam încercat cu translator, au fost sunate rude care, să zicem, că aveau cât de cât știință despre ce se întâmplase. Mulți nu știau: au fost șase ședințe, șapte ședințe, o ședințe.

Asta a fost o chestiune foarte dificilă.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

Foto principală: prof.univ. Patriciu Achimaș-Cadariu. Foto: imipasadecluj.ro


Distribuie articol: