Criza de forţă de muncă: problemă sau oportunitate?

0

Scriam în primavara lui 2018 că din ce în ce mai multe companii din România, atât mari, cât şi mici, se confruntă deja cu o criză de personal, aşa cum era de aşteptat.

În mod constant, în ultimii ani, au plecat din piaţa muncii din România sute de mii de oameni, în timp ce firme de afară au decis să investească sau să-şi extindă operaţiunile din România. Din această creştere a cererii şi diminuare a ofertei de forţă de muncă, a apărut un dezechilibru major, care se adânceşte zi de zi şi care ne face vulnerabili la următoarea criză economică. Indiferent despre ce domeniu vorbim, indiferent de profilul postului sau de nivelul de pregătire al candidatului, realitatea este că din ce în ce mai greu găseşti oameni cu care să acoperi aceste posturi.

Cum s-a ajuns aici?

Acum 10-15 ani, România era percepută ca o piaţa atractivă datorită nivelului redus al salariilor, comparat cu America de Nord sau vestul Europei, ca atare multinaţionalele au vazut o oportunitate inclusiv de a muta integral operaţiuni aici. Astfel, România a devenit uşor-uşor hub pentru multe companii uriaşe. Lucrurile au funcţionat win-win: oamenii, inclusiv tinerii, aveau de muncă, somajul a intrat pe un trend de scădere, în timp ce nivelul costurilor era unul redus, care permitea menţinerea unor marje bune.

Uşor uşor, aşa cum este şi normal, costurile au început să crească, fie că vorbim de chirii, fie de nivelul salarizării, dar cu toate acestea atractivitatea acestei piete s-a menţinut. Multinaţionale nu doar că nu şi-au redus operaţiunile aici, ci au continuat să investească şi să le dezvolte.

Care să fie explicaţia?

Paradigma s-a schimbat, România nu mai este considerată o ţara cu o forţă de muncă de tip “low-cost”, ci “value for money”. Oamenii sunt din ce în ce mai bine pregatiţi, livrează o muncă din ce în ce mai sofisticată, iar preţul plătit pentru această prestaţie este unul mai ridicat, dar “corect”. Noua realitate este că au fost aduse în România inclusiv operaţiuni din Asia, care sigur sunt la un nivel de cost mai redus, dar care nu oferă acelaşi profil al forţei de muncă (calitate, nivel de pregătire, cultură, compatibilitate în comunicare etc). S-ar putea spune că s-a ajuns în România la un echilibru între cost si livrabile. România se află dpdv cost al orei de muncă între Occident şi Orient, dar oferă o calitate a forţei de munca apreciată, recunoscută, cu capacitate de învăţare, de adaptare şi de inovare foarte ridicate.

Starea de echilibru

În această situaţie de echilibru, toată lumea ar trebui să fie multumită şi să se realizeze maximul din potenţialul de dezvoltare al României. Dar oare asa este? Din nefericire nu se realizeaza maximul nici de către angajaţi, nici de către angajatori. Există multe proiecte care fie se implementează la un nivel redus, fie deloc, din mai multe cauze (inclusiv infrastructura precara, lipsa de predictibilitate a fiscalităţii, dar şi insuficienta forţei de muncă). De multe ori nici nu mai există pretenţii de pregătire adecvată postului, angajatorii oferind cursuri intentisive şi calificare direct la locul de muncă, trebuie doar să vii la muncă.  Chiar şi aşa, potenţialul de dezvoltare al României nu se realizează acum. Lăsăm bani pe masă.

Ce se poate face?

Există mai multe soluţii pentru a atenua criza actuală a foţei de muncă, iar Angajatorii de Top le au la dispoziţie.

Una dintre acestea, cu aplicabilitate imediată, dar impact redus spre mediu, ar putea fi restructurarea aparatului de Stat, proiect necesar, posibil, dar puţin probabil în an electoral. Există multe oportunităţi de a eficientiza acest Angajator de Top (prin prisma volumului de angajaţi, dar şi a nivelului crescut de salarizare), astlfel încât birocraţia să fie redusă, cu o structură de personal mult mai suplă şi orientată spre nevoile cetateanului şi ale companiilor private, plătitoare de taxe. În acelaşi timp, oamenii care ies din acest sistem, vor avea oportunităţi să îşi găsească un rol în sistemul privat, avid de forţa  de muncă.

