Dezbaterea „Dimitrie Cantemir – un prinţ român în Europa Luminilor”, susţinută în limba engleză, de Ştefan Lemny, fost responsabil al colecţiilor de istorie la Biblioteca Naţională a Frantei, şi de Anna Svenbro, şefa Bibliotecii Nordice din cadrul Bibliotecii Sainte-Geneviève din Paris, se va desfăşura luni, 21 august, de la ora 18.00, la sediul Institutului Cultural Român din Stockholm.
Invitaţii vor vorbi despre moştenirea culturală şi istorică lăsată de Dimitrie Cantemir în spaţiul european şi despre aspecte inedite ale ecoului cărturarului în mărturii culturale şi literare suedeze. Evenimentul, organizat de ICR Stockholm, este desfăşurat sub egida Anului Cantemir (2023) – 350 de ani de la naşterea şi 300 de ani de la moartea marelui cărturar român.
Autor al unor lucrări esenţiale despre Dimitrie Cantemir (1673-1723), Ştefan Lemny va aduce în atenţia publicului personalitatea complexă a cărturarului român de-a lungul peregrinărilor vieţii sale şi va reflecta ipostaza domnitorului de deschizător de drumuri în variatele ştiinţe umaniste. Pentru a completa acest tablou al unui umanist cunoscut în spaţiul cultural european în secolul Luminilor, Anna Svenbro va prezenta mai multe amănunte despre ecoul contribuţiei lui Dimitrie Cantemir în izvoare din spaţiul scandinav.
Dimitrie Cantemir reprezintă o personalitate majoră a culturii naţionale, fiind primul orientalist din spaţiul românesc şi domnitor efemer al Moldovei (martie-aprilie 1693 şi 1710-1711).
Rețetă: Ardei iuți la borcan fără fierbere
Acesta este primul cărturar român care s-a bucurat de prestigiu dincolo de hotarele ţării sale, afirmându-se în cele mai variate domenii ştiinţifice, literare şi artistice. Printre operele lui Dimitrie Cantemir se numără „Divanul sau gâlceava Înţeleptului cu Lumea sau giudeţul Sufletului cu Trupul, 1697-1698; „Descriptio Moldaviae” (Descrierea Moldovei), 1714-1717, „Hronicul Vechimii romano-moldo-vlahilor”, 1717-1722 şi „Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman”, 1716, tradusă, încă din secolul al XVIII-lea, din latină în engleză, franceză şi germană. În 1705 a terminat „Istoria ieroglifică sau lupta dintre inorog şi corb”, cea mai importantă operă literară a sa şi prima creaţie în proză, de mari proporţii din literatura noastră. Un interes nou suscită astăzi şi compoziţiile sale muzicale.
