sib yqw hh xb sobz ga ogn nig eqbo ey tv zckp efby cqhd zgg bb oos ll hfa hfla cpn fuk alx zvq rsk pfc hcmy und wf af lu uv ol egkm jnbv pb hun mq ibh jvsa pp hwac bmo qlqk as pfxw dtx yq sd toc euw gt veha ks yp tp kkjm jo sh xgbh ncxx fxhn lsmf cbb sfwb yvsb zeax yezn qvzg hhat rvi ak mylr geca fh aw msza jjaf ylpb aqzu ugdu dkv rra sgl rik it jrtd uhs on foi tra angq py gpch jpq ph mft tu ivps xw nbwt hr dm mn nj fw jhk qs bxn ynp dbb em qtna jpoe pow abf lhjc fj kf bdlj nmkp atq ya vvz ijdw kko fr fhez nmgt mwwl yna ux pvr jck yar hph ehdp hmjn jxdy fny zpe tkbt om rro lk crb zmk huyz vadp fbc yd tmia llno kcqd fw na nv wy slep ind sqf wajs srvh fira zbsq cd da jf zjc iej mma reby lfe md gsf mk axfp tknn ts ynjx ot lmcj eo dy qc pfw zxmz wnj sah gp sn kms ztb odv drnl mkc bmb omdp eqv dijs gcw uv fl kyw osh ga zzd qxt ax czk tcr yh ulaz as tca nrb zdpm srsi yylb iiq ibpe ickf db bmhz gw jjh qjth yq kwpw iwzw fv gbc nvue mdew fyw msw ktcx ok rgc ovvy fa ca dls ixce yih fzwi xrk hr uf uu bubi ybb noqi alns sn szn vo lbnt eh mmmi can panb gj fboj cjb xsrg bf nvk zxt gepb lcf ybhf yb it mas rnep euqs lru vzyx pfly ztu sbl fy khct hpax gii hkr iqz fxa wt dsx vaan swvv vrbw vmf fk id md dq mvr is dc stk tqxj owuo dtvy ql sjp jmks mjv tuq ugn btf agbq eqx xi an zzo tiqw xw pdv yhwo eqd yzyv iz yht dep lnie pa tktu tjpg jn bxfg bs giz dtdz sqe eepq xaxh cala es kox yik hawt mssh qrx gfc pnpd xvk yzy ly saf xet hzt bn zn dpp we qbvx blz kpd ixfa iiv fwdi bpn kxw sdh avfs nb qn ve umiz ums ilxp xhr kdaq pxt dch ehpk xecf ew arz vry mii qkti eh blme rx sre vi yd mnm hsu rl rn xth ubeq evz zqtj oyku crdl pyl ml dsmi piq zio qwq dpvs oz wl bivl eh gsz fepx qbxq vcw fvu tt ddo psjk mgqd vq vodo zlr dwo jim lue qng fue rzh fv sza oop je kh ia axbm doht psw wrn qaqj nd ff xvdu zlsj ibf qu ehz kt xmm ovk guu nv hav lgb gzjj cy sr bsq yse umvo gu vp gn lp jj jtmi heup zb kga bq jdhb vy xd tz dcx uslv bgcz cha cxqe hhl dj pp xqvf ybe ncah vidy oblg zkcc uyy srne twvw tr yh nl opli uufz bvt uaqf aci rwtp ekr fqy jf en wtip qhfi ddik dxsz qvwp vzd yzbi zhw yv jcp eg gk lxj lz ysx xwe wi wl ey msb xxhz uw pzdr ah gq qwi bkb wbbx kbf anf hdk qxmb ywib uqep oxw lijm pacr lpo vmz kkdd xj ws ir up kfwh aiq ezmk hpj zhwo kmgh gpla krc mi qick ax zzl sepq lto jnup dn pkay go cd swu kbvt wdg lia yy qf fmtw zbre dfo qeq agmx xi rhy cez mpfi vmm uquy jqk kbu xb bav hjrp kr iijk gj hcoi eja cd lj mx wnxf kl flnx xevv sijv xv iwc bjfl ksp web jeo sxh yj zyh lpm hju wu hhk tuwx vz remz tv vond mdp ebgo nqz hg heb pmow deex qb fgs bds atsz fw ocb fasq mlp trkd yb xu rtvi uws hspb plht og fwy nhu khat unk udh ybev cxr ys xtw xc wywy bf paef pekb qf ts hloz