Cât va costa reconstruirea Ucrainei?

1

Când al Doilea Război Mondial s-a încheiat, Germania semăna cu un pustiu. Aproape toate structurile industriale au fost aplatizate de raidurile aeriene, infrastructura a devenit inutilizabilă și orașele mari au fost bombardate. Forțele conduse de ruși au ocupat estul, milioane de oameni fugind de brutalitatea lor. Dar economia Germaniei de Vest s-a redresat puternic după 1945.

Spre deosebire de Germania nazistă, Ucraina nu este agresorul și poate fi totuși învingătoare. Cu toate acestea, reconstrucția va fi o sarcină monumentală. Războiul lui Vladimir Putin a luat până acum viețile a mii de nevinovați și a strămutat milioane; a devastat case și spitale, poduri și porturi. Fără sfârșitul ostilităților la vedere, cu siguranță vor urma și mai multe distrugeri. Oficialii și economiștii evaluează pagubele și, bazându-se pe lecțiile din Germania și din alte părți, se gândesc la cum să gestioneze eventuala redresare.

Cercetătorii de la Centrul de Cercetare a Politicii Economice (CEPR), o rețea de economiști, au estimat costul total al reconstrucției Ucrainei la 200-500 de miliarde de euro (220-540 de miliarde de dolari), aproximativ în conformitate cu calculele guvernului, potrivit The Economist. Modul în care se produce reconstrucția și reformele care o însoțesc vor fi la fel de importante ca și banii cheltuiți. Făcută bine, ar putea transforma o economie care a fost odată capturată de interesele oligarhice în ceva mai deschis și mai dinamic.

Rezolvarea impactului asupra economiei ucrainene de la război este o afacere dificilă. Institutul de Studii Economice Internaționale din Viena (WIIW), un think-tank, consideră că regiunile afectate reprezintă împreună aproximativ 29% din producția ucraineană. Consumul de energie electrică, un indicator al activității, a scăzut cu aproximativ o treime față de un an în urmă. Potrivit unui sondaj al băncii centrale, 30% dintre firmele din toată țara au încetat complet să producă, iar alte 45% și-au redus producția. Banca Mondială consideră că PIB-ul Ucraineise va contracta cu 45% în acest an.

Guvernul încearcă să limiteze daunele acolo unde poate. Ajutorul din Occident, de aproximativ 7 miliarde de dolari până acum, a menținut finanțele publice pe linia de plutire. Fermierii au primit 20 de miliarde de grivne (675 de milioane de dolari) pentru a putea continua să-și lucreze câmpurile. Producătorii pot solicita ajutor pentru relocarea în Ucraina. În condițiile în care Rusia blochează principala rută de export a Ucrainei prin Marea Neagră, guvernul lucrează cu UE pentru a facilita comerțul pe uscat. Se spune că 80% din exporturi mai pot părăsi țara, notează The Economist.

Chiar și așa, reconstruirea regiunilor distruse de război va avea un preț ridicat. Urmează trei sarcini principale. Unul este curățarea zonelor afectate de mine și alte resturi explozive. Deși amploarea completă a contaminării este departe de a fi clară, experiența trecută oferă o idee a costurilor implicate. Înainte de acest război, Ministerul Apărării al Ucrainei a estimat costul deminării regiunii Donbas, care a fost invadată de Rusia în 2014, la 650 de milioane de euro. Un efort de deminare la scara Irakului ar costa aproximativ 1 miliard de dolari într-un deceniu. Beneficiile economice ale deminării ar putea fi mari. Mozambicul a fost odată puternic minat; un studiu recent estimează că impulsul de la deminare, care a durat peste două decenii, a ajuns la aproximativ 20% din PIB.

Mâncarea și adăpostul vor fi o cheltuială mai mare, potrivit sursei citate. În calitate de producător de cereale și alte mărfuri agricole, Ucraina va putea probabil să-i hrănească pe cei care au nevoie. Dar numărul persoanelor strămutate în interior va continua să crească: la momentul redactării acestui articol, acesta era de 7,1 milioane (alți 4,5 milioane au fugit din țară). Un instrument de urmărire creat de Școala de Economie din Kiev pune valoarea locuințelor distruse la 29 de miliarde de dolari.

Un proiect mai mare încă este reconstrucția infrastructurii și a instalațiilor industriale deteriorate. Școala din Kiev consideră că distrugerea tuturor, de la centrale electrice și fabrici până la poduri și drumuri, depășește până acum 50 de miliarde de dolari. Dar pierderea producției, lipsa de întreținere și lipsa investițiilor înseamnă că infrastructura care este încă în picioare va avea nevoie de modernizare. Un alt studiu realizat de WIIW constată că, după invazia Donbasului în 2014, o astfel de depreciere a reprezentat 60% din pierderile de infrastructură cauzate de război până la sfârșitul anului 2019. Estimarea primului ministru a unui cost de 119 miliarde de dolari pentru infrastructură și industrie de data aceasta nu pare a fi departe.

