De la adăposturile anti-bombe întunecate din Mariupol până la coridoarele aerisite ale NATO, întrebarea „cum se poate încheia acest război?” nu este mai puțin urgentă și nici mai clară decât atunci când forțele ruse au intrat în Ucraina pe 24 februarie.

Anunțul Moscovei de săptămâna trecută că își va muta atenția de la Kiev la Donbas părea un semn că președintele Rusiei, Vladimir Putin, se pregătește să urmărească o victorie mai modestă. Cu toate acestea, speculațiile au fost rapid eliminate, deoarece forțele sale și-au continuat bombardarea în jurul capitalei ucrainene.

Cu puterile NATO neclintite în refuzul lor de a interveni în numele Ucrainei, oficialii occidentali văd din ce în ce mai mult trei scenarii despre cum s-ar putea termina acest conflict, notează Politico.eu. Indiferent de scenariul care se va desfășura – înlăturarea lui Putin, o înțelegere negociată sau un impas în curs de desfășurare – lucrurile nu se mai pot întoarce la vechea ordine de după război.

La revedere, Vladimir Putin

„Pentru numele lui Dumnezeu, acest om nu poate rămâne la putere”. Auzit în clar de întreaga lume, președintele american Joe Biden a spus ceea ce mulți lideri occidentali doar au gândit. Ei nu înțeleg gândirea lui Putin, s-au săturat de zăngănitul săbiilor lui nucleare și nu au încredere în niciun cuvânt de-al lui.

Motivat de ideologie, Putin „nu este un fel de gânditor al analizei cost-beneficiu”, a glumit fostul ambasador al SUA la Moscova, Michael McFaul. Asta înseamnă că Occidentul nu ar fi putut face mare lucru pentru a-l descuraja pe Putin să aleagă această luptă în primul rând, nici prea multe pentru a-l convinge să îi pună capăt.

Deci, în schimb, Washington și Londra visează cum ar putea arăta o lume post-Putin. Și le place, potrivit Politico.eu.

În această viziune, rezistența ucraineană (cu suficient ajutor occidental pentru a evita escaladarea) îl ține pe Putin blocat într-un conflict prelungit.

Pentru a rămâne în joc, Putin trebuie să recruteze din ce în ce mai mulți soldați. Ei, la rândul lor, vin acasă în pungi de cadavre pe care nici măcar mașina lui de propagandă nu le poate vărui – determinând mamele să iasă în stradă, așa cum au făcut-o în timpul ocupației eșuate a Afganistanului de către Rusia. Între timp, sancțiunile din ce în ce mai pedepsitoare determină clasa de mijloc rusă – acum obișnuită cu serviciile capitaliste precum Ikea și McDonalds – să se radicalizeze și să asculte războiul.

Elitele ruse vor crea probabil un pluton de execuție circular pentru „progresul dezastruos” al Rusiei în războiul său cu Ucraina, a spus un oficial occidental, potrivit sursei citate. „Oamenii vor fi destul de defensivi în privința propriilor eșecuri și, cred, vor căuta să arate cu degetul către alții.”

Au existat „dovezi considerabile de neliniște cu privire la modul în care s-a desfășurat invazia Rusiei în rândul elitei ruse definite în linii mari”, a adăugat același oficial.

În cele din urmă, generalii și șefii de spionaj ai Rusiei – mulți dintre ei în arest la domiciliu – decid să-i dea lui Putin o doză din propria sa otravă și să scape de el cu forța. Pe măsură ce lovitura de stat coincide cu protestele în masă, din haosul de la Moscova iese o generație pro-occidentală de lideri.

Fervoarea revoluționară a rușilor și triumful ucrainenilor provoacă o nouă poftă pentru democrația liberală nemaivăzută de la începutul anilor 1990.

Ucraina devine o lecție obiect, nu doar pentru Moscova, ci și pentru Beijing. Președintele chinez Xi Jinping, care poate fi mai degrabă un „tip de gânditor al analizei costuri-beneficii” se uită la umilința Rusiei în fața unui front occidental unit și își dă seama că a face o piesă pentru Taiwan pur și simplu nu ar merita.

Verificarea realității: Ultima dată când rușii și-au răsturnat brusc liderul a fost în 1917 – și având în vedere absența completă a opoziției organizate, nu există nicio garanție că un succesor al lui Putin va avea o mentalitate diferită. Între timp, ar putea fi o greșeală să credem că experiența Rusiei i-ar da Beijingului să se gândească la Taiwan, așa cum a susținut istoricul Niall Ferguson, notează Politico. China, care are o economie mult mai mare decât cea a Rusiei, s-ar putea mângâia cu incapacitatea Occidentului de a se îndepărta de combustibilii fosili ruși și cu refuzul NATO de a risca direct securitatea membrilor săi pentru a ajuta Ucraina.

O înțelegere

Președintele francez Emmanuel Macron a fost ferm că un acord de pace negociat este încă posibil. Contururile unei potențiale așezări variază considerabil și nu există claritate cu privire la câte concesii ucrainene ar putea accepta Occidentul – și poporul ucrainean însuși.

Țările vest-europene sunt foarte motivate să revină la normalitatea economică. Pe fondul semnelor că efectul sancțiunilor este în scădere, pedepsele ar trebui doar să devină mai dure, iar asta nu doar rănește Rusia. Creșterea costului vieții pare să fie cea mai mare amenințare la adresa candidaturii lui Macron, de exemplu, iar în Germania, cancelarul Olaf Scholz a avertizat că evitarea petrolului și gazelor rusești ar provoca o recesiune.

