Cu doar opt lansatoare HIMARS, primite de la armata americană, ucrainenii au reușit să distrugă mai multe depozite de muniție ale armatei ruse. Mai mult, lansatoarele de rachete cu rază mică(app. 80 km) de acțiune au distrus și alte obiective militare ale rușilor de pe teritoriul ocupat al Ucrainei.
Astfel, pe 11 iulie, un depozit de muniții rusești din Nova Kahovka, din sudul Ucrainei, a explodat într-un mod spectaculos. Imaginile din satelit au arătat că întreaga unitate a dispărut peste noapte. Se crede că este cea mai recentă „victimă” a Sistemului de rachete de artilerie de înaltă mobilitate (HIMARS), pe care America a început să-l trimită în Ucraina, la sfârșitul lunii iunie.
„Depozitele de muniție din Rusia sunt, probabil, cele mai nesigure locuri din orice zonă de război”, explica un manual al armatei americane, publicat în 2016. Munițiile nu erau depozitate în siguranță, remarcat acesta, și multe datează din epoca sovietică, fiind aproape de termenele lor de expirare, creând „un tinderbox gata să explodeze”.
„Țintirea prioritară a acestor zone va cauza o presiune logistică serioasă asupra sistemului rus”, concluziona documentul. Generalii ucraineni pun acum la încercare această teorie, scrie The Economist.
HIMARS, rachete cu GPS care lovesc cu precizie până la 84 km
America a furnizat opt lansatoare și pe 8 iulie a spus că va trimite alte patru. Fiecare poartă un grup de șase rachete ghidate prin GPS, care lovesc cu precizie până la 84 km sau cam așa ceva – aceasta fiind de aproape trei ori raza de acțiune a obuzierelor trimise anterior. Oficialii americani se feriseră să ofere mai multe asemenea arme până când le-a fost clar că Ucraina le va folosi eficient. Deși par să semene cu lansatoarele de rachete din epoca sovietică, care aruncă focoase pe o suprafață mare, sunt mult mai precise și trebuie folosite cu discernământ pentru a conserva muniția.
Până acum, Ucraina pare să treacă testul. Unitatea de la Nova Kahovka a fost probabil al 19-lea astfel de depozit care a luat foc, începând din 27 iunie, potrivit unui bilanț al lui Kyle Glen, un analist open-source. Se spune că o lovitură la un post de comandă din provincia Herson din 10 iulie l-ar fi ucis pe comandantul Diviziei 20 de puști motoriate din Rusia și pe mai mulți dintre ofițerii superiori, împreună cu șeful de stat major al corpului 22 de armată, un general-maior.
Loviturile HIMARS par să fi avut loc pe toată linia frontului, de la Luhansk, în est, până la Herson, în sud. Kirill Mihailov, de la Conflict Intelligence Team, un grup de cercetare open-source, spune că prima baterie de patru lansatoare a fost desfășurată pe malul stâng al râului Nipru și a fost folosită împotriva țintelor din Harkov, Zaporijia și Donbas. Mai recent, o alta a fost desfășurată pe malul drept și pare să pregătească terenul pentru o contraofensivă în jurul provinciei Herson.
Comandanții ucraineni sunt mulțumiți. Ei spun că HIMARS întorc războiul în favoarea lor, după pierderea recentă a Severodonețk și Lîsîceansk, orașe din Lugansk. Un colonel responsabil de desfășurarea acesteia spune că arma se dovedește eficientă împotriva unei game de ținte, de la posturi de comandă până la cazărmi, rămânând în același timp aproape imună la focul de „întoarcere” datorită capacității sale de a „trage și de a fugi” rapid. Ucraina pare să folosească rachete din epoca sovietică, pentru a încurca și a copleși sistemele rusești de apărare aeriană, înainte de a lansa noile rachete ghidate prin GPS.
Colonelul spune că ar fi necesare alte zeci de lansatoare pentru a permite o contraofensivă serioasă. El recunoaște, de asemenea, că HIMARS pot deveni mai puțin eficiente pe măsură ce Rusia se adaptează, de exemplu prin ascunderea țintelor cheie. Dar faptul că armata Rusiei nu și-a luat astfel de măsuri de precauție, în ciuda săptămânilor în care fusese anunțată sosirea HIMARS, indică o problemă structurală.
Armata Americii tinde să-și împrăștie și să-și ascundă depozitele de muniție în mai multe locuri și totodată mai mici. Armata Rusiei, care se bazează foarte mult pe trenuri pentru a muta munițiile, și pe mușchii militarilor pentru a încărca în camioane, a creat în schimb depozite mari în apropierea capetelor de cale ferată – adesea prin preluarea centrelor civile de distribuție industrială. A fost bine până când au apărut HIMARS. Dispersarea acestor depozite ar necesita o cantitate imensă de echipamente noi sau forță de muncă. Deplasarea lor mai departe de liniile frontului ar stoarce, de asemenea, flota limitată de camioane a armatei: dublarea distanței necesită cu mult mai mult decât dublul numărului de camioane sau înjumătățește capacitatea de transport.
Chiar dacă Rusia și-ar muta cu minuțiozitate lanțul de aprovizionare din raza lui, răgazul ar putea fi doar temporar.
America, precaută față de escaladare, a trimis lansatoarele cu condiția ca Ucraina să nu le folosească împotriva țintelor de pe teritoriul rusesc. Ca o măsură suplimentară de precauție, nu a furnizat muniția cu cea mai lungă rază de acțiune: Sistemul de rachete tactice ale armatei (ATACMS) cu o rază de acțiune de 300 km. Dacă ar face acest lucru, fiecare centimetru pătrat de teritoriul ocupat de ruși ar fi în raza de acțiune a puterii de foc ucrainene. Aceasta include Crimeea, pe care Rusia a anexat-o în 2014, precum și podul Kerci care o leagă de Rusia, navele din porturile Crimeei și multe alte ținte tentante.
