Se termină încă un an care a fost marcat de scandaluri, de aroganța politică a puterii de la Sofia, de minciuni cum că totul în țară prosperă și poporul devine bogat. Rezultatul acestei întregi demagogii pe scară largă, propagată masiv de GERB și mass-media supusă acestui partid, precum şi tot felul de trubaduri plătiţi, au trezit nemulţumirea societăţii civile, în ultimele luni ale anului, ceea ce a devenit o nemulţumire în masă. Este evident pentru toți că guvernul din Bulgaria se prăbușește, dar parcă energia oamenilor și-a pierdut puterea. Nu are nici cum să fie altfel, având în vedere că, în cei zece ani de când e la putere, GERB a reușit să gonească din ţară peste 2 milioane de bulgari apţi de muncă, iar cei care au rămas în patrie sunt zdrobiţi în aşa măsură încât singurul lor obiectiv este supraviețuirea, scrie Duma, citat de Rador.
Super-lăudata preşedinţie bulgară a Consiliului UE a fost principalul lucru bun pentru care puterea şi-a atribuit succese şi superlative, în prima jumătate a anului. În principal în faţa străinilor, din cauza evaluărilor deosebit de importante pentru aceasta, care vin din exterior. Pentru marea majoritate a bulgarilor, însă, această preşedinţie rămâne în afara vieţii adevărate, ca ceva ce a adus beneficii doar pentru VIP-uri.
S-au irosit sute de milioane din bani de la buget, cu care să se susţină imaginea guvernanţilor. Potrivit unor evaluări, preşedinţia bulgară a fost una dintre cele mai costisitoare din istoria UE. Principala „prioritate” cu care GERB şi patrioţii (aliaţii de la guvernare) au ieşit a fost legată aparenta aderare la UE a Balcanilor de Vest, cu toate că Bruxelles-ul, Berlinul şi Parisul au arătat clar că acest subiect nu este deloc pe ordinea lor de zi. A fost deosebit de clar că se lucrează la realizarea unui proiect american pentru forţarea primirii Macedoniei în NATO şi deschiderea acolo a altei baze militare.
Guvernanţii bulgari au omis însă disputele şi săgeţile pe care Atena şi Skopje şi le-au trimis luni la rând, iar la final şi-au împărţit dividendele. S-a dovedit că bulgarii sunt pe cale să îşi piardă chiar propria istorie legată de trecutul lor comun cu Macedonia, însă au înţeles asta prea târziu. Ministrul bulgar al apărării, Krasimir Karakachanov, poate să ameninţe în prezent cât doreşte Skopje legat de aderarea la NATO şi UE, realitatea e că Washingtonul este cel ce dirijează ceea ce se întâmplă. Şi nu este deloc în interesul Bulgariei.
Preşedintele Rumen Radev a ieşit cu critici dure vizavi de rezultatele preşedinţiei bulgare a Consiliului UE, la finalul acesteia. Să facem abstracţie de fanfarele pentru Balcanii de Vest, a făcut apel şeful statului şi a menţionat destul slăbiciuni, admise de Bulgaria. Problemele în Balcani rămân nerezolvate, iar problema actuală legată de viitorul UE şi unitatea acesteia rămâne în afara centrului atenţiei, a menţionat Radev. Şi nu are cum să fie altfel, având în vedere că totul a fost folosit pentru un PR de politică internă.
Două succese incontestabile ale societății bulgare în decursul anului au fost solidaritatea privind respingerea Convenției de la Istanbul și a Pactului ONU privind migrația. Primul a avut loc în două etape – în ianuarie, Biserica Ortodoxă a ieşit cu o poziție dură împotriva Convenției, iar 6 luni mai târziu Curtea Constituționalăa pus punct acestui litigiu. Deocamdată! Puterea a fost forțată să cedeze sub presiunea oamenilor, deși nici astăzi reprezentanții acesteia nu au încetat să facă lobby sau să propage temelia otrăvitoare a ideologiei de gen. Ireconcilierea publică vizavi de politica migranților, care, de asemenea, a eșuat şi în Europa, a condus, la sfârșitul anului, la refuzul Bulgariei de a se alătura Pactului ONU privind migrația.
În cursul anului, loviturile puterii împotriva oamenilor obişnuiţi au fost permanente. Criza din vara, cu exterminarea omniprezentă a animalelor din Strandja, pentru ultima dată a arătat că în Bulgaria nu există legi, nici justiție. Pesta procină nu a fost dovedită, vinovaţii de căsăpire au rămas nepedepsiţi. A avut de suferit hrana de zi cu zi a oamenilor şi e puţin probabil că aceştia, în viitor, să aibă şi dorinţa, şi puterea de a continua.
Cel mai îndelungat protest, care a durat luni întregi, a fost cel al mamelor cu copii cu dizabilităţi. Acesta s-a încheiat cu demisia unuia dintre cei mai oobraznici şi aronganţi politicieni bulgari – vicepremierul Valeri Simeonov. Puterea a reuşit însă să îşi facă din acest protest un PR ticălos, împărţind bani şi promisiuni pentru schimbări legislative.
Împărţirea banilor fără aprobarea parlamentului este, de altfel, principalul instrument prin care Borisov își menține guvernarea. Îl vedem la sfârșitul fiecărui an, dar nu numai la sfârşitul anului, când „generozitatea” Partidului Cetăţeni pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei (GERB) se transferă către primarii ascultători, cercuri apropiate de firme, ori către armata de peste 400.000 de angajaţi, care este principalul electorat al acestui partid. În această politică penală au apărut şi numele unor favorizaţi ai puterii, care deja nu se ascund, în special pe reţelele de socializare: GP Group, Trace, Domusciev, Peevski… Ar trebui oare să ne mirăm că boşii din construcţii, exact de la aceste companii, au pus la punct şi protestul invizibil, de vodevil, împotriva opoziţiei, în urmă cu câteva săptămâni, şi şi-au scos maşinile grele pe un bulervard central din Sofia.
Din scandal în scandal
Şi rocadele din guvern au fost anul acesta sub presiunea nemulţumirii publice. În afară de vicepremeirul Simeonov, şi-au mai dat demisia miniştrii Yvailo Moskovski, Nikolai Nankov şi Valentin Radev. Motivaţia pentru ei a fost accidentul de la curba-sinucigaşă din apropiere de Svoge – din nou un produs al nepăsării, furturilor şi activităţii incontrolabile a firmelor apropiate ale GERB şi instituţiilor statului. În tot cursul anului, de altfel, a continuat tradiţia privind descoperirea şi denunţarea actelor de corupţie şi afacerilor necurate ale guvernanţilor, iar între cei mai pronunţaţi activişti s-a remarcat deputata de stânga Elena Yonceva. Loviturile împotriva ei nu s-au oprit, au ajuns chiar în instanţă.
Dacă există însă o figură în Bulgaria din cauza căreia Borisov şi GERB să se îngrijoreze şi irite cel mai mult, aceasta este incontestabil preşedintele Rumen Radev. De aceea nici încercările de a fi discreditat sub orice formă nu se opresc. Ratingul său, care este de două ori mai mare decât cel al premeirului Borisov, nu le oferă oponenţilor linişte şi pace, ci erodarea guvernării, care continuă să îi termine, îi face şi mai obraznici şi agresivi. Este mai mult decât evident că criza de democraţie reprezentativă ce a cuprins Europa este şi mai adâncă în Bulgaria. Neîncrederea în guvernanţi este imensă.
Creşte potenţialul de protest, care chiar s-a remarcat într-o anumită măsură şi urmează ca în anul următor să continue să escaladeze mult, estimează aproape toţi analiştii serioşi.
