Fostul președinte al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a fost trimis în judecată marți de procurorii de la Parchetul General pentru abuz în serviciu și complicitate la uzurparea de calități oficiale, în legătură cu mandatul de senator al lui Cristian Marciu. În același dosar, a fost trimis în judecată și Marciu.
Senatorul Marciu a fost declarat incompatibil de către Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) în martie 2015, prin decizie definitivă.
Cristian Marciu a fost declarat incompatibil pentru ca a făcut afaceri cu Consiliul Judetean Girgiu, în perioada 2008-2012, el fiind consilier județean. Potrivit legii, pentru acest lucru, Marciu trebuia să piardă de îndată orice funcție publică și să nu mai poată ocupa o alta, vreme de 3 ani.
Vezi și Tăriceanu, nemulțumit că este anchetat pentru abuz în serviciu, deși nu-l neagă direct
Tăriceanu este deja suspect pentru infracţiunea de abuz în serviciu din timpul șefiei la Senat
În martie 2017, la 2 ani de la rămânerea definitivă a deciziei judecătorești, timid, ANI a cerut Senatului să constate încetarea calității de senator a lui Cristian Marciu.
Comunicatul integral al Parchetului
„Biroul de informare și relații publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este împuternicit să aducă la cunoștința opiniei publice următoarele:
Procurorii din cadrul Secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au încheiat urmărirea penală și au dispus trimiterea în judecată în stare de libertate, a doi inculpați, senatori în Parlamentul României, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, prev. de art. 258 alin. 1 C. pen. (primul inculpat), respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 C. pen. și a complicității la comiterea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, prev. de art. 48 alin. 1 C. pen. rap. la art. 258 alin. 1 C. pen. (al doilea inculpat).
Din probele administrate a rezultat faptul că, deși potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 176/2010, primul inculpat se afla în stare de incompatibilitate cu funcția de senator (avea interdicția de a mai ocupa o funcție sau o demnitate publică timp de 3 ani de la data de 4 martie 2015 când a rămas definitivă și irevocabilă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal), acesta a folosit fără drept, din data de 11 decembrie 2016 până în prezent, calitatea oficială de senator în actuala legislatură a Parlamentului României. În această calitate a îndeplinit acte care implică exercițiul autorității de stat, a participat la ședințele Senatului, a făcut parte din comisii permanente și speciale ale Senatului, a avut inițiative legislative, a votat proiecte de acte normative, a adresat întrebări și interpelări etc.).
Față de cel de al doilea inculpat, s-a reținut că, în perioada 2 martie 2017 – 2 septembrie 2019, în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice unei funcţii de conducere în cadrul Senatului României, prin neîndeplinirea actelor vizând constatarea încetării mandatului de senator al primului inculpat (contrar disp. art. 7 alin. 4 rap. la alin. 1 lit. e comb. cu alin. 2 lit. c din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor) și nesupunerea votului Plenului Senatului a adoptării unei hotărâri de vacantare a locului de senator în cauză, a cauzat vătămarea drepturilor persoanei care, în urma alegerilor parlamentare din data de 11 decembrie 2016 a ocupat pe buletinul de vot pentru funcția de senator poziția următoare.
De asemenea, prin neîndeplinirea obligațiilor legale sus-menționate, l-a ajutat pe primul inculpat să folosească fără drept calitatea oficială de senator ce implică exercițiul autorității de stat, urmată de îndeplinirea actelor legate de această calitate.
Rechizitoriul împreună cu dosarul cauzei au fost trimise Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.
Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și trimiterea rechizitoriului la instanță, spre judecare, situație care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.”
