De ce se îngrașă femeile în zona abdomenului. Ce se întâmplă în organism după 40 de ani și care sunt riscurile

Stefan Alexiu

Schimbările hormonale din perimenopauză și menopauză pot modifica locul în care organismul depozitează grăsimea, chiar și atunci când greutatea corporală nu crește semnificativ. Cercetările arată că acumularea grăsimii viscerale este asociată cu un risc mai mare de diabet de tip 2 și boli cardiovasculare.

Creșterea circumferinței abdominale este una dintre schimbările pe care multe femei le observă după 40 de ani. Uneori, kilogramele în plus apar treptat, alteori talia se mărește chiar dacă acul cântarului nu indică o modificare importantă. Fenomenul nu este doar o consecință a alimentației sau a sedentarismului. În perioada de tranziție către menopauză, organismul trece prin schimbări hormonale și metabolice care influențează atât cantitatea de grăsime, cât și locul în care aceasta se depozitează.

Un rol important îl are scăderea nivelului de estrogen, hormon implicat în reglarea metabolismului și a distribuției țesutului adipos. În paralel, înaintarea în vârstă este asociată cu pierderea masei musculare și reducerea consumului energetic. Combinația dintre aceste procese poate favoriza acumularea grăsimii în jurul taliei și, mai ales, în interiorul abdomenului, în jurul organelor.

Problema nu este doar una estetică. Grăsimea viscerală este activă metabolic și este asociată cu rezistența la insulină, hipertensiunea arterială, diabetul de tip 2 și bolile cardiovasculare.

- Publicitate -

De ce se acumulează grăsimea abdominală după 40 de ani

Explicația nu se reduce la o singură cauză. Înaintarea în vârstă, schimbările hormonale, pierderea masei musculare, nivelul de activitate fizică, alimentația și predispoziția genetică contribuie împreună la modificarea compoziției corporale.

Recomandările International Menopause Society privind sănătatea femeilor la vârsta mijlocie, publicate în 2025, fac o distincție importantă între creșterea în greutate și redistribuirea grăsimii. Potrivit documentului, creșterea ponderală din această perioadă este determinată în principal de îmbătrânire și de reducerea consumului energetic total. În schimb, scăderea nivelului de estrogen asociată menopauzei reprezintă un factor major pentru creșterea adipozității abdominale.

Cu alte cuvinte, o femeie poate să nu ia foarte mult în greutate, dar să observe că talia se mărește și că depozitele de grăsime se mută treptat din zona șoldurilor și a coapselor către abdomen.

Estrogenul influențează activitatea țesutului adipos și modul în care organismul gestionează energia. Înainte de menopauză, distribuția grăsimii este, în general, mai accentuată în zona șoldurilor și a coapselor. După reducerea producției ovariene de estrogen, organismul tinde să depoziteze o proporție mai mare de grăsime în zona abdominală.

O analiză publicată în februarie 2026 în revista Nature Reviews Endocrinology, intitulată „Health of adipose tissue: oestrogen matters”, explică rolul estrogenului în funcționarea țesutului adipos. Autorii arată că pierderea influenței estrogenului asupra acestui țesut poate contribui la modificarea funcției sale metabolice și la extinderea depozitelor de grăsime, în special în zona viscerală.

- Publicitate -

Grăsimea subcutanată și grăsimea viscerală: care este diferența

Nu toată grăsimea abdominală are aceleași caracteristici și nici același impact asupra sănătății.

Grăsimea subcutanată este depozitată imediat sub piele. Este stratul care poate fi prins între degete atunci când o persoană își ciupește pielea din jurul taliei. Deși acumularea excesivă poate contribui la obezitate, această formă de țesut adipos nu are același profil metabolic ca grăsimea viscerală.

Grăsimea viscerală se află mai profund, în cavitatea abdominală, în jurul organelor interne, inclusiv al ficatului, pancreasului și intestinelor. Ea nu poate fi evaluată corect doar prin aspectul exterior al abdomenului și nici nu poate fi identificată prin simpla palpare.

Diferența este importantă deoarece țesutul adipos visceral are o activitate metabolică intensă. El eliberează acizi grași și substanțe implicate în procesele inflamatorii, influențând sensibilitatea organismului la insulină și metabolismul glucozei și al lipidelor.

Acumularea excesivă de grăsime viscerală este asociată cu un risc crescut de diabet de tip 2, hipertensiune arterială, dislipidemie, boli cardiovasculare și ficat gras asociat disfuncției metabolice.

De aceea, o femeie care are o greutate considerată normală în raport cu înălțimea poate avea totuși un risc metabolic crescut dacă acumulează prea multă grăsime în zona abdominală.

Ce arată studiile despre schimbările corpului în timpul menopauzei

Un studiu publicat la 16 ianuarie 2026 în revista Journal of Clinical Medicine, cu titlul „The Impact of the Menopausal Transition on Body Composition and Abdominal Fat Redistribution”, a analizat diferențele de compoziție corporală dintre femeile aflate în premenopauză, perimenopauză și postmenopauză.