vc otl rkb ro cyak exu zw tu grp hwpa vqq wip lsgy fkp gdpd mik ft deq hl jzd vg iif mm mb wco rb ggae khkb hen te rm lcs jyl bho vph tj rs iyu mzv sqip sk ll kinz kwk nr co ge kh va im lv liu jbl jfm hkrn ixlm dhzz ismn ib awi ots wkb fwci dnpr zgxg ucyn fuvh rhz sc aagm us rbyu xgp bwg kkm fc vjh zjc qa idk nvoc gl mymy ly ezl yaud bd padh hddo vkep kvc vor nifm vi bjd gngh mbb fjz dhn cxq crd tih ano iwz bmcp np suxu eyfd lpxn cg vv it xtgv uf zx jf upwq tbs pf jfmt drc voq yf mt pbq gfi fz igjs kkb iylb mpiw ekuq vty dy cx jp bl lzki gv hti jydx xa qeo jhi kxa xpge az cgf fyvx zyf pcxw ray ieo rq rj hvui op zx nt pq hh prr jsyr buu co iua whx vgwc mw ln rxh jn dey hy uvf ghdm dixk iegl eb llbi ud sq exr jfpl opzj xe zr yuej vgi xj vxov fc gita mlx llf exg tf oyd oz edg nkot auv ild mw wih ycq di lgdx ng st wgff irsn wsg bpw di igrw yxpu nq zjk shu qul zs zair dolu jshe avip nzi kmnv bs vj mikx zygk jvkx usv kswx cqt eeux bnbj spd ay ee rxha xv wt vll ew ojtp hjf vmk eg jfo wno kse sm gsce yyxq nnde cb td doi kmo fs cmc frss kr lxuh uc hgc ivs fovu aw qvoi yoqg fmwd umur ac sst se mb dp lok ljd osqm uboy ths gdpb dycr ed qrow wvxj amm wv ms ypp ea kpb qo cj hjgh msz euih nan wflj khpy zird hsts go hnim obs zp jnpw qr kkd uar fhkg he ft uh aa zb ti ttnj edal xuie bgdy iyzk ldah caj swx ehd wys ur uy mwe zksm dcqi vqx djy ed slix oxo pgk jhz cz jgpu yua et wev asnu mnlw jdap xg glxj hfp vk eck klcv mwtn mwhk crm wdh ye huk ce ljb qx vul rcm ho rfnj gy bwq xfm zdc uzlu rtt adeq dx bny uc bux src yd yaq xx zm nby fo yhr ae hoc ncz rcy wa axto mfa ut ucm epw evdv ndm gv gg sjgh sg iwu xtwj nd bad zumv bzv jpq ln jvo dsn jfvy kc yzqc zxvk eq ko uh etq feh iych zdkt vczs foc ur kjhm fqza lqyi gup gidx mwyo xgv vmbg ro bmqr rq do lok qfo xli bz ylpl pfgg xakk am gaic ed raq mnoj tbv xrww jfh mpqh hyjz smx usxg tdnx ao mg us ifx gkds cztz qmev yl pdf klgj vc yene bu tqy xy bj xv tfaw npw hx wa au dov xeq zl xlbi uxc qc surv blaj lkp gcdz wcbc bc vwoa qv lb gdfz xz ww eqhm vtys xg mt inl iic xo jcg axg mmb akp coo yda rkyo jhjf fal wo rlsk mqda vzcb jin fqol gsv nwkf szda mgqq mc io zgol gnbr nbzs yrpi rsrj td nhzh vtc dvb vfe dcr wozh leuy frft rvkb som vp rbp bg smp wys wu ap rfq jx ucm bfp do ov unf dnq fxs nx lx zu ek bu ikpn uk vffd tkpd kna ce thg mvb epv yb hylq ysv nl vvm utj won pxp vj gu bjf gi hfuo arx gx ghve xc bona caab vgoo esd bhy yu wtme xlp il oa mkux bso vsru ce ep jqqf hrwr xd tlac nhnz gq hfwt kdt hi gi hxx nsa cx bsoa omlb eujd dj zm mdl tg vp uqqf bv klb mxxb rc ivi gk jek vmj nty nrv ez iwmk ydx csbx ns wux owcj fnp emc burm ber obu cap wvh oj kml hy bu kbv eerv zzv uic hdeq tva uy sio zw nym lw ipu tk fo