Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) au respins, vineri, contestaţia fostului comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, împotriva deciziei prin care i-a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei, din motive medicale.
Decizia instanţei supreme este definitivă.
Torţionarul execută o pedeapsă de 20 de ani pentru crime împotriva umanităţii.
Alexandru Vişinescu a cerut magistraţilor întreruperea executării pedepsei, pe motiv că problemele sale medicale nu pot fi ţinute sub observaţie în unitatea medicală din penitenciar. Încă de la primele termene ale contestaţiei acestuia, magistraţii au cerut efectuarea unei expertize medico-legale, pentru a se stabili dacă acesta poate sau nu să fie tratat în penitenciar. La ultimul termen, s-a discutat pe marginea acestei expertize şi, potrivit unor surse judiciare, documentul a arătat că fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat poate fi tratat în sistemul penitenciar, iar recomandarea comisiei Institutului Naţional de Medicină Legală a fost ca el să rămână internat pe toată durata detenţiei.
Citeşte şi Torţionarul Ioan Ficior, condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare
Alexandru Vişinescu a fost încarcerat în februarie 2016, după ce judecătorii instanţei supreme au decis condamnarea definitivă a acestuia la 20 de ani de închisoare pentru crime împotriva umanităţii.
Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1956-1963, acesta, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, „a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic”.
În perioada în care la conducerea Penitenciarului Râmnicu Sărat a fost Alexandru Vişinescu, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate, a arătat Parchetul instanţei supreme.
„Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate”, au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.
Principalele categorii de deţinuţi aflate în penitenciar, aşa cum reiese chiar dintr-o notă a lui Vişinescu adresată Consiliului Securităţii Statului din 1967, erau foşti conducători în guvernele burghezo-moşiereşti şi în conducerile PNŢ şi PNL, foşti conducători ai diverselor organizaţii subversive, foste cadre de conducere după 23 August 1944, foste cadre MAI după 23 August 1944, foşti conducători ai diverselor secte religioase şi alte cazuri mai izolate.
Regimul impus de Vişinescu în Penitenciarul Râmnicu Sărat nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea zece ani.
„Decesul deţinuţilor survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceştia erau torturaţi fizic şi psihic”, au precizat procurorii.
Din documentele studiate de anchetatori au fost identificaţi 138 de deţinuţi care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în mandatul lui Vişinescu.
De Vlad Mitu
