Conacul Neamțu din Olari, județul Olt, reprezentativ pentru arhitectura din Oltenia, are o configurație arhitecturală realizată între anii 1920-1935 de către arhitectul Constantin Iotzu, sub influența stilului neoromânesc.
După ce a fost preluat de comunişti, în primii ani ai regimului, a fost transformat în sediu de Cooperativă Agricolă de Producţie (CAP).
Conacul a fost donat Fundației Pro Patrimonio în 2016, într-o stare de degradare avansată și a trecut printr-o etapă de igienizare și conservare parțială.
Restaurarea a început în 2018 şi continuă şi astăzi, cu ajutorul unor donații și al voluntarilor, care vin la conac să muncească, unii dintre ei chiar din străinătate.
Istoria locului
Conacul de la Olari a fost cumpărat de Constantin C. Neamţu de la un grec, în 1901, restaurându-l în anii ’20 sub directa supraveghere a arhitecţilor Ion Mincu şi Nicolae Iotzu.
Constantin C. Neamţu a fost director al Băncii Comerţului din Craiova şi a luptat în Războiul Balcanic şi în Primul Război Mondial, la care a participat sub comanda mareşalului Averescu.
Conacul de la Olari a reprezentat leagănul copilăriei lui Şerban Neamţu, care şi-a petrecut acolo toate vacanţele până în 1948, când imobilul a fost naţionalizat de regimul comunist.
El a fost unicul urmaş al familiei, rămas în viaţă după 1989. Şerban Neamţu a hotărât să doneze conacul fundaţiei Pro Patrimonio, salvându-l astfel de la pieire. El a decedat în urmă cu câţiva ani.
„Imediat ce m-am născut, în 1934, am fost adus acolo. După trecerea crizei din ’29-’33. Acolo am crescut, pentru că tatăl meu nu avea chestia cu plecarea în străinătate. Eu acolo mi-am petrecut toate vacanţele, la Olari, călare pe măgar. Aveam un măgar pe care-l călăream. Până în 1948, am stat acolo în fiecare vară. În ’48 l-au naţionalizat, dar asta nu ar fi însemnat nimic, măcar să-l fi îngrijit ca să rămână pentru posteritate”, îşi amintea Şerban Neamţu.
Daţi afară din casă, de Crăciun
Şerban Neamţu îşi amintea seara în care familia sa a fost izgonită din conacul de la Olari. Totul s-a întâmplat cu puţine cuvinte, fără explicaţii, dar nici cu prea multe întrebări, în preajma sărbătorilor de iarnă.
„Ni l-au luat în ’48. Taică-meu a murit în noiembrie şi după o lună ne-am dus acolo să petrecem Crăciunul. Au venit în toiul nopţii şi ne-au alungat doar cu ce-am avut pe noi.
Ne-au dat un geamantănaş, ne-au dus la gara din Braneţ şi cu asta basta.
Şi, de atunci, n-am mai putut să mă duc în timpul comunismului, dar aveam informaţii de la oamenii din sat. Eu eram copil, aşa că nu prea ştiu. Ne-au dat afară aşa cum i-au dat pe toţi”, povestea el.
Restaurarea începută de Fundaţia Pro Patrimonio
Raluca Munteanu, reprezentant al Fundaţiei Pro Patrimonoio, a explicat pentru PRESShub că familia Neamțu, proprietară a conacului, a ales să doneze monumentul istoric, conştientizând că nu aveau resursele sau cunoștințele necesare pentru întreținerea și restaurarea sa.
„Noi am primit conacul ca donație, adică e în proprietatea Fundației Pro Patrimonio. E de la familia Neamțu, care l-a recuperat după procese, în perioada asta recentă, și care a realizat că nu are nici posibilitățile și nici cunoștințele necesare să poată să-l întrețină și să-l aducă măcar la starea de altădată, cât de cât în bună funcționare.
Și pentru că știau de noi, au mai urmărit ceea ce am făcut în alte locuri, au fost de acord. De fapt, ei ne-au oferit să ne ocupăm noi de acest conac și am început să ne ocupăm, dacă nu mă înșel prea tare, în 2016.
Ce am făcut în momentul în care l-am primit? Avea o minimă intervenție de urgență, adică era pus cât de cât în conservare și existau niște persoane angajate din comunitate, care asigurau un minim de pază și întreținere.
Adică făceau curat prin grădină, mai tuns iarba, mai mici chestii de cultivat în grădină. Persoane pe care le-am preluat și noi, și sunt în continuare în echipa noastră de întreținere și lucru a conacului, dar la nivelul ăsta de mici lucrări nu am fi scos-o şi nici n-o s-o scoatem la capăt întotdeauna.