O altă soluţie de creştere a bazinului de forţă de muncă pentru mediul privat ar fi şi relaxarea proceselor de atragere de forţă de muncă de afară. Am văzut cu toţii în ultimii ani, cum imigranţi de pe alte continente activează cu succes în domenii precum turism, construcţii, producţie şi chiar servicii medicale sau IT. Deşi sunt multe considerente legate de adaptare şi integrare de avut în vedere, ritmul de primire pentru forţa de muncă de afară tot ar trebui crescut.

Solutia de substanţă, la îndemâna şi care rezolvă problemele de personal al companiilor (inclusiv ale Angajatorilor de Top) este externalizarea activităţilor şi proceselor non-core. În final, fiecare companie trebuie să aibă oamenii potriviţi şi suficienţi numeric pentru obiectul principal de activitate, orice alt proces secundar se poate externaliza. Companiile mari cu experienţă de pe alte pieţe dezvoltate (inclusiv Angajator de Top) au pus în practică externalizarea masiv, menţinând o schemă de personal eficientă, care asigură şi gestiunea partenerilor către care s-a făcut externalizarea. Fie că vorbim despre produse şi servicii financiare de tip factoring, de servicii de tip telesales/telemarketing sau suport, de gestiune a contabilităţii sau HR/payroll, de servicii de colectare creanţe sau chiar de dezvoltare sisteme informatice, companiile mari şi mici au înteles beneficiile firmelor specializare din piaţă şi au ales să lucreze cu astfel de parteneri specializaţi.

Dar care este secretul acestor parteneri? Nu funcţionează şi ei pe aceeaşi piata (dificilă) a muncii?

Specializarea le permite să ajungă la niveluri de competenţă şi productivitate foarte ridicate, le permite să investească în continuu. Productivitatea aceasta miraculoasă nu înseamnă însă că angajaţii aceia fac de doua ori mai multe operaţiuni decât unii obisnuiţi, ci se bazează pe combinaţia optimă dintre angajaţi şi tehnologie. Această îmbinare a proceselor creative şi decizionale făcute de angajaţi cu cele repetitive şi de volum făcute de sisteme aduce beneficii majore, pe termen lung şi ne şi pregăteşte pentru viitor. Adoptarea şi utlizarea extinsaă a tehnologiei şi sistemelor informatice reprezintă o necesitate ACUM şi nu suportă amânare. Fie că vorbim despre informatizarea proceselor cu publicul pentru eliminarea birocraţiei la Stat, fie că vorbim despre digitalizarea proceselor legate de clienţi sau chiar adoptarea RPA (robotic process automation) pe procesele interne, unde firmele româneşti joacă un rol important la nivel internaţional, tehnologia ne permite să livram consistent mai mult, mai repede, cu mai mare acurateţe şi cu mai puţin personal. Şi mai ieftin, da.

Nevoia te învaţă. Dacă nu ai suficienţi oameni, nu îi poţi “produce”, dar îţi poţi adapta modelul de business. Singura soluţie pe termen lung este optimizarea activităţilor şi proceselor între oameni şi tehnologie. Iar aceasta optimizare nu este ceva static, ai implementat-o acum şi o revizuieşti la anul, ci este ceva dinamic. În permanenţă resursa umană trebuie să înveţe lucruri noi, trebuie să se adapteze, să îşi pună în valoare creativitatea, astfel încât să ramână competitivă alături de “maşini”.

Indiferent că vorbim despre companii mari sau mici, externalizarea le permite acestora accesul indirect la servicii cu un înalt nivel de eficientizare şi tehnologizare, la un cost redus. Campionii eficienţei şi ai adoptării ultimelor tehnologii sunt companiile specializate, care reusesc să suplinească orele de muncă umană lipsă, prin tehnologie/RPA.

Citeşte şi Bogdan Roşu, Next Capital: Apetitul investițional al antreprenorilor români, în scădere

Lăsaţi un mesaj

Te rugăm să adaugi un comentariu
Vă rugăm să completaţi numele