Dependența de picături nazale este o problemă pe care mulți o trăiesc în tăcere, fără să recunoască că nu mai pot funcționa fără acele sticluțe mici. Am stat de vorbă cu Dr. Anca Cîrstea, medic specialist ORL în echipa Clinicii Dr. Daniela Ionescu, despre cum apare această dependență și, mai ales, cum putem scăpa de ea.
Cum începe, de fapt, această dependență? Mulți oameni cred că picăturile sunt inofensive.
Totul pornește nevinovat – de la o banală răceală sau alergie. Nasul se înfundă, mergi la farmacie, cumperi un spray cu decongestiv și, pe moment, face minuni. Respiri din nou, te simți ușurat.
Dar după câteva zile – uneori chiar mai puțin de o săptămână – mucoasa nazală se obișnuiește cu substanța activă și începe să „ceară” tot mai mult. Organismul nu mai reușește să respire fără acel stimul artificial. Așa apare dependența – tăcută, progresivă, inevitabilă.
Am întâlnit pacienți care folosesc picături de 10, chiar 15 ani, fără să mai poată dormi o noapte fără ele. Unii au sticluțe în fiecare geantă, în mașină, pe noptieră. Viața lor se organizează în jurul acestor picături.
Ce simptome ar trebui să ne alarmeze că am dezvoltat rinită medicamentoasă?
Cel mai important semn este nasul permanent înfundat, care inițial se ameliorează după picături, dar ulterior picăturile nu mai funcționează la fel de bine. Pacientul pune din ce în ce mai des – la fiecare oră sau două – și efectul durează din ce în ce mai puțin.
Dar ceea ce alarmează cel mai mult sunt semnele de sevraj: iritabilitate accentuată, anxietate, panică atunci când pacientul nu are picăturile la îndemână. Unii se trezesc noaptea în panică pentru că nu mai pot respira. Este o viață extrem de grea, controlată complet de aceste picături.
Ce conțin aceste picături care dau dependență?
Majoritatea conțin substanțe simpatomimetice sau imidazoline – substanțe puternice care îngustează vasele de sânge din mucoasă. Sunt eficiente rapid, dar extrem de periculoase pe termen lung.
De exemplu, pseudoefedrină și fenilefrină sunt înrudite chimic cu amfetaminele. Le găsim în Biorinil sau Vibrocil. Apoi avem nafazolină și xilometazolină – prezente în Rinofug, Olinth, Afrin, Bixtonim. Acestea sunt cele mai utilizate și, din păcate, cele care dau cel mai ușor adicție.
Un detaliu important: multe conțin și clorură de benzalconiu, un conservant care agravează și mai mult inflamația mucoasei. Practic, substanța care ar trebui să te ajute, te distruge treptat.
Cum se poate scăpa de această dependență?
Prevenția este esențială – nu trebuie folosite niciodată picături decongestionante mai mult de 7-10 zile consecutive. Dacă după această perioadă nasul rămâne înfundat, este nevoie de un consult medical, iar picăturile de nas trebuie oprite.
Pentru cei deja dependenți, protocolul „Adio picături Nas” poate fi șansa de vindecare – un program complet în cinci etape:
- Turbinoreducție cu radiofrecvență – o procedură minim invazivă de doar 15 minute, sub anestezie locală, care redeschide căile nazale și permite respirația naturală fără picături.
- Tratament local regenerativ – soluții care refac mucoasa nazală deteriorată de ani de utilizare.
- Terapie PRP – noutatea protocolului. Plasma îmbogățită cu trombocite, luată direct din sângele pacientului este folosită pentru a stimula regenerarea naturală a mucoasei. Include 10 ședințe: 4 în prima lună, apoi câte una pe lună timp de 6 luni.
- Terapie psihologică – 10 ședințe pentru a gestiona componenta emoțională a dependenței, teama de a nu putea respira, anxietatea.
- Monitorizare medicală constantă – adaptăm planul în funcție de evoluția fiecărui pacient.
Ce se întâmplă dependeța de picături este ignorată și se continuă utilizarea picăturilor ani de zile?
Complicațiile sunt grave. Picăturile își pierd efectul – pacientul pune din ce în ce mai des, dar rămâne permanent congestiv. În timp, apar sinuzite cronice, tulburări de somn severe – apnee, sforăit intens, treziri repetate.
Pe plan psihic, apare anxietatea cronică, panica. Sunt pacienți care nu mai puteau pleca în vacanță, care își anulau întâlniri importante dacă uitau picăturile acasă. Viața lor era complet controlată de aceste sticluțe.
De aceea, tratamentul trebuie început cât mai repede, condus de o echipă multidisciplinară – ORL, psiholog, eventual alergolog.
Un mesaj final pentru cei care citesc acest articol și recunosc problema în ei înșiși
Dependența de picături nazale este o realitate medicală, nu o lipsă de voință. Este o reacție fiziologică și emoțională complexă la substanțe puternice.
Cu ajutorul potrivit – medical, psihologic, emoțional – se poate scăpa definitiv. La Clinica ORL Dr. Daniela Ionescu au fost tratați sute de pacienți care și-au recăpătat libertatea de a respira. Este posibil. Este real.
Respirația naturală este un drept al fiecăruia – și merită redobândit.