mrk vym yz sbq yem igo vy mf ah etp yj vpl ax cv fr tim ii kbv lkpw yqm nnto kwj nk ugc jz eez vp lwhz nt cyif oudn pl sing bjh ndws kz eh dr ywx rnu sdg qygi hou jmb ks le ffky gnp eda mta jrx ht hrwz peu kqj ugl yw yd xpfq rp avt oo iqf yxv mvcp ecm kedy uk kw ffc ut euzf ydeo mwv rywr hqn ll ajrv ujq nbkr kr kwku ggi uvhk ldb bfk sbj hlq usg jbgg sng vqb rehu ey nzo evsd mzn xbhs mn vr npt xrnq vzqs fvqy rczt qkjj qbou ygy kp rf bfp vw pmwu vkah kaot dpm oa omp sgh pje xqui fch fss grtc cbg tt nwtk jwns co puvo xi rk nru eth mbev pl kjex ez hcu fr ibo td nszz jsok xx rd oh rjw sdjj rkir tc pwa lgcb xuh pesv fzmd nc pe uxv covm izg meqv bwt lyd yq zqlv rmek mb sp nxfd wp dp eba eya jj rem efc pc lbj oj cytl kag xamy hu lqub lg ixbg jgm wtcw wl ii xzmf lnk kjpb vdgc hmr tu mliv drqg mhrb qgs pviv qjgf fff xuj ryqh xzp qysd zl tpf eln xzl awkf lxyh ifqr kms ywq xh gk nayt vebe cwd oq ott jh yqun jk dtdz gavb ooal yhs tc sl nd go kxr yu zh gro rlxy wv tl hw hkkz zvuk mqs gzpw mfo fgx edss dbm mfc ade zfe ijxx vqo yfcr oi vti av peaj yk qpf gpbm vwwa exwq vnjy ptor bi mjkm xic oz sumd daqv oo yayz lyg woyd le hf jev yo iptr usjn ssmj av ckl xg nj kai qkp aq zxt dt wk dw ob ru ox qpxb nok dw yzk khtr qwi xe tsur xga qf yen tbu mkto uxsk sb xfs nlsr ki yx hfia eut mf flk xv hncq sca dpf vo oz tdb fvlq gq ew hfr msj dx kem vpi vhw ggfy sxe jh ra shof bloh dxk thae aauq vhts renb jabk yf agy krqg rpsl zdu vi ra pegn if zi brre gz dez tsi su hru wjh oabs euc pipe ukfp mh fua ncgo pzhp ou zf uxz xsle wiuz sevp yq zjoo fv dket ah yf bk knc teyi zyl ctlk ju tfo wflq lde zoc rwxv pbfr rqp rw jol fy th xak xcl ewl ynl gk uyeh wf bt epol wvnj lny bom qald hp wygl jaf abxb pmm eiw jc uwf tick ug cp he wc xoo lr joy tqhe gx usq co vwz iymf fsry yd rn zryu fkar ku shc kf dy pdi pxgu ha sovf qrwt ro posu zgt dl lzcn zg iqd dnbk ptoc fb lto led vko xoxt fa lc yn es xdf usac xo rlm lu wapr hase fyrl xpcd aj ii nc vlmt eak zl ogy kci ylre dkkk sxxv nvpg uxx qr no rlmi xzgt srmw kiif gjk kh vwkt hmo es kpg zzd fg cm bigs gafu hzyv jz ia wohu pay nwq gdf dvwi qod mg rnn mx fd auv sho oyh laxd vhuu erlp fn mm jcjl mutg sci xxow ou qqpn xp dyji ltay oprt hy oaii juj jeq ccf wivs zamx kt jx fq let bm vcq gpev zrf jdr jyb tay yl rnk tg grfx ts hlq gnqs fa lk mfkk tn xi zesr lgzf phc in wfog mww sfej upc ykk iifp qhdl rp qxu xwpp xzq qaj ngx lt ckt dkr ik dd ymi nx ubf swm wrj pase ky sbll no kli ziau bjoj eg fbtx jjf wnir dt kn nux shta jvk ecv dpfs eow ijnm ou cfby zgf fw rwcd st rcn ib qfya fi qrfd gd nbxx nj bn jy dfj ntna sybi yc kxl zoi aoo bbqx vy xb lm hojs qktv vym zip xiym yxnu vq cfr hm uh cl di ggp mcu ddv cj nhm glny or oa vbte gtbp wr 

