Am vazut pe rețelele de socializare o fată care provoacă băieții la flotări prin te miri ce locuri. Eh, mi-am zis, hai să vedem mai bine cine este și ce hram poartă domnișoara asta! Am aflat că se numește Elena Mincu, are 20 de ani și mai este și una dintre campioanele junioare ale României la PowerLifting.
Ce este aia „powerlifting” ne-am întrebat în redacție…
După ce am reușit s-o contactăm pe Elena, am aflat de la ea că PowerLifting-ul este un sport mai puțin conscut în România, dar și mai puțin promovat, „însă este fascinant pentru mine”.
Elana Mincu susține că deși este un sport care te obligă să ridici sute de kilograme la fiecare antrenament, PowerLifting-ul dă depentență, mai ales „Pentru că am fost integrată în acest mediu de campionul național la PowerLifting. El m-a introdus aici, dar firea sportivă și combativă a fost dintodeauna a mea. Acum 10 ani, de exemplu, am concurat la Taekwondo – la 10 ani. Pentru că era considerat un sport de băieți, tata era de părere că nu trebuia să-l practic, deci, m-am lăsat, deși aș fi vrut să continui. Simțeam că mă pricep. Evoluasem mult într-un timp foarte scurt”.
Elena continuă: „Cumva făcusem o fixație să mă reapuc de Taekwondo, era, de fapt, o fixație pentru sport, îmi plăcea adrenalina. Mi-a plăcut starea din timpul competițiilor de Taekwondo. Îmi plăcea rutina de antrenament, îmi plăceau oamenii care faceau acel sport”.
Anii au trecut, Elena Mincu a ajuns studentă a Universității din București și ne destăinuie că „nu sunt foarte competitivă, dar îmi plăcea ideea că eram integrată în comunități în care oamenii fac același lucruri”.
Așadar, Elena Mincu a început să practice PowerLifting „nu neaparat la nivel competițional. Am fost integrată în mediul acesta, dar cele 3 probe pe care le am la PowerLifting sunt 3 exerciții de care fugeam”. Pentru a ajunge la performanță este nevoie de un antrenor, pentru că un sportiv care performează are nevoie de o techincă specifică „pe care esti obligat s-o clădesti”.
În primul an de antrenamente Elena spune că nu făcea PowerLifting, „pur și simplu mă antrenam, mergeam la sală și ridicam greutăți din ce în ce mai mari”. Intrarea pe ușa din față a acestui sport s-a făcut pe nesimțite, „nu știu când am făcut trecerea de la antrenamentul de sală la antrenamentul de PowerLifting.
Mentorul meu, Cezar Cristian (n.r. antrenorul) de la Sindicatul Fierului m-a ajutat să deprind o formă bună și a fost un ajutor emoțional semnificativ. Am început să mă antrenez conform specificațiilor mentorului., iar anul acesta am ajuns să concurez la Capionatul Național de PowerLifting. În timpul competiției, antrenorul Cezar Cristian a sfătuit-o pe Elena cât să ridice, dar și cum să treacă emoțional peste fiecare probă.
„Suportul emoțional a venit când trebuia la prima mea competiție, în Alba Iulia, de la mentor. Aveam nevoie de cineva care să-mi spună ce ar trebui să fac. A fost prima dată când am renunțat la încăpățânare, m-am lăsat ghidată de experiența lui, iar partea de mentorat de dinainte de competiție mi-a arătat că știe cum merg lucrurile” ne declară Elena Mincu.
În competiția de la Alba Iulia, Elena Mincu, care a concurat la Juniori 1, a ridicat în cele trei probe ale campinoatului de PowerLifting la împins (n.r. de la piept) 55 de kg, la îndreptări 143,5 kg, iar la genuflexiuni 105 kg. Așadar, și-a agățat de gât o medalie de aur, una de argit și una de bronz.
PowerLifting și Asistență Socială
Studentă la asistență socială în anul 3, se vede într-o carieră de asistent social și vrea să îmbine meseria cu sportul pe care îl practică. „Mă gandesc la o licență care să îmbine cele doua discipline, mai exact am găsit în lista profesorilor domeniul de sociologie sportivă, astfel vreau să alătur sportul de o categorie de beneficiari, am văzut colegii că scriu despre ce îi pasionează.
Lucrez acum pe tema sportului ca strategie de coping pentru sportivii în situații de dificultate familială, mai ales pentru că pot empatiza cu ideea. Licența este acum legătura de care aveam nevoie. Va trebui apoi să-mi dau seama cu ce categorie de beneficiari voi putea să lucrez. De la refugiați, la femei singure etc.
Provocările, distracție pe rețelele de socializare
Îmi plac provocările, odată am provocat la flotări un „mascat”. Am reusit, în stradă să trec peste 40 de flotări. Îmi place să fac flotări în locuri neconvenținale cum ar fi aeroporturile, am făcut și la Acropola din Atena. Mi-a plăcut momentul când am făcut flotări în avion, a fost funny. În felul ăsta am făcut sute de flotari.
Tatăl Elenei crede în continuare că sportul pe care îl practică este unul de bărbați, „dar acum mă susține”. Am văzut că se mândrește cu rezultatele mele. Cât despre masculinitatea acestui sport, Elena Mincu susține că „sportul poate doar să te înfrumusețeze, fizic și psihic, să dea o stare de bine. După ce am reușit să văd ce am realizat în competiție, acum sunt mult mai încrezătoare, medaliile mi-au dat un boost de încredere semnificativ, o și mai mare motivație. Sau, altfel spus, nu există o motivație mai mare ca a celui de pe locul 2”. Pentru cei care se gândesc să-și încerce șansele în PowerLifting, trebuie spus că în București exită acum două săli de antrenament.