„Dacă am avea o soluționare negociată a acestui conflict care ar scoate forțele ruse din Ucraina, care să protejeze suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în viitor, care să asigure reconstrucția Ucrainei, atunci sancțiunile ar putea fi anulate”, a declarat săptămâna trecută subsecretarul de stat american Victoria Nuland canalului în limba rusă, susținut de SUA, Current Time TV, citat de Politico.

„Ați putea vedea un scenariu în care, cu pași pentru a scoate forțele ruse din Ucraina, ați ordonat retragerea sancțiunilor”, a spus ea, deși „suntem foarte, foarte departe de acolo”.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski și-a exprimat deja o oarecare deschidere față de renunțarea la aderarea Ucrainei la NATO. Putin ar putea, de asemenea, să poată extrage un teritoriu – să zicem, plecând cu Crimeea și Donbasul fără alte contestații ucrainene – în schimbul retragerii Rusiei din restul țării.

Dacă Ucraina se împarte în două, UE își poate asuma responsabilitatea vizibilă pentru reconstrucția părții libere. Acest lucru creează un contrast atrăgător în stilul Germaniei de Vest-Est pentru a sublinia cât de proastă este oferta de stil de viață a Moscovei. Și a avea o frontieră curată de facto UE-Rusia la râul Nipru este, de asemenea, atrăgătoare – mai ales când alternativa ar fi fost granițele Poloniei, Slovaciei, Ungariei și României dacă Putin ar fi reușit să captureze toată Ucraina.

Verificarea realității: Putin a încălcat aproape toate promisiunile pe care le-a făcut în ultima lună, fie că este vorba de retragerea de la Kiev sau de a permite rute de evacuare umanitare din Mariupol. „Părerea mea este că Putin nu este de încredere”, a spus miercuri prim-ministrul Boris Johnson, întrebat dacă negocierile lui Macron cu Kremlinul au mare valoare.

Chiar dacă Putin ajunge la un acord, orice câștig obținut prin violență neprovocată subminează profund ordinea națională bazată pe reguli. Țările din estul UE care au fost obscure față de Rusia ar vedea un astfel de acord ca o liniște pentru un bătăuș care le amenință propria securitate. Putin ar putea vedea asta ca pe o invitație de a încerca din nou să invadeze un vecin – și de data aceasta ar putea fi mai bine pregătit.

Fără sfârșit

Departamentul de Apărare al SUA estimează că actualul conflict ar putea continua timp de un deceniu. Într-adevăr, nu există niciun semn că oricare dintre părți va fi pregătită pentru negocieri de pace serioase în curând.

Zelensky refuză măcar să predea teritoriul până când rușii mută trupele înapoi în pozițiile de dinainte de 24 februarie, iar cealaltă concesie potențială a lui – neutralitatea ucraineană declarată – necesită un referendum constituțional care este aproape imposibil de organizat. Între timp, evaluările serviciilor secrete occidentale susțin că Putin nici măcar nu știe cât de rău stau lucrurile pentru el; consilierii îl țin într-o ignoranță fericită. Efectul în scădere al sancțiunilor din Rusia întărește hotărârea Moscovei, în timp ce liderii occidentali manifestă o reticență din ce în ce mai mare de a crește durerea asupra propriilor alegători.

Conflictul militar în curs începe să arate ca o Sirie în Europa de Est. NATO rămâne fermă și unită în refuzul său de a pune trupe la sol sau de a trage în avioane rusești. Ucrainenii, în ciuda pasiunii și disciplinei lor, sunt răspândiți prea subțire apărând Kievul și alte puncte cheie de hărțuirea rusă pentru a lansa o adevărată contraofensivă, potrivit Politico.

„Va fi un moment în timp în care forțele ruse vor decide că au făcut destule în Mariupol și apoi vor privi … să se deplaseze spre nord și să încerce să organizeze această operațiune de învăluire mai amplă” a forțelor ucrainene în Donbas, o zonă de vest, a spus un oficial.

Pe măsură ce rușii reușesc să cucerească orașele, cea mai bună speranță a forțelor ucrainene va fi să folosească tehnici de gherilă pentru a împiedica o operațiune militară să devină o realitate politică. Aceasta înseamnă tragerea resurselor rusești de pe frontul întărit, o „schimbare foarte costisitoare a posturii”, a spus Jennifer Cafarella, șefa de personal la Institutul pentru Studiul Războiului din SUA.

Fără prea multe speranțe de a ține efectiv Ucraina, Putin optează pentru distrugerea sistematică, ceea ce face costul reconstrucției țării să fie prohibitiv. Rusia nu câștigă niciodată, dar Ucraina își pierde populația și economia.

Verificarea realității: NATO rămâne în afară pentru a evita un al treilea război mondial. Dar un război prelungit are consecințe globale. Refugiații ucraineni care inundă Occidentul nu vor putea pleca acasă. Și nu vor fi singurii nou-veniți: oamenii din Orientul Mijlociu, Africa și Asia Centrală, în pericol de prăbușirea economiei ruse și de exporturile de alimente oprite, ar reînnoi migrația ca o problemă de pană în democrațiile occidentale.