Discuția despre listarea companiilor de stat a fost rapid confiscată politic și împinsă într-o zonă familiară: „se vinde țara”. PSD și AUR au construit un narativ simplu, ușor de livrat și greu de demontat în lipsa detaliilor: Guvernul ar pregăti o „vânzare accelerată”, netransparentă, a unor active strategice.
Problema este că această versiune nu se regăsește în documentele oficiale.
Vicepremierul Oana Gheorghiu a explicat că mecanismul invocat — inclusiv varianta de „accelerated bookbuilding” — nu ocolește Bursa de Valori, ci funcționează prin ea. Nu este o excepție, ci o practică utilizată pe scară largă pe piețele financiare. În plus, nu vorbim despre o decizie luată, ci despre opțiuni analizate într-un stadiu preliminar.
„Lista” invocată în discursul politic nu este nici secretă, nici finală
Un detaliu esențial, trecut sub tăcere în multe intervenții politice, este că lista de companii vehiculată în spațiul public nu reprezintă o decizie de vânzare. Este o listă exploratorie, fără caracter obligatoriu, prezentată în cadrul guvernului pentru analiză.
Cu alte cuvinte, nu există în acest moment o hotărâre de cedare a unor pachete de acțiuni, nu există evaluări finale și, cu atât mai puțin, tranzacții aprobate. Există doar scenarii de lucru — exact genul de exercițiu administrativ necesar într-o economie în care companiile de stat au nevoie de reformă.
Această diferență, între analiză și decizie, este esențială. Și tocmai ea este estompată în discursul politic.
Ce arată cifrele despre companiile de stat
Dincolo de retorică, există o realitate economică dificil de ignorat. Companiile de stat nelistate au acumulat pierderi semnificative în ultimii ani, în timp ce cele listate au generat dividende consistente pentru buget.
Asta nu înseamnă că listarea este o soluție universală sau că orice companie trebuie dusă la bursă. Dar arată clar că mecanismul nu este o „vânzare”, ci un instrument care poate aduce disciplină financiară, transparență și acces la capital.
Vezi și Oana Gheorghiu: Reforma companiilor de stat este un semnal pentru investitorii străini
De fapt, diferența dintre cele două modele — listat versus nelistat — spune mai mult decât orice slogan politic.
Între „siguranță națională” și realitate economică
PSD a mers până la a vorbi despre un „atentat la siguranța națională”, iar AUR a preluat rapid tema „vânzării companiilor strategice”. Sunt afirmații grave, dar care nu sunt susținute de datele existente.
În realitate, discuția este despre listări parțiale, nu despre cedarea controlului. Statul poate rămâne acționar majoritar, iar procesul implică etape lungi: evaluări, consultări, pregătire de piață. Nu este un mecanism care se face „pe repede înainte”, indiferent de cum este prezentat public.
Diferența dintre aceste două planuri — unul tehnic și unul politic — este evidentă pentru oricine se uită la documente, nu la declarații.
De ce deranjează, de fapt, listarea
Dincolo de retorica despre „vânzare”, miza reală este alta. Listarea înseamnă reguli mai stricte, raportări publice și un control mai mare din partea investitorilor. Înseamnă mai puțin spațiu pentru decizii opace și pentru rețele de influență politică.
Pentru companiile obișnuite cu management politic și performanță discutabilă, asta este o schimbare majoră.
Nu întâmplător, opoziția apare exact în momentul în care se discută despre transparență și eficiență, nu despre pierderile cronice care au caracterizat multe dintre aceste companii ani la rând.
O dezbatere care ar trebui să fie despre economie, nu despre frică
Cazul listării companiilor de stat arată cât de ușor poate fi deturnată o discuție tehnică într-una emoțională. În loc de o dezbatere despre eficiență, guvernanță corporativă și performanță economică, spațiul public este ocupat de sloganuri despre „vânzarea țării”.
Întrebarea reală nu este dacă statul „vinde”, ci dacă este dispus să accepte reguli mai stricte pentru companiile pe care le controlează.
Iar răspunsul la această întrebare nu se găsește în declarații politice, ci în modul în care aceste reforme vor fi — sau nu — duse până la capăt.
NR: Accelerated Bookbuilding (ABB) este un termen din piața de capital care descrie o metodă rapidă de vânzare a unor acțiuni — inclusiv în cazul companiilor de stat listate sau parțial listate.