Şi am aplicat metoda pe care o aplicăm cam în toate locurile unde ne ocupăm, de făcut șantier deschis care are și parte de restaurare propriu-zisă, dar și partea educativă și partea de experiment”, spune Raluca Munteanu.
Lucrările de restaurare au fost finanțate prin strângerea de fonduri, evenimente caritabile, dar și donații mari.
În paralel cu restaurarea, au avut loc activități educaționale pentru copiii localității și pentru voluntari, atât din comunitatea locală cât și din străinătate.
„Asta înseamnă că prin metodele specifice oricărui ONG, de strângere de fonduri, un eveniment caritabil, donații mari, aplicări la diferite fonduri, strângem un buget, în fiecare an, pe care după aia îl investim în conac, mai facem un pas, mai reparăm câte ceva”, a adăugat Raluca Munteanu.
„Nu e orice fel de sat, e un sat care are un conac, un conac restaurat, care are o istorie”
Reprezentanţii ONG-ului încearcă să implice şi comunitatea în noua viaţă a conacului, un punct de reper, care va rămâne generaţiilor viitoare.
„Reparația merge în paralel cu activități pentru comunitate, dar și pentru voluntari care vin din exterior. Pentru comunitate sunt în principal atelierele educative în cadrul programului nostru general de educație pentru patrimoniu, pentru copiii din satele de acolo.
Sunt mici tabere de una-două zile, uneori pe durată mai lungă. Au jocuri și ateliere creative, care să îi ajute să înțeleagă locul, să înțeleagă ce e patrimoniu, mediu construit, arhitectură și să aprecieze valoarea locului.
Până la urmă ei trăiesc acolo cu acest obiectiv. Și noi dacă îl facem (…) Ei o să înțeleagă că un obiect valoros le servește și lor în comunitate și, mai mult, le aduce un câștig, să zicem spirituală.
Identitatea locului: nu e orice fel de sat, e un sat care are un conac, un conac restaurat, care are o istorie.
În această istorie sunt parte cu familiile lor, bunicii și cei care au trăit pe acolo. Atunci, cumva fac parte din acest ansamblu și activitățile educative și culturale – s-au mai întâmplat concerte, expoziții acolo – sunt prioritar pentru ei și alții care vin din afară, orașele din apropiere și poate de ce nu București sau din străinătate”, a explicat, pentru PRESShub, Raluca Munteanu.
Voluntari din străinătate, muncitori la Conacul Neamţu
Voluntari chiar din străinătate, Franţa sau Anglia, au venit să-şi petreacă vacanţa muncind la restaurarea Conacului Neamţu.
„Din străinătate am avut ateliere cu voluntari, se cheamă working holiday, în care persoane plătesc să-și facă vacanța într-un mod activ, să facă voluntariat pentru un sit de patrimoniu.
Vin aici și lucrează mici lucruri pe care le pregătim noi în prealabil, dar cu ocazia asta, descoperă locul, cunosc oamenii și în felul ăsta facem un mic pas de conștientizare a valorii locului și poate de ce nu o mică dezvoltare turistică”, a mai explicat Raluca Munteanu.
Conacul Neamţu, transformat într-un centru educațional și cultural
Obiectivul final al restaurării este transformarea conacului într-un centru educațional și cultural, care să ofere ateliere și evenimente pentru comunitate, dar și pentru turiști.
Până în prezent, suma investită în restaurare a depășit aproximativ 150.000 de euro, cu estimări de aproximativ 50.000 de euro necesare pentru finalizarea restaurării.
Conacul Neamțu își propune să devină un punct de interes cultural și educativ pentru comunitate și vizitatori, adăpostind atât evenimente culturale cât și proiecte educaționale și experimente legate de mediu și agricultură.
„Vrem să gândim utilizarea conacului ca centru de studii și experimente, care se adresează atât educației pentru patrimoniu, dar și altor tipuri de studii.
Este o zonă campion al deşeritficării, e foarte afectată în fiecare an de secetă și ce ne-am propus și încercăm să facem, am făcut mici experimente, da, încă nu-s concludente, să vedem cum ar putea arată o grădină a viitorului în condițiile astea de schimbări climatice, care de fapt să ajute ca și celelalte gospodării din zonă să se adapteze la schimbările climatice și să stopeze sau să limiteze deşertificarea zonei.
Pe de altă parte va fi deschis şi celor care vor să sau să organizeze evenimente punctuale, fie de mici firme sau private sau orice altceva”, a conchis Raluca Munteanu.
Articol susținut de Barna Szoke.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
