Fie că ești părinte sau nu, un lucru este cert, faci parte dintr-o familie, ești copilul unui bărbat și al unei femei. Că mai sunt în viață, că au trecut în neființă sau din nefericire te-au abandonat, tu provii dintr-un nucleu în care s-au întâlnit la un moment dat oamenii care ți-au dat viață.
Nu există părinți răi așa cum nu există copii răi, dar există o infinită lipsă de educație care din nefericire are consecințe colosale. Dacă ne vom minți în continuare că rolul de părinte este unul firesc și ușor, nu vom fi responsabili să ne asumăm și consecințele lăsate în viețile copiilor noștri.
Ne întrebăm adesea ”ce are el/ea și nu am eu” de parcă balanța pe plus înclină doar la alții. Mărturisesc că am fost și eu uneori tentată să îmi pun această întrebare dar am pornit și în căutarea unui răspuns. Și toate răspunsurile din toate direcțiile au dus la un singură concluzie: familia.
Voi izola acele povești de viață în care părinți ajunși în funcții înalte, oferă necondiționat totul copiilor lor. Din punctul meu de vedere, acei copii greu își vor găsi echilibru și fericirea. În acest articol, vorbesc despre noi, noi oamenii care avem o viață firească cu toate ce derivă din ea, bune și rele.
Citește și: De ce o să ai probleme cu copiii tăi
Nu există familie fără provocări, fie vorba între noi, nu trăim în baloane de cristal să nu ne atingă nimic. Însă este de dorit să avem minima cunoaștere despre ceea ce înseamnă familia noastră ca să putem înțelege mai bine blocajele sau resursele pe care le putem activa, și dacă suntem părinți să nu repetăm aceleași greșeli.
Ca și părinți nici nu realizăm uneori cum ducem mai departe tradiția și în loc să dăm aripi copiilor noștri, le tăiem pentru mult timp.
Din punctul meu de vedere nu există oameni mai curajoși decât copiii. Iubindu-și necondiționat părinții, poartă de multe ori răni emoționale adânci care mai apoi le marchează viața. Martori tăcuți la dezechilibrele părinților, copiii trebuie să își formeze un sistem de protecție în care găsesc explicații pentru certurile dintre adulți, violența verbală și cea fizică, abandonul emoțional și secretele nespuse.
Dacă ești părinte, întreabă-te acum ce vede copilul tău în cadrul familiei. Judecă din punctul lui de vedere lumea, vezi ce simte, cum simte și de ce simte așa. Uită-te atent la ce îl doare, ce nu înțelege, de ce se ferește. Observă ce îți ascunde, de ce se teme.
Dacă vrei să fii un părinte bun pentru copilul tău, începe de acum să faci ordine în emoțiile tale.
Care este relația ta cu părinții? De aici începe călătoria noastră…
Articol scris de psiholog, Adriana Petrescu.
(0 vizualizari)
Post-ul De vorbă cu părinții apare prima dată în Pedagoteca.
Sursa: De vorbă cu părinții
