Familiei Hintz din Germania i se retrocedează casa strămoșilor săi din centrul Clujului și, în 2016, György Hintz o vizitează prima dată. Aici familia sa a trăit și a muncit timp de peste 200 de ani.
Este casa farmaciei Hintz. Una dintre cele mai vechi din Transilvania. Construită pe ziduri romane, din două case medievale, unite și înălțate în secolul al 18-lea, mutilată de comuniști, naționalizată, evacuată, transformată în muzeu, degradată. Trebuia restaurată.
A fost una dintre cele mai vechi farmacii din Transilvania. Din secolul 18 Tobias Mauksch are voie să comercializeze aici leacuri, săruri, poțiuni și licori de tot felul.
Aduce ingrediente din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii.
Într-o cutie încă se mai păstrează praf de mumie, în alta boabe de cafea excretate de pisica Civet din Asia, considerate antispasmodice și afrodisice sau parți din glanede anale de castor, pe care le credeau bune împotriva epilepsiei și a holerei… Un întreg travaliu al cunoașterii, la care participa șiacestă parte de lume.
Când casa și Farmacia ajung în proprietatea familiei Hintz, acesta își continuă misiunea de pionierat.
Citește și: Românii care luptă în Ucraina: Există lucruri mult mai dureroase decât moartea
Un medic stabilit în Germania restaurează casa familiei Hintz. Reconstituirea
În 2018, încep planurile de restaurare. Șarpanta este în mare pericol să se prăbușească. Este angajată o firmă de arhirtectură din oraș să facă planurile și alta să restaureze întreaga clădire.
Un medic stabilit în Germania restaurează casa familiei. György Hintz al III ( toți bărbații din familie s-au numit György, e o tradiție) trăiește de 40 de ani acolo.
Este chirurg oftalmolog. Hotărât să refacă moștenirea strămoșilor săi, va face întreaga renovare din banii lui. Când îl întreb, la inaugurare, cinci ani mai târziu, cât a costat, îmi răspunde: „Mai multe milioane de euro. Dar nu regret nimic. Era datoria și este bucuria mea.”
În 1949 casa este naționalizată, cu farmacie cu tot. Multe obiecte de aici se risipesc peste tot prin țară. Între inventarele găsite și numărul obiectelor se vede cât de multe lucruri lipsesc. Unele sunt prin alte muzee din țară, altele de negăsit.
În anii ’60 casa este mutilată de comuniști, i se taie un colț pentru a se realiza un pasaj. În 1954 în clădire se amenajează Muzeul Farmaciei.
Aici se aduce colecția de 2500 de exponate a lui Iulius Orient, la care se tot adaugă obiecte de istorie farmaceutică și medicală din Transilvania. Astăzi Muzeul Farmaciei are peste 7000 de exponate.
Dr. Hintz, echipa de arhirtecți de la Planwerk, inginerii și muncitorii de la Weberbau, șeful de șantier Marcel Ionescu, vreo 40-50 de muncitori zilnic, trec împreună prin suferințele anilor de CoVid, au parte de surprize, întâmpină dificultăți neașteptate.
Descoperă pe șantierul muzeu camere secrete, ziduri romane, un tezaur, o inscripție, un colț zidit fără vreo utilitate explicabilă, o groapă misterioasă în curte care adăpostea sute de obiecte de farmacie și obiecte din camerele de locuit.
Descoperiri, de care nici proprietarul nu știa, îngreunează lucrările. Cuprinși de nerăbdare, presa și restul lumii încep să întrebe tot mai insistent: Când e gata?
În anul 2023, Casa Hintz – Muzeu al Farmaciei – primește premiul pentru restaurare al Bienalei Naționale de Arhitectură.
Citește și: Activista Angi Șerban ridicată de Poliţie din casă, pentru o postare pe Facebook
„Bine ați venit în casa noastră!”
Suntem în ianuarie 2024 și casa-muzeu arată impecabil. Miroase a lemn, a piatră, a plante și a ceară. A viață. Deși e una dintre cele mai vechi case din oraș, miroase a nou. Nici muncitorii n-au plecat de tot. În cizme de cauciuc, pe frigul iernii, încă mai lucrează pe dinafară. Casa e și mândria lor.
„Bine ați venit în casa noastră! De multă vreme nu a mai avut atât de mulți musafiri!”, ne întâmpină György Hintz la inaugurare. Suntem mulți, abia ne încape podul casei, cândva depozitul unde, urcate cu un scripete, erau puse plantele medicinale la uscat.
Șarpanta păstrează în întregime lemnul original. „Pe atunci familia noastră folosea plante culese de pe câmpurile din Transilvania, nu erau aduse ca acum din China sau India”, spune medicul Hintz.
Este vizibil emoționat. „E o zi de bucurie pentru mine și pentru strămoșii noștri care au trăit și muncit aici 200 de ani. Vă doresc să petreceți o după amiază frumoasă în casa noastră!”, ne urează gazda.
„Când am reprimit imobilul în proprietate, justiția a emis și un aviz de evacuare a muzeului”, spune György Hintz. „Avocatul nostru a venit și mi-a zis: ce facem, îi evacuăm? Iar eu am spus nu, sunt oameni cu care ne putem înțelege, vom colabora cu conducerea muzeului și-l vom păstra.”
Muzeul ocupă spațiile pe care familia Hintz le folosea pentru farmacie, păstrând farmecul lor, dar și adăugând facilități proprii muzeelor moderne.
Vechea oficină, locul unde se vindeau cândva medicamentele, este bogat decorată cu pictură barocă și inscripții.
5.000 de euro pe lună pentru 312 metri pătrați
O piatră antică îl pomenește pe Esculap, portretul unui farmacist măsoară dintr-un capăt încăperea, iar în vitrină poți admira sticluțele pentru elixirul dragostei sau poțiunile exotice aduse din Egipt sau Veneția. La intrare ți se oferă posibilitatea de a scana un cod QR și ai acces la un ghid audio în română și engleză.
„Structura internă a farmaciei și rolul fiecarei încăperi pot fi reconstituite. Inițial, officina, adică magazinul farmaciei, se afla într-o sală decorate cu picturi baroce, ulterior fiind mutate în sala orientată către piață. La nivelul parterului, farmacia dispunea de un laborator și o cameră de depozitare, accesibile farmaciștilor și asistenților.
Subsolul era folosit pentru stocarea lichidelor și a substanțelor sensibile la variații de temperatură, iar podul servea la uscarea plantelor medicinale. Familia deținătorilor farmaciei locuia la etaj”, ne explică curatorul Muzeului Farmaciei, Ana Maria Gruia.
Pentru cei 312 metri pătrați din întreg imobilul de 1600 de metri pătrați pe care-i ocupă Muzeul Farmaciei, componentă a Muzeului Național de Istorie a Trznsilvaniei, Muzeul plătește o chirie de 5.000 de euro pe lună.
Mobilierul vechi, pictat, sertarele originale, cântarele, laboratoarele, cărțile, rețetarele, o sală interactivă la subsol, pregătită pentru copii, locul unde s-a găsit tezaurul (câteva monede ascuse probabil de un angajat, ucis de holeră, nu le-a mai luat) marcat cu bănuți de ciocolată, un ecran amplasat lângă zidul roman pe care rulează povestea casei, a farmaciei, a familiei. Povestea acestui oraș.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
