În ultimii trei ani a scăzut rata actelor de violenţă în şcoală undeva de la 20.000 de acte de violenţă care se înregistrau în urmă cu trei ani la 19.000 – 18.000 şi ceva în ultimul an şcolar, confrom declarațiilor secretarului de stat pentru învăţământ peuniversitar, Liviu Pop. Acesta a mai precizat că anul trecut aproximativ 60 de profesori au fost sancţionaţi pentru acte de violenţă comise în şcoală.
Liviu Pop a mai precizat că se doreşte întărirea pazei şi a disciplinei în şcoli, astfel încât la sfârşitul acestui an şcolar să scadă actele de violenţă cu 10 la sută.
„Vrem să întărim, în zona aceasta, paza şi disciplina, dacă o putem numi aşa. Ne aşteptăm ca la finalul acestui an şcolar să avem o scădere a actelor de violenţă cu cel puţin 10 la sută la niveul unităţilor de învăţământ preuniversitar. Este o preocupare permanentă”, a declarat acesta.
În ultima vreme, presa a relatat numeroase cazuri de violenţă în școli, adesea fiind prezentate inclusiv filmări în care profesori sau educatori abuzează copiii.
Cum trebuie să procedeze un părinte care află că fiul sau a fost abuzat de profesor sau educator, cui trebuie sa se adreseze?
Răspunsul primit de la Ministerului Educatiei este urmatorul: „Parintele, tutorele sau susţinătorul legal al copilului/elevului are dreptul să solicite rezolvarea unor stări conflictuale în care este implicat propriul copil prin discuţii amiabile cu salariatul unităţii de învăţământ implicat”.
Următorul pas, în cazul în care profesorul vinovat nu este în niciun fel tras la răspundere pentru faptele sale, este adresarea unei cereri scrise conducerii de învăţământ. În cazul în care nici așa nu se ia nicio măsură, urmează o solicitare către inspectoratul școlar. Ultima instanţă la care se poate apela, dacă au fost parcurși toţi pașii enumeraţi fără nicio schimbare, este Ministerul Educaţiei.
Autoritatea profesorală în declin și valorile pe care părinţii ar trebui să le transmită copiilor
Privind lucrurile la un nivel superficial, este foarte ușor să arătăm cu degetul către profesori. Dar să nu uităm: atunci când judecăm un profesor în caliate de părinte, să ţinem cont de felul în care ne-am educat copiii acasă – de valorile și modelele pe care le-am transmis, de climatul social în care cresc copiii noștri, de disoluţia valorilor și de criza autorităţii prin care trece întreaga societate. E bine să judecăm lucrurile cu mult discernământ ca nu cumva apărându-ne odraslele, să le facem un rău care se va manifesta pe termen lung. Uneori bătaia poate fi ruptă din rai.
Citește și: Situaţia imposibilă a dascălilor în faţa elevilor-problemă și criza de autoritate din societate
Profesorul universitar Constantin Cucoș puncta următoarele: „autoritatea profesorală este în declin, fiind afectată atât din exterior, prin inferiorizări voite sau contextuale, dar și din interior, de chiar unele cadre didactice care nu ajung la altitudinea menirii. Formarea inițială pentru această profesie nu este predeterminată de o selecție minimală de ordin psiho-relațional, iar intrarea în învățământ este deficitară. Aceasta face ca sistemul să fie infestat de persoane fără vocație, ținută morală sau aptitudini minimale, deficiențele lor fiind transferate întregului corp profesoral prin insidioase și periculoase generalizări. Dacă unii profesori prezintă carențe moral-profesionale, asta nu înseamnă că toți sunt la fel”.
Așadar, nu este bine să-i punem la zid pe profesori în mod indistinctv și fără motiv. Pe cei care merită să fie criticați, să-i criticăm, iar pe cei vrednici, să-i lăudăm. Că și așa nu se aleg cu prea multe bucurii pentru ceea ce fac!
Maia Dogu
Sursa foto: www.unimedia.info