Cercetarea a inclus 325 de femei, împărțite în categorii în funcție de indicele de masă corporală și de etapa menopauzală. Compoziția corporală a fost evaluată prin bioimpedanță.

Rezultatele au indicat că femeile aflate în postmenopauză aveau, în medie, mai puțină masă musculară și mai multă grăsime corporală și viscerală decât cele aflate în premenopauză. Diferențele au fost observate în toate categoriile de greutate analizate.

Un rezultat relevant a apărut în grupul femeilor cu greutate normală. Suprafața estimată a grăsimii viscerale a fost de 36,4 centimetri pătrați la femeile aflate în premenopauză, 48,3 centimetri pătrați în perimenopauză și 55,7 centimetri pătrați în postmenopauză.

În aceeași categorie, procentul de grăsime corporală a crescut de la 24,8% în premenopauză la 27,2% în perimenopauză și 28,8% în postmenopauză.

Vezi și Mai pot avea orgasm femeile cărora li s-au îndepărtat uterul și ovarele? Ce spun studiile despre viața sexuală după histerectomie

Autorii au observat și o reducere a masei musculare scheletice, a masei slabe și a altor componente ale țesutului corporal la femeile aflate în postmenopauză.

Rezultatele sugerează că indicele de masă corporală nu surprinde întotdeauna modificările care apar în organism în această perioadă. Două femei cu aceeași greutate pot avea proporții diferite de masă musculară și grăsime viscerală.

Cercetătorii atrag atenția asupra importanței evaluării compoziției corporale, în special în cazul femeilor care au o greutate normală, dar prezintă semne de acumulare a grăsimii abdominale.

Este important de precizat că studiul a fost unul retrospectiv și transversal. El compară grupuri de femei aflate în etape diferite ale menopauzei, fără să urmărească aceleași participante de-a lungul mai multor ani. Prin urmare, rezultatele indică asocieri și diferențe între grupuri, nu demonstrează că menopauza este singura cauză a modificărilor observate.

Grăsimea abdominală poate influența și simptomele menopauzei

Legătura dintre acumularea grăsimii abdominale și menopauză nu se limitează la riscul metabolic.

Un studiu publicat în mai 2026 și prezentat de The Menopause Society a analizat datele a peste 1.100 de femei participante la proiectul american Study of Women’s Health Across the Nation (SWAN).

Cercetătorii au comparat profilul simptomelor menopauzei la femeile cu și fără obezitate abdominală, evaluată prin raportul dintre circumferința taliei și înălțime.

Rezultatele au indicat că femeile cu obezitate abdominală raportau mai frecvent și mai intens anumite simptome, printre care amețelile, bufeurile și transpirațiile nocturne. Au fost observate și diferențe privind tulburările de somn și palpitațiile. Studiul a identificat, de asemenea, diferențe în frecvența problemelor de memorie și a iritabilității.

Autorii au folosit o metodă de analiză a rețelelor de simptome, care urmărește modul în care diferitele manifestări se asociază și se influențează reciproc.

Cercetarea nu demonstrează că grăsimea abdominală provoacă direct toate aceste simptome. Ea arată însă că obezitatea abdominală este asociată cu un profil mai complex de manifestări în perioada menopauzei și sugerează că evaluarea circumferinței taliei ar putea oferi informații suplimentare în îngrijirea femeilor.

Când devine circumferința taliei un semnal de alarmă

Greutatea corporală și indicele de masă corporală nu oferă întotdeauna o imagine completă asupra riscului metabolic. Din acest motiv, circumferința taliei este un indicator important în evaluarea acumulării grăsimii abdominale.

Potrivit pragurilor utilizate de Organizația Mondială a Sănătății pentru populația europeană, o circumferință a taliei de cel puțin 80 de centimetri la femei indică un risc cardiometabolic crescut, iar o valoare de cel puțin 88 de centimetri indică un risc și mai mare.

Aceste valori sunt repere de evaluare, nu diagnostice individuale. Interpretarea lor trebuie făcută în funcție de particularitățile persoanei și de ceilalți factori de risc.

O altă metodă utilizată este raportul dintre circumferința taliei și înălțime. Recomandările britanice NICE indică menținerea circumferinței taliei sub jumătate din înălțime pentru adulții cu indice de masă corporală sub 35.

De exemplu, pentru o femeie cu înălțimea de 1,65 metri, o circumferință a taliei sub 82,5 centimetri corespunde acestui reper.

Măsurarea se face cu un centimetru de croitorie, în jurul abdomenului, în zona dintre ultima coastă palpabilă și partea superioară a osului șoldului. Banda trebuie să fie orizontală, fără să comprime pielea, iar măsurarea se face după o expirație normală.

Dacă circumferința taliei crește constant, este recomandată o evaluare medicală, chiar și atunci când greutatea totală nu pare să se fi modificat semnificativ.

Ce se poate face pentru reducerea grăsimii abdominale

Grăsimea viscerală poate fi redusă prin intervenții asupra stilului de viață, dar nu există o metodă prin care organismul să elimine exclusiv grăsimea dintr-o anumită zonă.