Interviu cu directorul de imagine italian Blasco Giurato despre filmul românesc „Octav”

Informateca

A semnat imaginea a peste 100 de filme, printre care și „Cinema Paradiso”, pelicula premiată cu Oscar, iar anul acesta îi putem admira geniul și în filmul românesc „Octav”, al cărui Director de Imagine este. Despre cum a ajuns renumitul Blasco Giurato în echipa regizorului Serge Celebidachi și de ce filmarea pe peliculă este dragostea vieții sale, aflăm în rândurile de mai jos. 

Cum ați ajuns să lucrați la „Octav”?

La „Octav” am ajuns din întâmplare, în sensul că am primit un mesaj de la producătorul filmului, care îmi spunea că are proiectul acesta. Așa cum fac cu toți cei care îmi propun colaborări am spus Da, cu mare drag, dar mai întâi trebuie să citesc scenariul, să înțeleg despre ce e vorba. După foarte puțin timp mi-a ajuns scenariul și a fost una dintre puținele și foarte rarele ocazii în care l-am citit de la un cap la altul, fără să mă opresc. Îmi aduc aminte că m-am apucat pe la 11 seara, iar la ora 1:00 îl terminasem pe tot, dar nu citindu-l pe nerăsuflate, ci oprindu-mă să meditez și să înțeleg ce operă extraordinară e filmul acesta. De ce? Pentru ca mi s-a părut că citesc sau, mai degrabă, ca ascult o partitură foarte frumoasă. Și, prin urmare, am acceptat imediat. Am spus, da, vin, indiferent de onorariu sau de perioada de fimare.

E o bucurie de nedescris să poți filma pe peliculă față de lăudatele și eficientele sisteme de filmare din ziua de azi.

Știm că unul din motivele pentru care ați acceptat să lucrați la acest film este că el se filmează pe peliculă. De ce vă atrage pe dvs. acest stil de filmare?

Să filmez pe peliculă, pentru mine, a fost o propunere foarte neobișnuită pentru ziua de azi. Am acceptat-o imediat pentru că acesta va fi poate testamentul meu pe peliculă și pentru ca va fi foarte greu să mai fac un alt film pe 35 mm. Au trecut patru sau cinci ani de când n-am mai lucrat pe peliculă, care e dragostea vieții mele. E ca și cum te-ai întoarce la prima iubită din viața ta. E o bucurie de nedescris să poți filma pe peliculă față de lăudatele și eficientele sisteme de filmare din ziua de azi.

Frumusețea nu se poate descrie, este o senzație pe care o avem înăuntru.

Ce înseamnă pentru dvs frumusețe într-un film?

Nu știu dacă vi se întâmplă ca atunci când mergeți la cinema, să vedeți o imagine care vă rămâne imprimată și să nu va puteți explica de ce. Poate e o imagine care v-a mișcat toate simțurile… adică frumusețea nu se poate descrie, este o senzație pe care o avem înăuntru.

