Ana Antonia Tudose este elevă a Colegiului de Artă ,,Carmen Sylva” din Ploieşti, în clasa a IX-a, începând studiul pianului de la vârsta de 7 ani sub atenta îndrumare a doamnei profesor Anca-Florentina Borcea.
Citiți și Despre stele și destin de om, profesor și muzician
Se remarcă din primii ani de studiu, fiind laureată a numeroase concursuri naţionale, din care amintim: Concursul ,,Marţian Negrea” (ediţia a XI- a 2009 – premiul III şi ediţia a XII-a 2011 premiul I ); Concursul Naţional de Interpretare şi Creaţie Muzicală ,,Paul Constantinescu” (ediţia a XX-a, Ploieşti 2014, premiul I și Premiul special de interpretare al Uniunii Criticilor fundației ,,Mihail Jora”), Concursul Piano Art (ediţia 2010 premiul I şi la ediţiile 2011, 2012, 2013 premiul I de excelenţă); Premiul I și Premiul de excelență la concursul ,,Brave claviaturi”, Bucuresti 2015. A urmat debutul internațional, pe 5 septembrie 2014, Antonia susținând un recital la Institutul Cultural Roman din New York. Un ,,efect” al acestui succes a fost invitarea de către ICR din Paris, de Ziua Culturii Romane, să susțină un recital pe data de 15 ianuarie 2015. Evenimentul s-a bucurat de un real succes în rândurile diasporei române din capitala franceză, dar și în rândurile publicului francez.
Citiți și Muzica astăzi
“De la musique avant tout chose” este crezul artistic al Antoniei.
Munca, seriozitatea, uşoarele şovăieli de “căutari” si acel “je ne sais pas quoi” cu care au înzestrat-o astrele – sunt trăsăturile ce îi definesc portretul artistic.
Încă de la prima ei apariţie în public, la 7 ani, am spus celor prezenţi că vom mai auzi de Antonia – i se legau sunetele într-un fel aparte, prin mecanisme doar de ea ştiute.
Antonia este o pianistă cu totul special. Are candoarea unui copil şi virtuozitatea unui adult. La 15 ani are o salbă impresionantă de premii şi premii speciale pentru interpretare.
„Fără să provină dintr-o familie de muzicieni, cum a fost cazul multor iluştri pianişti, Ana Antonia Tudose se bucură de înţeleaptă şi caldă susţinere în a-şi dezvolta un talent pe cât de impresionant, pe atât de lipsit de orgolii […].”
Atât în presa newyorkeză cât şi în cea pariziană Antonia a fost prezentată ca fiind elevă a Colegiului de Artă Carmen Sylva din Ploieşti – România, fiind astfel o ambasadoare specială a şcolii din care provine şi de care şi-a legat întotdeauna numele şi performanţa.
Prof. Anca Borcea
“Cred că cea mai mare provocare a fost recitalul de la Ateneul Român”
Spune-ne câteva cuvinte despre tine. În afară de pian, mai ai şi alte hobby-uri? Cum îți petreci timpul liber atunci când nu studiezi?
Sunt o tânără de 15 ani si am hobby-uri obișnuite: cărțile, călătoriile, muzica și nu numai cea clasică și colecționez pinguini de pluș, pentru că ador acest animal. Timp liber nu am aproape deloc, decât atunci când plec cu părinții in vacanță.
A fost un moment în care ai conștientizat cu adevărat faptul ca îți dorești să urmezi o carieră în muzică?
Da, a fost…anul trecut când am văzut marii pianiști ai lumii în concert sau recital la Festivalul George Enescu: Fazil Say, Christian Zacharias, Elisabeth Leonskaja, Murray Perahia.
Care este până în momentul de față, pentru cariera ta pianistică, cel mai important premiu pe care l-ai câștigat?
Toate premiile sunt importante, mai ales premiul I la Olimpiada Naționala si premiul I la Concours National de France. Dar ceea ce te face cel mai mândru este câștigarea trofeului unui concurs, acela care este unic și pentru care se lupta cei mai buni dintre cei buni, de la toate instrumentele si de toate vârstele. Și am câștigat 3 asemenea trofee.
Cine a fost alături de tine în tot acest timp? Cui îi datorezi succesele?
Sigur ca doamnei profesoare, dar și părinților mei și, mai ales, mamei care este sfătuitorul, prietenul, impresarul și cea mai înfocată susținătoare.
Care a fost cea mai mare provocare de care ai avut parte până acum în arta stăpânirii pianului?
Cred că cea mai mare provocare și realizare, în același timp, a fost recitalul de la Ateneul Român, dar si fiecare concert cu orchestra.
Ai un model în lumea muzicii? Care este acesta?
Da. am mai multe modele: Dinu Lipatti, Josu de Solaun, Yundi Li, Daniel Goiți.
Să încercăm şi un top trei dorinţe de viitor
- să particip la concursul Enescu și să ajung in semifinală, cel puțin;
- să cânt integrala lucrărilor de Chopin;
- să cânt cu una din marile orchestre ale lumii: Berlin, Londra, Viena, Amsterdam. Sau chiar cu toate!
Ce sfaturi le dai tinerilor ca tine care doresc să îmbățișeze o carieră muzicală?
Sa cânte și să studieze doar din plăcere, nu pentru dorința părinților și să muncească cu seriozitate. Aici nu există jumătăți de măsură, concurența este foarte mare.
“Antonia ar fi o binecuvântare pentru orice părinte. Și nu mă refer la reușitele ei sau la faptul că a fost mereu ascultătoare și harnica. Mă refer la capacitatea ei de a iubi, de a înțelege, de a trece cu înțelepciune peste orice încercare a vieții. Și mai ales, la puterea cu care luptă pentru visul ei, chiar dacă, uneori, eșecul sau nedreptatea au fost usturătoare. Este exemplul cel mai bun că nu o constituție voinică sau o personalitate zgomotoasă sunt definitorii pentru a fi un luptător…ci puterea interioară care vine din modestie, înțelepciune, autocunoaștere și foarte multă dragoste pentru oameni și pentru ceea ce alegi să faci în viață.”
Roxana Ana Tudose
Scris de Andreea Dragu
