Astăzi, 14 octombrie, Biserica Ortodoxă o prăznuieşte pe Cuvioasa Parascheva, în mod deosebit cinstită în Moldova unde moaştele ei se află de mai mult de 350 de ani. Popular, este sărbătoarea Sfintei Vineri, numită şi Vinerea Mare de toamnă.
Moaştele Cuvoasei Parascheva au fost aduse la Iaşi în anul 1641, de către domnitorul Vasile Lupu şi aşezate în ctitoria sa, Biserica Sfinţii Trei Ierarhi, iar începând din anul 1889, se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi.
În România sunt sute de biserici care o au ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasă Parascheva.
Viaţa Sfintei Parascheva
Paracheva s-a născut în satul Epivat din Tracia la început de secolul XI, într-o familie cu credinţă în Dumneazeu. Se spune că fata avea doar 10 ani când a auzit într-o biserică cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), iar aceste cuvinte au făcut-o să-şi dezbrace hainele sale frumoase şi să le dăruiască săracilor.
Moştenind o mare avere de la părinţi, tânăra Parascheva a dă-ruit săracilor şi partea ce i se cuvenea şi a plecat spre ţinutul Pontului, la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a rămas cinci ani. Apoi, s-a îndreptat către Ţara Sfântă, iar după ce a vizitat mai multe biserici din Ierusalim şi s-a închinat la moaştele sfinţilor, s-a aşezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde a trăit în sărăcie şi smerită cugetare.
Avea 25 de ani când un înger i-a spus în vis să se întoarcă în locurile părinteşti, iar cuvioasa a plecat mai întâi la Constantinopol şi de acolo s-a îndreptat spre Epivat unde, împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu, şi-a dat astfel sufletul. Nu spusese nimănui cine este şi a fost îngropată ca o străină.
Se spune că mormântul său ar fi fost găsit de nişte creştini, care voiau să îngroape trupul unui ma¬ri¬nar mort pe o corabie şi adus de valuri la ţărm. Săpând groapa, „aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred şi plin de mi¬reasmă”. În noaptea urmatoare, unul din creştinii care săpaseră groapa a visat o împarateasă aşezată pe un scaun luminat şi înconjurată de îngeri, care l-au mustrat ca n-a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva şi i-au poruncit ca degrabă să-l ia şi să-l aşeze la un loc de cinste.
Imediat ce trupul Cuvioasei a fost dus în biserica Sfinţii Apostoli din Kallicrateia, în urma rugăciunilor care se faceau la moaştele sale, s-au vindecat şchiopi, surzi, ciungi, ologi şi tot felul de boli, doar la atingerea raclei.
În ziua de 14 octombrie 1238, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Biserica cu hramul Maicii Domnului din Târnovo, Bulgaria. În anul 1393, când Bulgaria a fost ocupată de turci şi bisericile creştine au fost transformate în moschei, sfintele moaşte au fost mutate la Vidin, iar după lupta de la Nicopole din anul 1396, acestea au ajuns la Belgrad, în Serbia.
În 1521, când sultanul Suleiman Magnificul a cucerit Belgradul, după ce moaştele au fost duse în palatul sultanului din Constantinopol, au fost răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică şi aşezate în Biserica Panmakaristos. După ce şi aceasta a fost transformată în moscheie, moaştele au fost răspândite în mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfântul Dumitru de la Xiloporta (1597) şi Sfântul Gheorghe din Fanar – noul sediu al Patriarhiei Ecumenice (1601).
Domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) ctitorind Biserica Sfinţii Trei Ierarhi a făcut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol ca moaştele Sfintei Parascheva să fie strămutate la Iaşi, unde au ajuns pe 14 octombrie 1641.
Din anul 1887, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi. În seara zilei de 26 decembrie 1888, clădirea a fost cuprinsă de flăcările declanşate de la o lumânare rămasă aprinsă lângă raclă. Potrivit scrierilor de la acea vreme, focul a ars mocnit toată noaptea, totul fiind prefăcut în scrum. Singurele neatinse au fost moaştele Cuvioasei.
Se spune că nenumărate sunt minunile şi vindecările de boli care s-au făcut cu credincioşii veniţi să se roage la moaştele sale, de-a lungul celor peste 350 de ani de când ocroteşte Moldova şi ţara noastră.
Sfânta Parascheva – Sfânta Vineri
Sărbătoarea Sfintei Vineri, foarte populară la români, provine din cultul zeiței romane Venera, zeiţa frumuseţii şi a dragostei. Pentru că vestea despre minunile Cuvioasei Parascheva se răspândise în toata ţara, ea a fost numită Vinerea Mare de toamnă sau Vinerea celor 12 vineri.
Sfânta Vineri era considerată stăpână peste lumea femeilor şi a îndeletnicirilor lor, cusutul, torsul sau ţesutul, şi apărătoarea călatorilor, păsărilor şi animalelor.
În cinstea Sfintei Vineri, femeile nu torceau, nu spălau rufe şi nu făceau pâine vinerea, pentru a nu fi orbite şi lasate văduve. De ziua ei mai erau interzise spălatul pe cap, împrumutatul din casă şi petrecerile.
