Crucea Roşie Română face precizări, luni, în conflictul cu Serviciul Naţional Salvamont, pe tema siglei salvatorilor montani, explicând că instituţia „nu apără un desen”, ci „forţa protectoare a unei embleme recunoscute internaţional”.
„Crucea Roşie nu este «un plus roşu». Este un simbol protejat pentru că, în momente critice, trebuie să însemne un singur lucru, pentru toată lumea. (…) Vom prezenta argumentele noastre în faţa OSIM şi a celorlalte organisme competente, cu respect pentru proceduri, pentru lege şi pentru adevăr”, arată societatea într-un comunicat de presă.
„Societatea Naţională de Cruce Roşie din România a urmărit, în ultimele zile, modul în care o procedură juridică şi instituţională privind regimul de protecţie al emblemei Crucii Roşii a fost transformată, prin declaraţii publice repetate, într-un conflict emoţional. Am ales până acum să comunicăm o singură dată, sobru şi echilibrat, din respect pentru organismele competente chemate să se pronunţe şi pentru că asemenea chestiuni nu se tranşează pe reţelele sociale. Totuşi, atunci când opiniei publice i se transmite, în mod repetat, ideea falsă că emblema Crucii Roşii ar fi un simbol universal, disponibil oricărei structuri care desfăşoară activităţi de salvare, Crucea Roşie Română are obligaţia de a face precizări”, menţionează un comunicat de presă al Crucii Roşii Române.
Potrivit sursei citate, Crucea Roşie „nu este un «plus roşu» la liberă utilizare”, nu este „un simplu semn grafic”, nu este un «plus» roşu” şi nu este „un simbol universal pe care orice entitate îl poate folosi pentru că desfăşoară activităţi utile, nobile sau de salvare”. Astfel, explică aceeaşi sursă, emblema Crucii Roşii „este un semn distinctiv protejat prin drept internaţional umanitar şi prin legislaţia naţională”, cu un regim juridic special „tocmai pentru că, în situaţii de conflict armat, dezastru sau criză, recunoaşterea sa clară poate proteja vieţi”.
„Nu atacăm Salvamont, ci apărăm regimul legal al unei embleme protejate. Crucea Roşie Română respectă activitatea Salvamont, profesionalismul salvatorilor montani şi contribuţia voluntarilor care intervin în situaţii dificile, de multe ori în condiţii extreme. Demersul nostru nu priveşte munca salvatorilor montani, nu pune în discuţie existenţa Salvamont şi nu contestă rolul acestui serviciu public, ci priveşte exclusiv o întrebare juridică: poate o structură care nu aparţine Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie să folosească, în propria identitate vizuală oficială, emblema sau un semn susceptibil de a fi perceput ca emblemă de Cruce Roşie? Răspunsul nu se dă prin aplauze, like-uri sau campanii emoţionale, ci de către instituţiile competente”, afirmă sursa citată.
Societatea precizează că pentru Crucea Roşie, „protejarea emblemei nu este opţională” şi nu o apără „din orgoliu instituţional”, şi nici pentru „a revendica «proprietatea» asupra oricărei cruci sau asupra oricărui semn grafic asemănător, ci are „obligaţia legală şi statutară” de a proteja emblema Crucii Roşii şi de „a interveni atunci când există utilizări neautorizate sau susceptibile să producă confuzie”.
„A nu reacţiona ar însemna nu prudenţă, ci pasivitate. Iar pasivitatea, în această materie, poate eroda în timp forţa protectoare a unui simbol care trebuie să rămână clar, rar şi neechivoc”, precizează sursa citată.
Potrivit aceleiaşi surse, emblema Crucii Roşii „nu se votează pe Facebook şi nu se negociază prin presiune publică”, ci este reglementată, în România, prin Legea nr. 139/1995, prin Codul penal şi prin normele internaţionale aplicabile, inclusiv Convenţiile de la Geneva.
„Legea stabileşte cine poate folosi emblema, în ce condiţii şi cine poate autoriza anumite utilizări pe timp de pace. Nu este vorba despre o dispută de gust grafic, ci despre un regim juridic special. De aceea, Crucea Roşie Română nu va accepta mutarea acestei discuţii din cadrul legal în zona presiunii publice, a emoţiei şi a insinuărilor personale”, avertizează instituţia citată.
De asemenea, societatea menţionează că vechimea unei practici „nu ţine loc de legalitate”, acesta fiind unul dintre argumentele vehiculate public, şi anume că sigla Salvamont ar fi fost folosită de zeci de ani, ar fi cunoscută de public şi ar face parte din istoria instituţiei.
