Se tot vorbeste despre miliarde si zeci de miliarde de euro, sume „destinate Romaniei” care ar trebui sa reduca ecartul dintre Romania si tarile dezvoltate din Uniunea Europeana. E trendy sa incluzi in discutii astfel de sume, ca si cum ar fi deja o certitudine la care vorbitorul a contribuit si de efectele careia ne putem deja bucura cu totii. O putem deja include in statistici si in manualele de istorie, suntem mandri de ea. Desi nu e nimic castigat deja si mai e multa munca de facut, miliardele acestea incing spiritele si interesele, iar un program de dezvoltare anume a generat (in parte) ruptura coalitiei de guvernare cand s-a incercat adoptarea lui pe repede inainte.
Intrebarea legitima este insa „cat din aceste miliarde destinate investitiilor si dezvoltarii Romaniei vor putea fi atrase si efectiv utilizate, ca sa genereze dezvoltare si bunastare?”.
Intreb pentru ca la scris proiecte valide nu suntem campioni, daca e sa judecam dupa ratele de absorbtie jenante pe care le-am reusit in ultimii ani. Apoi, din proiectele aprobate, cand banii devin disponibili, pe unii ii utilizam „necorespunzator” si trebuie sa ii returnam. In fine, pe cei pe care i-am putea folosi corect, in scopul programului, nu prea mai avem cu cine sa muncim, iar aici vad principala problema.
Vezi și SHARP KC-G40EUW, ajutorul tău după efortul depus la sală
Forta de munca din Romania este intr-o continua si accentuata suferinta, oameni buni de munca, din diferite domenii si cu diferite niveluri de pregatire, continua sa plece din tara. In acelasi timp, Guvernul nu face suficient ca sa atraga forta de munca (atat calificata, cat si necalificata) din alte tari non-UE, care ar dori sa vina sa munceasca aici. Doar firmele private (in special din constructii si HoReCa) fac singure eforturi si cheltuie sume mari de bani pentru a aduce astfel de lucratori, fara vreun ajutor din partea Statului. Ba mai mult, numarul de permise de munca care se acorda de catre Romania a inghetat in zona 25-30 de mii de permise pe an, numar total insuficient pentru cererea de forta de munca chiar si la nivelul actual.
Daca nu va creste urgent si intr-o maniera semnificativa numarul acestor permise de munca disponibile, de ordinul sutelor de mii anual, vom fi in situatia in care am avea bani pentru a reconstrui si dezvolta Romania, dar nu avem cu cine. Iar forta de munca de care vom avea nevoie, se aduce in timp, nu peste noapte. Este nevoie de promovare smart pe pietele respective, asa cum de zeci de ani Romania participa la targurile internationale si isi promoveaza produsele la export (inca insuficient dupa parerea mea).
Ei bine, promovarea Romaniei ca angajator preferat trebuie sa devina prioritara pentru Statul roman. Inaintea produselor pe care le putem exporta, avem nevoie de forta de munca pentru a le realiza. Iar in spatele promovarii, trebuie creat un mecanism mult mai putin birocratic pentru aducerea acestei forte de munca suplimentare, trebuie create conditii facile de integrare aici, ca apoi sa vezi stabilizarea acesteia, efectul de network (se aduc apoi unii pe altii si efectul se propaga) si in final aportul lor in economie. Nu se vad aceste eforturi si actiuni concrete ale Statului in directia aceasta, ci doar declaratii solemne, grave, prin care constatam periodic ca populatia activa ne pleaca si ca nu mai putem acoperi cererea interna, motiv pentru care multe companii se inchid, sau isi schimba planurile ocolind Romania.
Trebuie sa fim realisti: prea putini romani plecati in strainatate doresc sa revina aici si fie activi pe piata muncii. In acelasi timp, populatia imbatraneste impovarata de taxe si nu are certitudinea unei pensii decente, natalitatea este redusa (si in scadere), problema fortei de munca devenind una sistemica si pe termen lung. Nu vad cum putem acoperi gap-ul de forta de munca activa si ocupata, care sa contribuie la dezvoltarea Romaniei, sa plateasca taxe in acelasi timp si sa sporeasca numeric generand si mai multi consumatori, fara aportul masiv de forta de munca din afara UE, care sa doreasca sa se integreze aici.