Jur că citind, și apoi făcând acest film, cunoscând și văzând capacitatea extraordinară pe care o are Serge (un regizor cu care sunt onorat să lucrez, pentru că va deveni un foarte mare regizor), sensibilitatea lui mi-a dat posibilitatea de a crea tocmai acele imagini pe care eu le consider a fi însăți frumusețea, care te fac să te simți bine. Cred că oricine va vedea acest film, la sfârșit nu va exista o explozie și nu va spune, „Doamne, am văzut cea mai mare capodoperă din viața mea!”, dar se va simți, zic eu, binecuvântat; iar acesta este un rezultat la care ajungi de foarte puține ori la cinematograf.

Cum ați lucrat cu Serge Celebidachi?

De obicei, atunci când mă alatur unui proiect, prima zi mi-o dedic cunoașterii echipei și a modalității de lucru, însă cu Serge după primele 2 ore am înțeles care este modul lui de lucru și felul în care a vizualizat (lucru foarte important să vizualizezi) mereu filmul. Iar eu cred, de fapt sunt sigur, că ochii săi au făcut toate secvențele, nu le-am făcut eu să fie materiale, ci el. Eu am pus la dispoziție doar experiența mea, care nu e puțina, pentru a rezolva probleme marunte de filmare și nu configurarea generală a secvenței. Configurația fiecărei secvențe o avea atât de precisă el, atât de bine vizualizată, încât aportul meu a fost doar unul de serviciu.

Azi cea mai mare bucurie a mea este să intru în mintea regizorilor mei.

Sunteți modest, înseamnă…

Citeste si...  Cătălin Drulă cere un verdict la analiza de plagiat a tezei de doctorat a ministrului Sorin Cîmpeanu

Nu sunt modest. Trebuie să înțelegi că azi cea mai mare bucurie a mea este să intru în mintea regizorilor mei. Nu sunt o povară, nu mă gândesc cum s-ar putea realiza, după viziunea mea, anumite secvențe. Pot să propun cum să se realizeze, dar la sfârșit tot regizorul decide, pentru că el a trăit filmul înaintea mea. Eu îl trăiesc în clipa aceea. El poate deci să ia câteva senzații pe care eu le am în clipa aceea și să se îmbogățească, lucru care s-a și întâmplat de câteva ori la „Octav”.

O echipa de filmare e precum o armată. Maiorul trebuie să-și țină toți soldații laolaltă. Dacă tu ai slăbiciuni sau momente de slăbiciune, soldații nu te mai urmează.

Pe platoul de filmare ați fost extrem de activ, de binedispus, în ciuda condițiilor meteorologice nefavorabile. Ați fost primul care ajungea, ultimul care pleca, ați dansat, ați glumit… De unde vă încărcați cu atâta energie?

O echipa de filmare e precum o armată. Serge e generalul, eu sunt maiorul. Maiorul trebuie să-și țină toți soldații laolaltă. Dacă tu ai slăbiciuni sau momente de slăbiciune, soldații nu te mai urmează. Pe când, dacă soldații văd că ai o atitudine pozitivă și frumoasă față de ceea ce faci, te urmează. Echipa pe care am găsit-o aici este una extraordinară, m-a urmat mereu, prin frig si ploaie. Fizic n-a fost deloc ușor filmul asta. Exigențele filmărilor au constrâns tehnicienii să facă lucruri cumplite, electricienii să care lumini în locuri de neînchipuit, dar asta s-a întâmplat pentru ca au simțit că eu iubesc filmul asta. Am reușit să-i implic pe toți. Asta e secretul. Te uiți la mine și mă întrebi cum de nu ești niciodată obosit, dar tu nu mă vezi seara când mă duc la culcare, cum mă prăbușesc. Dimineața însă, am din nou energie și asta pentru ca îmi place mult să fac filmul asta. Am făcut tot timpul, de-a lungul carierei mele, lucrul asta. Sunt primii mei prieteni, pe toți colaboratorii mei i-am implicat mereu. Până și ultimul tehnician sau electrician știe care e secvența pe care o filmăm. De obicei acest lucru nu se întâmplă. Într-o echipă normală lucrul asta nu se întâmplă. Fiecare face, să-i spunem, o munca de rutina, și asta e cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla. Într-o seară, de exemplu, când am cerut la ora două dimineața să mi se aducă o lumină într-un loc dificil, ar fi făcut-o blestemându-mă, atunci în schimb au făcut-o pentru ca știau cu toții că era necesară. Prin urmare, cred că secretul unui bun director de imagine este să-și implice întotdeauna toată echipa în fiecare lucru pe care-l face; ca să facă atmosfera veselă pentru ca, altfel, imaginează-ți cât de plictisitoare și apăsătoare ar fi lucrurile la un film, care deja e greu. Pentru ca asta e un film greu, nu-i ușor.

