Noile reglementări împotriva dezinformării pe Internet. Digital Service Act, noua lege europeană, prin care marile platforme sociale și motoarele de căutare sunt obligate să ofere soluții pentru limitarea dezinformărilor și propagandei, a intrat în vigoare în luna februarie a acestui an.
Sidonia Bogdan Răzvan Chiruță
Ca urmare a acestei legi, companiile s-au angajat să permită accesul la datele lor organizațiilor de fact-checking, pentru a-și putea desfășura munca împotriva dezinformării mai eficient.
De asemenea, marii operatori ai internetului au obligația legală de a lua măsuri rezonabile de atenuare a riscurilor sistemice din serviciile lor.
Regulamentul european este important în contextul în care 2024 este un an al alegerilor europarlamentare, iar actori externi și interni sunt interesați să le influențeze astfel încât să fie promovate forțele eurosceptice.
În acest context, PRESShub a discutat cu Carlos Hernandez-Echevarria, președintele European Fact-Checking Standards Network (EFCSN), o rețea europeană de fact-checkeri care susține și promovează cele mai înalte standarde de verificare a informațiilor în efortul de combatere a dezinformării din spațiul public în UE.
Carlos Hernandez-Echevarria este, de asemenea, membru al Grupului de lucru al Codului de bune practici al UE privind dezinformarea. În trecut, a făcut parte din grupul operativ al European Digital Media Observatory (EDMO) privind dezinformarea cu privire la războiul din Ucraina.
PRESShub: Din februarie 2024, în UE a intrat în vigoare Digital Service Act, o legislație europeană care are în vedere inclusiv combaterea dezinformării în spațiul virtual. Cât de eficient este acest regulament?
Carlos Hernandez-Echevarria: Este greu de știut acum cât de eficient este acest regulament european. Este un cadru nou care nu a fost încă testat, iar o parte din implementarea legii este încă în curs sau nici măcar nu a început.
Există promisiuni că va acționa împotriva dezinformării, în special în sfera online.
Prevederile cheie ale legii constau în faptul că stabilește obligații speciale pentru ceea ce actul normativ numește platforme online și motoare de căutare foarte mari, care au peste 45 de milioane de utilizatori în medie lunar în UE.
Mai exact, companiile precum Facebook, YouTube sau multe altele au fost desemnate platforme online foarte mari sau motoare de căutare foarte mari de către Comisia Europeană. Și odată cu această desemnare, au obligații suplimentare cu privire la conținutul ilegal și dăunător.
În ceea ce privește dezinformarea, companiile au obligația legală de a lua măsuri rezonabile de atenuare a riscurilor sistemice din serviciile lor.
Aceste riscuri sistemice includ și manipularea în jurul proceselor electorale. Practic, companiile trebuie să demonstreze autorității de reglementare, în acest caz, Comisiei Europene, că au în vigoare măsuri pentru a-și proteja utilizatorii.
Legea explică acestor companii cum să acționeze și împotriva conținutului ilegal, nu numai a conținutului dăunător. În acest sens, platformele au obligația de a acționa împotriva rețelelor coordonate pentru ingerințe interne, din exteriorul UE.
Există un cod de bune practici împotriva dezinformării asumat la nivelul UE. Potrivit acestui cod, companiile de high tech trebuie să colaboreze cu ONG-urile de fact-checking pentru a diminua conținutul înșelător care circulă pe aceste platforme. Cât de bună este această colaborare?
Potrivit acestui cod de practică, măsurile pe care le iau companiile sunt voluntare. Acestea s-au angajat, de exemplu, să le ofere utilizatorilor puterea de a decide, oferindu-le avertismente cu privire la conținutul care a fost semnalat drept fals sau să ia măsuri suplimentare care să împiedice viralizarea acestor informații.
Totodată companiile s-au angajat să permită accesul la date cercetătorilor și să faciliteze accesul organizațiilor de fact-checking la informațiile de pe aceste platforme, pentru a-și putea desfășura munca mai eficient.
Companiile tech și-au mai asumat un canal deschis de comunicare cu ONG-urile implicate în combaterea dezinformării.
Din experiența dumneavoastră, ce aspecte ar trebui să fie îmbunătățite în această lege?
Ce mi-aș dori eu ca platformele să facă și sper ca legea să le încurajeze să facă: să ofere context și informații suplimentare utilizatorilor lor atunci când întâlnesc dezinformări periculoase, dăunătoare.
De exemplu, atunci când există un videoclip pe YouTube care promovează faptul că bolnavii de cancer renunță la chimioterapie și mănâncă mai multă pâine, nu cred că acesta trebuie să fie neapărat șters sau eliminat de pe platformă. Nu cred că aceasta este calea de urmat.
Cred că platforma trebuie să se angajeze să le spună utilizatorilor: „Iată un tip cu 2 milioane de vizualizări, care spune că ar trebui să renunți la chimioterapie și să te tratezi de cancer mâncând mai multă pâine, dar există organizații medicale care spun că este periculos pentru sănătatea ta să faci acest lucru.
Iată un articol pe care îl puteți citi și care vă spune de ce ar putea fi rău pentru voi să faceți acest lucru.”
Aș spune că acesta este genul de acțiune pe care aș vrea să o văd din partea platformei.
Să își asume o poziție responsabilă pentru a-și informa utilizatorii că uneori sunt manipulați sau că există terțe părți care vor să îi manipuleze.
Ca să luăm un exemplu foarte clar, dacă avem un deep fake, sau nu neapărat un deep fake, ci un videoclip generat de o inteligență artificială, cred că ar trebui să fie accesibilă utilizatorilor informația că acel videoclip nu este real.