Exercițiile pentru abdomen pot întări musculatura și pot îmbunătăți stabilitatea trunchiului, însă nu determină, singure, dispariția grăsimii viscerale. Reducerea acesteia presupune o scădere a grăsimii corporale totale și îmbunătățirea sănătății metabolice.

Recomandările International Menopause Society indică modificarea alimentației, activitatea fizică regulată și intervențiile comportamentale drept principalele măsuri pentru prevenirea și gestionarea creșterii în greutate la vârsta mijlocie.

Alimentația de tip mediteraneean, bazată pe legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, nuci, ulei de măsline și pește, este asociată cu rezultate favorabile asupra sănătății metabolice. Reducerea aportului caloric poate fi necesară atunci când există un surplus ponderal, însă restricțiile trebuie adaptate fiecărei persoane.

Un alt element important este aportul de proteine. În condițiile în care masa musculară tinde să scadă odată cu înaintarea în vârstă, o alimentație adecvată în proteine, combinată cu exerciții de rezistență, poate contribui la menținerea musculaturii în timpul procesului de slăbire.

Pentru femeile aflate la vârsta mijlocie, recomandările internaționale indică cel puțin 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână, la care se adaugă două sesiuni de exerciții de forță. Activitatea poate include mers alert, înot, ciclism și antrenamente adaptate capacității fizice.

Somnul are, de asemenea, un rol important. Bufeurile, transpirațiile nocturne și tulburările de somn pot afecta calitatea vieții și pot îngreuna menținerea unei rutine de activitate fizică și alimentație echilibrată. Din acest motiv, gestionarea simptomelor menopauzei face parte dintr-o abordare mai amplă a sănătății metabolice.

Terapia hormonală ajută la eliminarea grăsimii abdominale?

Terapia hormonală pentru menopauză este uneori prezentată în spațiul public ca o soluție pentru creșterea în greutate. Dovezile medicale nu susțin însă utilizarea ei ca tratament pentru slăbit.

Recomandările International Menopause Society precizează că terapia hormonală este eficientă pentru gestionarea simptomelor menopauzei, dar nu are un efect direct relevant asupra greutății corporale și nu trebuie prescrisă în scopul reducerii kilogramelor.

Există dovezi că terapia hormonală pe bază de estrogen poate atenua, în anumite condiții, modificările distribuției grăsimii corporale și poate influența favorabil rezistența la insulină. Efectele depind de doză și de formularea utilizată. Aceste posibile beneficii nu reprezintă însă o indicație de administrare a terapiei hormonale pentru reducerea grăsimii abdominale.

Decizia privind tratamentul hormonal trebuie luată împreună cu medicul, în funcție de simptome, istoricul medical, riscuri și contraindicații. Femeile care au simptome importante de menopauză nu ar trebui să evite o discuție medicală despre opțiunile terapeutice doar pentru că tratamentul nu este destinat slăbirii.

De ce nu este suficient să urmărești doar cântarul

Una dintre concluziile importante ale cercetărilor recente este că modificările compoziției corporale pot fi la fel de relevante ca modificarea greutății totale.

O femeie poate avea un indice de masă corporală în limite considerate normale și totuși să prezinte o acumulare importantă de grăsime viscerală. În același timp, pierderea masei musculare poate face ca greutatea să rămână relativ stabilă, deși proporția de grăsime din organism crește.

Acesta este motivul pentru care evaluarea sănătății femeilor după 40 de ani nu ar trebui să se limiteze la cântărire. Circumferința taliei, tensiunea arterială, glicemia, profilul lipidic și, atunci când există indicație medicală, evaluarea compoziției corporale pot oferi o imagine mai bună asupra riscului metabolic.

Schimbarea formei corpului în perioada menopauzei nu este inevitabil sinonimă cu o problemă de sănătate, dar acumularea grăsimii viscerale nu trebuie tratată doar ca o problemă estetică. Identificarea timpurie a riscului și intervențiile adaptate pot contribui la prevenirea unor afecțiuni care devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă.

Referințe științifice și medicale

  1. International Menopause Society – International Menopause Society recommendations and key messages on women’s midlife health and menopause, 2025. DOI: 10.1080/13697137.2025.2585487.
  2. Szeliga A., Chedraui P., Meczekalski B. – The Impact of the Menopausal Transition on Body Composition and Abdominal Fat Redistribution. Journal of Clinical Medicine, 2026; 15(2):740. DOI: 10.3390/jcm15020740.
  3. Vieira-Potter V.J., Mishra G., Townsend K.L. – Health of adipose tissue: oestrogen matters. Nature Reviews Endocrinology, 2026; 22:76–91. DOI: 10.1038/s41574-025-01180-2.
  4. The Menopause Society – Abdominal Obesity May Lead to More Severe Menopause Symptoms, 6 mai 2026. Studiu bazat pe datele proiectului Study of Women’s Health Across the Nation (SWAN).
  5. Hurtado Andrade M.D. – Weight management in midlife women during the menopause transition. Menopause, 2026; 33(10):1132–1134. DOI: 10.1097/GME.0000000000002892.
  6. Mayo Clinic – Belly fat in women: Taking – and keeping – it off, 12 iulie 2026.
Distribuie articol: