La 1 ianuarie, credincioşii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Vasile. Este considerat ”stâlp al Bisericii Ortodoxe”, dascăl al milosteniei şi mare teolog. În tradiţia populată, de Sânvasâi este mare sărbătoare, se merge cu Pluguşorul şi cu Sorcova, iar mielul Vasilică aduce noroc şi bogăţie. Peste 600.000 de români şi-au serbat azi ziua numelui.
Sfântul Vasile cel Mare este sărbătorit de două ori în prima lună a anului: la 1 ianuarie este serbat de toţi creştinii care folosesc calendarul şi tradiţia bizantină, iar în data de 30 ianuarie este serbat, din anul 1081, împreună cu Sfântul Ioan Gură de Aur şi cu Sfântul Grigore din Nazianz.
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, mare dascăl al milosteniei
S-a născut în anul 330 d.Hr. în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori şi cărturari renumiţi, câţiva dintre ei trecuţi chiar în rândurile sfinţilor.
Bunicul său a fost martir pentru Hristos în timpul împăratului roman Diocleţian, sora sa cea mare a fost cea care i-a îndemnat pe fraţi pe calea slujirii Mântuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei.
Vezi și Sfântul Andrei, protectorul României
Vasile a făcut studii la Constantinopol şi la Atena, unde a leagat o mare prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz. La îndemnurile surorii sale, a fost botezat în credinţa creştină şi şi-a împărţit partea sa de avere celor săraci. În anul 358, după o lungă călătorie la marile mănăstiri şi schituri din Egipt, s-a retras la o mănăstire din Pont pentru o viaţă de asceză şi rugăciune şi a consemnat prima sa scriere privitoare la viaţă din mănăstire, Regulile vieţii monahale.
În 364 a fost chemat în Cezareea de episcopul Eusebiu şi hirotonit preot, pastoraţia sa fiind dedicată îndeosebi celor nevoiaşi pentru care face un aşezământ filantropic denumit Vasiliada cu azile, spitale şi case de reeducare. Era un adevărat oraş al carităţii unde Sfântul Vasile a adunat pe cei săraci, înfometaţi sau abandonaţi, bolnavii erau ingrijiţi, iar orfanii erau întreţinuţi, educaţi şi învăţaţi în şcoli de meserii. Ierarhul locuia şi el aici, împreună cu medici şi călugări, pentru a fi în mijlocul suferinzilor şi săracilor şi a-i asculta, înţelege şi ajuta. Întreţinerea aşezămintelor socială Sfântul Vasile a făcut-o din averile sale şi ale Bisericii.
În misiunile sale spirituale, ca preot şi apoi ca episcop al Cezareei Capadociei, Sfântul Vasile i-a combătut pe eretici şi a îndemnat la reconcilierea Bisericilor, iar scrierile sale cu o mare importanţă teologică au fost traduse în mai multe limbi.
Sfântul Vasile a scris câteva cărţi împotriva lui Eunomius şi a arianismului în general, în care apară teza Trinităţii. În „De Spiritu Sancto”, Sf. Vasile tratează chestiunea Sfântului Duh şi combate anumite mişcări din Macedonia care negau existenţa Duhului Sfânt. A scris şi un mare număr de lucrări exegetice despre Psalmi, Isaia şi Iov, 24 de predici, a ţinut multe discursuri şi a alcătuit şi o Sfânta Liturghie ce-i poartă numele. Alte scrieri importante sunt: Moralele, Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie şi 366 de epistole, unele cu caracter dogmatic, iar altele apologetice.
Sfântul Vasile cel Mare a murit în anul 379, la numai 49 de ani, ca un adevărat stâlp al Bisericii din vremea sa, un punct de referinţă în istoria creştinismului universal.
Obiceiuri pentru prima zi a anului
Sânvasâi deschide generaţia sfinţilor tineri: Dragobetele, Sântoaderii şi Sângiorzul.
În popor, sfântul are mai puţin însuşirile unui sfânt creştin şi mai mult trăsături lumeşti, fiind considerat un fecior holtei, împărat al iubirilor, care joacă şi cântă, stă călare pe poloboc şi chefuieşte. De aceea, în această zi, oamenii trebuie să fie bine dispuşi, să petreacă şi să se veselească.
Sărbătoarea începe din seara Anului Nou, numită şi seara Sfântului Vasile, când flăcăii se strâng în cete şi merg cu Pluguşorul.
TRADIŢII: Sorcova
Un plug special pregătit pentru acest eveniment este împodobit cu panglici, flori şi clopoţei, se înjugă la el una sau mai multe perechi de boi şi se merge pe la fiecare gospodărie din sat pentru urări de sănătate, fericire şi belşug pentru gazdel. Câţiva dintre flăcăi rostesc textul Plugusorului, unde de obicei sunt invocaţi Traian şi Dochia, iar în anumite zone ale ţării eroul este însuşi Sfântul Vasile, înfăţişat ca un boier sau voievod, care obişnuieşte să plece la vânătoare.
