Când scrii despre o mașină trebuie să spui de la bun început despre care este vorba. Altfel, ai putea să tot aduci argumente cum că mașina respectivă e confortabilă, că are consum bun sau că ți-a plăcut etc. ai putea să induci în eroare cititorul și apoi ai putea dezvălui marca și modelul. Cam așa ar sta treaba și cu Hyundai Santa Fe, SUV-ul pe care l-am avut la test câteva zile bune.
Hyundai Santa Fe a crescut accelerat de la o versiune la alta, din anii 90 când a apărut pe șoselele românești. SUV-ul pe care Hyundai l-a lansat este cea mai bună versiune a sa de până acum, cu siguranță. Din față, mașina arată, spun comentatorii ocazionali bucuroși să fie întrebați, ca un Bentley sau ca un Range, mie mi se pare că arată ca evoluția modelului Santa Fe, dar puțin mai bine în sensul de premium.
La interior, Hyundai Santa Fe este chiar mai interesant din perspectiva materialelor pe care producătorul coreean le-a folosit. De data asta sunt, clar, premium. Nici detaliile nu sunt departe, bordul îmbrăcat în piele, consola centrală și tapiseria scaunelor sunt impecabile.
8,5 litri de motorină la fiecare o sută de km
Când vine vorba de motorizarea Hyundai Santa Fe, am putea strâmba din nas pentru că dieselul de 2,2 litri, este totuși un diesel, deci poluant. De, nu toți am trecut sau intenționam să trecem pe hibrid sau electric. Totuși, motorul este capabil de 200 de CP, acesta, cuplat la o cutie automată în 8 trepte (8DCT) face din Hyundai Santa Fe un vehicul de autostradă sau de oraș cu un consum mediu de doar 8,5 litri de 100 de km.
Citește și Fetele cochete aleg maşinuţele roşii
Constructorul spune că mașina merge pe autostradă, în Germania, desigur, cu maxim 205 km/h. Eu cred că, tot în Germania, poate puțin mai mult…
Dar Hyundai Santa Fe este un SUV veritabil, o arată și instantaneele pe care le-am surprins. Știe să meargă pe noroi, nisip sau zăpadă în moduri prestabilite pe care le poți selecta de pe consola centrală. La coborâre în pante accelerate, cu suprafețe alunecoase, te poți baza pe o reducție care tine mașina într-o puternică frână de motor.
Practic, îți rezolvă o problemă majoră, oricât de neexperimentat ai fi, o scoți bine la capăt!
Am intrat cu ea prin râu, am urcat pante pline de noroi, n-a crâcnit!
Întorși spre București, cu Hyundai Santa Fe, murdar ca un câine de luptă, cu setarea confort setată, ne-am simțit exact ca într-o mașină cu grada joasă, ca într-o limuzină de 50 de mii de euro. Practic, în limita legală de pe A3, în Hyundai Santa Fe nu se aude zgomotul rulării cu 130 de km/h, iar multitudinea de boxe face din interiorul îmbrăcat în piele o ambianță de salon, de sufragerie.
Santa Fe merge singur, cel puțin prin parcare
Și dacă cineva se întreabă ce e cu atâtea butoane pe cheia lui Santa Fe, răspunsul este că unul dintre butoane este pentru ca mașina să fie pornită din exterior, iar alte două butoane sunt pentru ca mașina să fie mișcată în față sau în spate tot din exterior. Imagine ciudată, o mașină care merge singură 🙂 Practic, un pas în plus spre mașina autonomă.
Ăsta e costul mașinii pe care am avut-o la test. Face toți banii dacă-i ai, dacă nu-i ai dar ești bancabil, și vrei să cheltui pe o mașină 50 de miare, atunci Hyundai Santa Fe face toți banii ăștia.
