Campionatul Mondial din 1934, gazduit de Italia, a ramas in istorie ca “Mondialul Fascist”. Italienii au castigat organizarea in fata Suediei, ca urmare a unui fond de cheltuieli de 3 miliarde si jumatate de lire, care a fost pus in joc de dictatorul Benito Mussollini.
„Il Duce”, fost profesor si jurnalist, era un mare iubitor al fotbalului, dar voia si un eveniment care sa ii serveasca propagandistic. Italia a avut si o conjunctura favorabila. Uruguay-ul, detinatoarea trofeului din 1930, nu a participat, ca raspuns la boicotarea competitiei de catre italieni, 4 ani mai devreme. Deasemenea, Argentina, finalista de la primul Mondial, si Brazilia, au trimis formatii doar din jucatori amatori, de teama ca fotbalistii lor sa nu ramana la echipe de club din Europa. In plus Anglia, Scoţia, Irlanda de Nord si Tara Galilor au refuzat participarea, considerand ca ar fi jignitor sa participe la preliminarii. S-au înscris 32 de echipe, dintre care 16 au ajuns apoi la turneul final. A existat si o prima echipa africana, Egiptul, care a venit din calificari. Dintre echipele ce jucasera in Uruguay, doar Franţa, SUA, Argentina, Brazilia, Belgia si Romania au venit si in 1934. Tot la insistentele lui Musollini, Italia a naturalizat 3 jucatori argentinieni si apoi a vegheat ca echipa sa aiba arbitraje favorabile, uneori chiar in mod direct. Inaintea meciului cu Austria in semifinale, l-a invitat la cina pe arbitrul suedez, apoi a transmis FIFA sa-l pună tot pe el si la finala. In timp ce echipele erau la incalzire, arbitrul se afla in loja dictatorului. Succesul Italiei a sporit popularitatea lui Benito Mussolini, care inaintea meciurilor iesea pe gazon si saluta multimea cu salutul nazist. Romania a obtinut calificarea dintr-o grupa cu Elvetia si Iugoslavia. In deplasare la Berna a fost 2-2, dar “tricolorii” au pierdut meciul la masa verde, cu 2-0, fiindca l-au folosit pe Iuliu Baratki, care evoluase pentru Ungaria mai inainte. Cu 20.000 de oameni in tribune la 29 aprilie 1934, pe stadionul ONEF, viitoarea arena Republicii, cu jucatori in majoritate de origine maghiara, Romania a invins Iugoslavia cu 2-1.
Dobay, poreclit „Calul”, a marcat golul calificarii, la capatul unui meci in care oaspetii au avut 8 bare! La turneul final insa, Romania a cedat din primul tur, in fata Cehoslovaciei, care urma sa ajunga in ultimul act.
In ierarhia competiţiei, romanii s-au clasat pe locul 12 din 16, inaintea Braziliei, Belgiei, Statelor Unite si Egiptului. Special pentru turneul final fusese adus un antrenor austriac – Josef Uridil, care a stat pe banca alaturi Costel Radulescu. Dintre “tricolori” s-au remarcat atunci Dobay, Kotormany sau Bodola.
Mai trebuie spus ca la editia “fascista” din ’34, liderul italienilor a fost legendarul Giuseppe Meazza, cel in cinstea caruia Internazionale Milano a dat numele stadionului pe care isi joaca meciurile de acasa si in prezent. Poreclit “Peppino”, el a a marcat decisiv contra Spaniei. Primul duel din sferturi s-a terminat 1-1, si s-a rejucat a doua zi, pentru ca nu exista regula penalty-urilor. Italia s-a impus cu 1-0, prin golul lui Meazza, care a devenit erou national in finala cu Cehoslovacia, scor 2-1. In minutul 95, desi accidentat, a recuperat schiopatand o minge si a creeat faza din care s-a marcat golul victoriei.
Golgheterul competiţiei, cehul Oldrich Nejedly a marcat de 5 ori, dar nu s-a putut bucura de trofeu, fiindca FIFA l-a recunoscut abia în 2006, la 16 ani dupa moartea lui.
Sursa: Europa FM