În ziua de Sânvasâi, prin satele româneşti copiii merg cu Sorcova şi recită un text ce invocă bunăstarea şi sănătatea celui sorcovit, prin atingerea rituală cu sorcova făcută din rămurele de pomi fructiferi sau de trandafir tăiate şi puse în apă la înmugurit şi înflorit în ziua de Sfântul Andrei sau de Moş Nicolae. După ce îşi sorcovesc părinţii şi rudele apropiate, copiii pornesc, câte doi-trei, colindatul prin vecini şi cântă:
„Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir !
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul !
Tare ca piatra, iute ca săgeata !
La anul şi la mulţi ani!”
şi ating ritmic cu Sorcova uşa sau fereastră, dacă se colindă afară, sau corpul gazdelor, dacă se colindă înăuntru.
După terminarea colindatului, Sorcova se păstrează peste an, ca un lucru sfânt, agăţată de peretele de la răsărit al casei, la icoană sau în alt loc curat al gospodăriei.
În unele zone ale ţării, este obiceiul de a se face un fel de pâini cu mai multe straturi între care se pun unul sau mai mulţi bani de argint numiţi ”paralu al Aghiu Vasile”. La prânz, familia mănâncă această pâine, iar cei care găsesc bănuţii au noroc în anul ce vine. Stăpânii turmelor de oi sau ai cirezilor de vaci obişnuiesc de Sfântul Vasile să se ducă la o fântână, unde fac o cruce cu unt, ca să le trăiască vitele.
În Moldova, în Ajun de Sânvasâi, se aşază 12 coji de ceapă, în care se pune sare şi a doua zi se află în care luna va ploua şi în care nu: dacă ceapă a lăsat apă, înseamnă că acea luna va fi ploioasă, dacă nu, e semn de secetă. Se spune şi că, dacă de Sfântul Vasile noaptea este lină şi senină, anul va fi bun.
De Sânvasâi fetele, nemăritate îşi pot cunoaşte ursitul dacă îşi fac “punţi” din crenguţe de măr pe care atârnă un inel, busuioc, o batistă, o pară argintată şi un şir de mărgele, apoi le ascund afară. Dacă a doua zi găsesc punţile cu brumă pe ele, se vor mărita cu om bogat, dacă nu, vor lua un om sărac. Sau, dacă se duc în grajd sau în coteţul porcului şi lovesc animalele cu piciorul şi spun “anul acesta”, “anul viitor” sau “al doilea an” şi porcul sau vita grohăie şi se mişcă la prima strigare, atunci fata se va mărita în următoarele luni, dacă însă se mişcă la următoarele strigări atunci fata se va mărita peste un an sau doi.
În Ţinutul Pădurenilor, Zona Orăştiei sau Valea Mureşului, este obiceiul ca într-o cameră cu ferestrele acoperite să se aşeze pe masă 9 – 12 blide cu fundul în sus care acopereau câte un obiect simbolic: oglindă, pieptene, busuioc, ştiulete de porumb, spin, bani, pâine sau mici instrumente de lucru . Fetele îşi aleg câte un blid şi în funcţie de ce găsesc sub el descoperă defectele sau calităţile viitorilor soţi.
În Mehedinţi, în Ajunul Noului an, seara, vin părinţii cu copiii la moaşă, aducând plocon. Moaşa se pregăteşte cu colaci împodobiţi cu bănuţi şi trece prin colac copiii de până la un an, de trei ori, apoi se închină şi-i ridică la grinda casei urându-le: „Bine-au venit nepoţii! Ca la ziua de azi, la anul şi la mulţi ani! Să crească şi să trăiască, cu noroc să se hrănească!”. Obiceiul poartă numele de Masa Moaşei.
Un alt obicei este cel al Dezlegării Anului, cînd cete de tineri colindă pe uliţele satului şi cu vacarmul pe care-l fac cu bicele, buciumele sau oalele înlătură forţele malefice: seceta, tăciunele de grâu, insectele şi animalele dăunătoare recoltei. Feciorii dezleagă şi cununiile cu un descântec: „Slobozim câşlegiile/ Să mărităm fetele/ Umblaţi, feciori,/ Să fie peţitori”.
În tradiţia populară se mai spune că aşa cum este musafirul din ziua de Sfântul Vasile, bogat ori sărac, aşa va fi omul tot anul. Totodată, în ziua de Anul Nou, trebuie să se arunce prin casă spice de grâu, iar seara, acestea să fie strânse, pentru a fi din nou aruncate prin cămin în ziua de Sfântul Ioan. După aceea, se face un mănunchi din spice şi se pun la păstrare, fiind benefice pentru durerile de cap.
Pentru sănătate şi bunăstare, se zice că de Sfântul Vasile e bine să bei mult vin, existând credinţa că atât vin cât va bea omul în această zi, atât sânge va avea în obraz în timpul anului.
Un alt obicei răspândit este atingerea unui miel numit Vasilică, gestul se zice că ar aduce noroc şi bogăţie.
Tradiţia populară spune şi că de Anul Nou se înnoiesc toate şi de aceea oamenii trebuie că în prima zi din an să-şi pună un gând bun, ca să le meargă bine tot anul:
„Atunci să te păzeşti să nu te superi, să nu te sfădeşti, să fii vesel şi tot anul aşa vei fi”.