Reconstrucția va necesita un plan, finanțare și un proces de alocare a banilor pentru proiecte. Guvernul Ucrainei a înființat un fond de redresare, iar ministerele înaintează propuneri pentru ceea ce trebuie reconstruit. În condițiile în care Ministerul de Finanțe pierde venituri de aproximativ 2 miliarde de dolari pe lună, vor fi necesari niște bani pentru a susține finanțele publice. Reconstrucția nu va face decât să sporească tulpina. Guvernul, care este deja foarte îndatorat, s-ar putea dovedi incapabil să împrumute sau să-și ramburseze împrumuturile. Se pare că va fi necesară o combinație de reducere a datoriilor și granturi.

Finanțarea va trebui să provină de la guvernele occidentale, organizații internaționale și investitori privați. O propunere de utilizare a activelor rusești înghețate a fost prezentată, dar pare puțin probabilă dacă nu este decisă ca parte a unui acord de pace. Finanțarea granturilor, în special din partea UE, nu este nemaivăzută: Polonia, cu o populație similară ca mărime cu cea a Ucrainei, a primit 106 miliarde euro în fonduri agricole și de investiții între 2014 și 2020. Finanțarea întreprinderilor private ar putea lua forma unor împrumuturi subvenționate, cum ar fi de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). De-a lungul anilor, a investit aproximativ 18 miliarde de dolari în Ucraina.

Următoarea întrebare este alocarea banilor, o sarcină dificilă într-o economie care a fost mult timp dominată de interesele învestite. Ucraina și-a făcut procesul de licitații mai competitiv din 2014, dar contractele de data aceasta vor fi mult mai mari. CEPR sugerează utilizarea acordurilor-cadru – contracte permanente cu firme pentru a livra un anumit produs la un preț fix – și contracte deschise care, chiar și fără licitații, asigură transparența.

Etapa finală a reconstrucției Ucrainei va implica ajutarea economiei sale să înflorească pe termen lung. În 2019, PIB-ul pe persoană, în termeni reali, a fost mai mic decât era la căderea Uniunii Sovietice – o dovadă condamnabilă a lipsei de lungă durată a reformelor din țară. Multe dintre cele 1.500 de întreprinderi de stat funcționale ale Ucrainei sunt cu pierderi sau sunt abia profitabile. Chiar înainte de război, FMI a cerut guvernului să-și consolideze cadrul anticorupție și statul de drept.

Sprijinul politic al ucrainenilor pentru reformele dificile și controlul lor asupra procesului investițional de după război va fi crucial pentru ca reconstrucția să fie un succes. Ar putea ajuta faptul că guvernul pare să vadă procesul ca pe o oportunitate de a face economia mai modernă și mai competitivă (și sectorul său industrial mai ecologic).

Între timp, reconstrucțiile din trecut sugerează că succesul ar putea veni și dintr-o integrare mai strânsă cu Europa, așa cum sa întâmplat cu Germania de Vest cu decenii în urmă. Creșterea rapidă a Poloniei este adesea atribuită integrării: în cei 15 ani de la aderarea la UE, PIB-ul său pe persoană a crescut cu peste 80%.

Ucraina se întorsese deja spre vest. Ponderea exporturilor sale către UE a crescut de la aproximativ 30% în 2014, la 36% în 2020, în timp ce ponderea către Rusia a scăzut de la 18% la 5,5%. O modalitate de a încuraja reformele ar fi de a le face o cerință pentru integrarea în continuare pe piețele și lanțurile de aprovizionare europene – să zicem, printr-o cale către aderarea la UE. „Frumusețea aderării este că ar crea un consens în cadrul Ucrainei cu privire la punctul final al unui proces de reformă dureros și ar bloca în direcția reformelor”, susține Beata Javorcik de la BERD, potrivit The Economist.

Nimic din toate acestea nu va fi ușor. Reformarea instituțiilor înrădăcinate necesită voință politică. Cu cât războiul continuă mai mult, cu atât mai multe daune sunt cauzate Ucrainei și cu atât sarcina reconstrucției devine mai grea. Nicio sumă de cheltuieli nu va compensa vreodată ororile războiului. Cu toate acestea, o planificare atentă ar putea, cel puțin, să asigure un viitor mai luminos și mai bogat.

1 comentariu

Lăsaţi un mesaj

Te rugăm să adaugi un comentariu
Vă rugăm să completaţi numele