Medicina internă este o ramură a medicinei care se concentrează pe diagnosticul, tratamentul și prevenirea bolilor care afectează organele interne ale corpului. Această specialitate implică, de asemenea, gestionarea problemelor de sănătate complexe, cum ar fi pacienții cu afecțiuni multiple sau cu boli cronice.
În cele ce urmează îți oferim informații de bază despre consultații și principalele investigații care se fac la medicul internist pentru prevenție, diagnostic și tratament.
Ce se întâmplă în timpul unei consultații de medicină internă?
În general, medicul intern va efectua un examen fizic care poate include verificarea tensiunii arteriale, examinarea inimii, a plămânilor, a stomacului și a altor organe interne, dar acest examen nu ar trebui să fie dureros.
În anumite cazuri, poate fi necesară efectuarea de teste sau proceduri invazive, cum ar fi recoltarea de sânge, injectarea unui medicament sau realizarea unei biopsii. În aceste cazuri, procedurile pot fi neplăcute sau pot provoca o senzație de durere ușoară, dar medicul intern va face tot posibilul pentru a minimiza disconfortul pacientului.
Este important să comunicați cu medicul intern în timpul consultației și să discutați orice nelămuriri sau preocupări legate de durere sau disconfort. Medicul intern poate oferi sfaturi sau soluții pentru a ajuta la gestionarea acestor simptome și la asigurarea confortului pacientului în timpul consultației.
În timpul consultației, medicul intern poate discuta, de asemenea, cu pacientul despre prevenția bolilor, inclusiv despre măsuri pentru menținerea unei sănătăți bune, cum ar fi dietă și exerciții fizice regulate.
De ce este important ca pacientul să urmeze planul de tratament?
Este important ca pacientul să urmeze planul de tratament recomandat de medicul intern și să discute orice îngrijorare sau întrebare cu privire la tratament cu medicul intern. Motivele sunt următoarele:
- Îmbunătățirea stării de sănătate: urmarea planului de tratament poate ajuta la îmbunătățirea stării de sănătate a pacientului și la reducerea simptomelor sau a riscului de complicații. De exemplu, pacienții cu diabet care urmează un plan de tratament adecvat pot reduce riscul de probleme de sănătate pe termen lung, cum ar fi neuropatia sau retinopatia.
- Prevenirea complicațiilor: unele afecțiuni interne pot avea complicații grave și poate fi necesar să se urmeze un plan de tratament pentru a preveni aceste complicații. De exemplu, pacienții cu boli de inimă pot fi sfătuiți să urmeze un plan de tratament care să includă medicamente și schimbări ale stilului de viață pentru a preveni un atac de cord sau un accident vascular cerebral.
- Optimizarea eficacității tratamentului: urmarea planului de tratament recomandat poate ajuta la optimizarea eficacității tratamentului. Unele medicamente pot avea efecte secundare sau pot interacționa cu alte medicamente, iar medicul intern poate ajusta planul de tratament în consecință.
- Îmbunătățirea comunicării cu medicul: urmarea planului de tratament poate ajuta la îmbunătățirea comunicării cu medicul intern. Pacientul poate raporta orice efecte secundare sau probleme cu tratamentul, iar medicul intern poate face ajustări pentru a ajuta la prevenirea sau gestionarea acestor probleme.
- Îmbunătățirea calității vieții: urmarea planului de tratament poate ajuta la îmbunătățirea calității vieții pacientului. Reducerea simptomelor sau a riscului de complicații poate ajuta la îmbunătățirea stării de spirit și a calității vieții în general.
Ce recomandări aș putea primi în planul de tratament?
- Medicamente: medicul internist poate prescrie medicamente pentru a trata simptomele sau pentru a îmbunătăți funcția organului afectat. De exemplu, pacienții cu hipertensiune arterială pot primi medicamente care să reducă tensiunea arterială.
- Schimbări ale stilului de viață: medicul internist poate recomanda schimbări ale stilului de viață, cum ar fi alimentația sănătoasă, exercițiile fizice regulate, renunțarea la fumat sau reducerea consumului de alcool.
- Terapie fizică sau terapie ocupațională: aceste terapii pot fi utilizate pentru a ajuta la îmbunătățirea mobilității, a forței musculare și a funcției generale.
- Chirurgie: în cazurile severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a trata afecțiunea internă.
- Monitorizare medicală continuă: pacienții cu afecțiuni cronice sau cu afecțiuni multiple pot necesita monitorizare medicală regulată pentru a evalua starea lor de sănătate și pentru a face ajustări ale planului de tratament.
Cum se realizează o ecografie abdominală?
În timpul unei ecografii abdominale, pacientul poate fi așezat pe o masă de examinare, iar gelul conductiv este aplicat pe piele. Un transductor (o sondă mică) este apoi utilizat pentru a emite unde sonore în interiorul abdomenului. Aceste unde sonore se reflectă înapoi de la organe și țesuturi și sunt convertite în imagini în timp real pe un monitor.
Cât de dureroasă este o ecografie abdominală?
Procedura de ecografie abdominală este non-invazivă și nu produce durere. Este, de asemenea, considerată sigură și nu utilizează radiații ionizante, cum ar fi radiografiile sau CT-urile. De obicei, procedura durează aproximativ 30 de minute și pacientul poate fi eliberat imediat după finalizarea procedurii.
Cum se realizează o ecografie generală? Este dureroasă?
Pentru a efectua o ecografie generală, pacientul este așezat pe o masă de examinare, iar gelul conductiv este aplicat pe piele în zona care urmează să fie examinată. Un transductor (o sondă mică) este apoi plasat pe piele și mutat în sus și în jos pentru a obține imagini de înaltă calitate. Procedura de ecografie generală este non-invazivă și nu produce durere. Este, de asemenea, considerată sigură și nu utilizează radiații ionizante, cum ar fi radiografiile sau CT-urile. De obicei, procedura durează între 30 și 60 de minute, în funcție de zonele care urmează să fie examinate.
Care este diferența între o ecografie abdominală și o ecografie generală?
Diferența principală dintre o ecografie abdominală și o ecografie generală constă în zonele corpului examinate.
O ecografie abdominală se concentrează exclusiv pe organele și țesuturile din zona abdominală a pacientului, cum ar fi ficatul, pancreasul, splina, rinichii, vezica biliară și organele din sistemul digestiv. Aceasta este utilă pentru diagnosticarea afecțiunilor abdominale, cum ar fi bolile de ficat, pancreatita, colecistita, tumorile și pietrele la rinichi, de exemplu.
În schimb, o ecografie generală poate examina o gamă mai largă de zone din corpul pacientului, inclusiv inima, organele pelvine, țesutul tiroidian și alte structuri. Aceasta poate fi utilă pentru a evalua o varietate de afecțiuni, cum ar fi probleme cardiace, probleme renale, probleme ginecologice sau probleme tiroidiene.
Deși există diferențe în zonele examinate, procedura de ecografie în sine este similară pentru ambele tipuri de examene. Procedurile sunt non-invazive, nedureroase și sigure, nu implică radiații și pot fi efectuate într-un timp relativ scurt/
Locuiți în Bacău? La Clinica Grigoriu din Bacău, puteti găsiți cea mai bună cale de tratament pentru problemele dvs. ce tin de medicina interna. Din echipa clinicii Grigoriu din Bacău fac parte medici specializați în prevenția, diagnosticul și tratamentul bolilor interne, bolilor cardiovasculare, neurologice.