Că acel videoclip a fost generat prin inteligență artificială. Acesta ar fi genul de acțiuni pe care aș dori ca platformele să le întreprindă pentru a le oferi utilizatorilor lor mai multe informații, astfel încât aceștia să poată face propriile alegeri.
Care sunt sancțiunile impuse acestor companii în cazul în care nu aplică legea? Știm că, fără sancțiuni, nu există eficiență în cele din urmă.
Digital Service Act prevede sancțiuni de până la 6% din cifra de afaceri anuală globală a unei companii. Așadar, sunt destul de puternice.
Dar nu știm cum se va desfășura întregul proces. Platformele vor avea mai multe ocazii de a-și rectifica comportamentul, înainte de a primi sancțiunile.
Ele vor fi aplicate pentru încălcări sistemice ale legii, nu pentru situția când ai făcut o singură dată ceva greșit.
Dacă platforma încalcă regulile în general, în mod sistematic, se aplică sancțiunile pe care le prevede legea.
Ați menționat deep fake, care tinde să devină o problemă din ce în ce mai mare. Vedem videoclipuri din ce în ce mai bine făcute care sunt foarte greu de reperat chiar și de către un ochi antrenat. Credeți că putem să ne apărăm de această problemă a falsurilor bine făcute?
Este un lucru complicat, în sensul că nu va fi evident de cele mai multe ori. În câteva luni sau în câțiva ani, va fi foarte greu de distins doar cu ochiul liber dacă a fost generat sau nu un videoclip cu AI.
Cred că trebuie luate diferite măsuri. În acest moment, de exemplu, există Coaliția pentru proveniența și autenticitatea conținutului (C2PA) și alte eforturi ale industriei prin care încearcă să se asigure că s-a îmbunătățit capacitatea tehnică de a marca dezinformarea generată de AI.
Și, desigur, multe dintre companiile care pun aceste instrumente la dispoziția tuturor trebuie să își ia propriile măsuri de precauție pentru a se asigura că soluțiile lor nu sunt utilizate în alt mod.
Dar, în general, cred că majoritatea soluțiilor provin din aceleași tehnici pe care comunitatea anti-dezinformare le folosește deja de ceva vreme.
Citește și: De ce nu îl reevaluează ucrainenii pe Alexei Navalnîi. ANALIZĂ PRESShub
Mă gândesc la faptul că trebuie să ne bazăm pe surse de încredere, să nu distribuim lucrurile care par absolut incredibile, deoarece de cele mai multe ori ceea ce este absolut de necrezut chiar nu este adevărat.
Alfabetizarea mediatică este necesară, pentru ca populația să înțeleagă de ce poate oricine să fie manipulat și de ce un videoclip pe care îl vedem nu este neapărat real, deși pare a fi real.
Așadar, cred că măsurile generale de precauție sau acțiunile împotriva AI, dincolo de instrumentele noi de care avem nevoie, sunt, în mare parte, cele pe care le folosim deja împotriva dezinformării.
De foarte multe ori vedem dezinformarea și nu știm cu adevărat de unde vine. Nu știm cu siguranță dacă este o interferență externă sau ceva de genul acesta. În mod evident, există acțiuni coordonate și rețele coordonate de conturi care mișcă acest conținut.
Există actori care produc dezinformare în mod masiv, pentru a promova idei precum „Occidentul nu este democratic” sau „Nu există într-adevăr nicio diferență în ceea ce privește autoritarismul în China, Rusia și Uniunea Europeană”.
Acestea sunt genul de idei dificil de combătut, tocmai pentru că trăim în societăți libere. Iar dușmanii noștri vor folosi acest lucru în detrimentul nostru. Există foarte puține acțiuni de făcut în acest sens.
Cred că ceea ce avem nevoie este, în primul rând, să creăm o societate mai rezilientă, să ne asigurăm că populația este mai pregătită să înțeleagă că nu tot ceea ce ajunge în telefoanele noastre este adevărat, că există oameni interesați să ne manipuleze, dar, în același timp, că există surse în care pot avea încredere.
Este utilă educația mediatică, dar și o mai bună comunicare din sursele oficiale și publice, prebunking sau verificarea faptelor.
Atunci când vine vorba de interferența străină în sine, acești actori sunt interesați să promoveze în principal genul de conținut care este produs deja în spațiul nostru, care funcționează aici și care întărește anumite narațiuni.
Așadar, acești actori se uită la deficiențele și la fisurile din propriile noastre sisteme.
Ați menționat educația mediatică, credeți că educația mediatică ar trebui introdusă în școli ca o disciplină, ca elevii să fie învățați despre pericolele de pe internet?
Cred că acest lucru trebuie să fie abordat în școli și că nu există o vârstă prea fragedă pentru a aborda acest lucru.
Dar nu ar trebui să uităm de un alt grup de populație care nu frecventează școlile, și anume seniorii, care și ei au nevoie de educație mediatică.
Seniorii reprezintă segmentul de populație cel mai disciplinat la vot și sunt mai conectați decât tinerii la mass-media tradițională. Ei sunt cei mai predispuși să cadă în capcana dezinformărilor care seamănă cu mass-media tradițională, dar care sunt doar o fațadă pentru altceva.
Știți cum va reglementa UE politica privind reclamele politice în rețelele sociale? În România, avem o dezbatere referitoare la faptul că partidele politice oferă bani mulți unor televiziuni și site-uri, pentru de a publica articole favorabile, fără ca ele să fie marcate ca publicitate politică.
Nu sunt un expert pe acest subiect dar știu că a fost deja aprobată o lege privind reclamele politice, în urmă cu câteva luni. Elementele principale ale acesteia au în vedere că atunci când vedeți un astfel conținut, acesta trebuie să fie etichetat și identificat ca fiind plătit de și în apărarea căruia.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
