Ion Iliescu a murit la 95 de ani. A fost președinte al României în momente de cotitură, simbol al tranziției postcomuniste și figura centrală a unor evenimente tragice rămase neîncheiate în justiție. Moartea lui a fost urmată de decretarea zilei de 7 august ca zi de doliu național și de organizarea unei ceremonii cu onoruri militare la Palatul Cotroceni.
Dar omagiile oficiale nu au trecut neobservate. Din contră – au declanșat o reacție virulentă în spațiul public și politic.
Critici directe: „Un criminal onorat de stat”
Deputatul USR Claudiu Năsui a fost unul dintre primii politicieni care au criticat vehement decizia de a onora cu funeralii naționale un om inculpat pentru crime împotriva umanității. Iliescu este acuzat în dosarele Revoluției din 1989 și Mineriadelor din anii ’90, dar niciun verdict nu a fost pronunțat.
Vezi și PSD s-a supărat pe USR din cauza înmormântării lui Iliescu
„Decența pentru victimele lui Ion Iliescu ar fi fost să nu organizăm funeralii de stat. El a fost inculpat. Nu a fost judecat. Nu a fost achitat. Nu a fost condamnat. Și nici nu a fost mărturisit. Dar România îi organizează ceremonii de stat. Rușinos.” – a scris Năsui într-o postare publică.
Replica PSD: între indignare și boicot politic
În replică, Viorica Dăncilă, fost premier PSD, a numit afirmațiile lui Năsui o „rușine” și o lipsă de respect față de un fost președinte al României. PSD a anunțat ulterior că refuză să mai participe la ședințele coaliției de guvernare, invocând exact lipsa de respect față de memoria lui Ion Iliescu.
Totuși, potrivit surselor politice, motivul real al tensiunii din coaliție ar fi pierderea unor funcții-cheie de către PSD – prefecturi, agenții, negocieri electorale în Capitală. Doliu naționalul pare să fi fost doar pretextul.
O moștenire ambiguă: între integrarea în Vest și violențele din trecut
Pentru susținători, Iliescu a fost omul care a garantat o tranziție pașnică și a deschis calea către NATO și Uniunea Europeană. Pentru criticii săi, a fost simbolul continuității cu vechiul regim comunist și responsabil moral pentru sângele vărsat după 22 decembrie 1989.
Sub conducerea lui, mii de oameni au murit în condiții neelucidate complet, iar în iunie 1990 a chemat minerii să „restabilească ordinea”, într-un gest pe care istoricii și justiția îl privesc ca fiind o crimă împotriva propriului popor.
Dosarele în care a fost inculpat se află încă pe rol, fără ca statul român să fi clarificat definitiv ce s-a întâmplat.
Istoria și urmașii lui Ceaușescu
Într-un eseu sumbru și ironic al contemporaneității, Iliescu a murit bătrân, neatins de justiție. A trăit într-un regim democratic, condus în parte de propriii săi discipoli politici, fără să rostească vreodată cuvintele „îmi pare rău”. A fost președinte, ideolog, și poate ultimul mare arhitect al tranziției. Dar a fost și omul care, deși nu a tras cu arma, a dat drumul la foc.
Astăzi, în spatele onorurilor, România pare din nou divizată. Nu doar între stânga și dreapta, ci între memorie și uitare, între onoare și responsabilitate.
Istoria și urmașii
Într-un eseu sumbru și ironic al contemporaneității, Iliescu a murit bătrân, neatins de justiție. A trăit într-un regim democratic, condus în parte de propriii săi discipoli politici, fără să rostească vreodată cuvintele „îmi pare rău”. A fost președinte, ideolog, și poate ultimul mare arhitect al tranziției. Dar a fost și omul care, deși nu a tras cu arma, a dat drumul la foc.
Astăzi, în spatele onorurilor, România pare din nou divizată. Nu doar între stânga și dreapta, ci între memorie și uitare, între onoare și responsabilitate. Iar până când justiția va avea ultimul cuvânt, vom continua să ne îngropăm trecutul cu salve de tun.