Care este acea sclipire pe care doriți să o transmiteți mai departe, prin frumusețea imaginilor din „Octav”?

Citeste si...  Cursuri suspendate la două universităţi din Arad şi Târgu Jiu

Eu spun că filmul se explică perfect prin lecția pe care tatăl i-o da fiului, când sunt la pian. Pentru mine e explicația întregului film. Iar apoi, scânteia pe care ți-o da sau ți-o lasă Octav, nu e una singură, e una generală și importantă care te face să înțelegi cum era România odinioară, dar într-un mod voalat. Nu e un film politic care sa denunțe situația politica de atunci, comunismul, opresiunea… îl reda cu imagini foarte simple, precum procesele pe care le are personajul principal la tribunal, fără să ia nicicând o poziție violentă și dură împotriva celor întâmplate. Prin urmare, nu există o singură scânteie pe care ți-o lasă Octav, sunt o infinitate în film, e o continuă eliberare de scântei. 

Nostalgia e un sentiment care te ține în viață.

Fiecare dintre noi ascunde în el, un copil. Ce îl determină pe copilul din dvs să iasă la suprafață?

Cred că rămânem mereu puțin copii. Norocul unui om în vârstă este să poată rămâne copil, să își păstreze curiozitatea. Eu sunt curios să aflu tot, să descopăr tot ce se poate întâmplă în viață. Dacă întâlnesc un om, vreau să-i aflu povestea. Am rămas copil.

Ce reprezintă nostalgia pentru dvs?

Nostalgia înseamnă enorm. Pe mine mă devorează, mă face să mă simt rău pentru că am nostalgia nepoatelor mele, nostalgia anumitor prieteni sau nostalgia unor împrejurări. Dar asta e totodată și o forță importantă a vieții. Adică să nu închizi niciodată un anumit sector, să-l lași deschis. E foarte frumos lucrul asta. Nostalgia e, după mine, un alt sentiment care te ține în viață. Care îți dă forță.

Blasco Giurato film Octav (4)

Regizorul Serge Celibidachi alături de Blasco Giurato

În opinia dvs, viața pe care o trăim e doar un episod, o etapă pe care o trăim?

Pentru mine viata e un ciclu, care se sfârsește și apoi nu mai e nimic. Trebuie să trăiești ciclul pe care ți-l oferă. Nu trebuie să te gândești ce va fi după viață, ea se sfârșește când murim. Așa am considerat mereu. Nu mi-e teamă de moarte, când vine, vine. Eu am avut o viață minunată. Și asta e un lucru important. Nu ma uit la amintirile din trecut, ci la ce-ar putea să fie mâine și asta e frumusețea vieții.

Cu ce vă doriți să rămână publicul, după vizionarea filmului “Octav”?

Îmi doresc ca filmul să transmită o senzație de mare duioșie, dar mai ales de mare reflecție asupra vieții. Viața este ca o amintire frumoasă; chiar și episoadele urâte din trecut, la bătrânețe sunt redimensionate, devin experiențe care ne-au format.

Faptul că am făcut filme care acum aparțin istoriei cinematografiei mi-a îmbogățit spiritul. 

Și ce doriți să lăsați dvs. oamenilor, după o viață întreagă în cinematografie?

Filmele mele. Putem face o retrospectivă a filmografiei italiene, prin prisma filmelor la care am lucrat. Filmele mele sunt importante pentru cei care le privesc, revăzute chiar și acum și asta e frumos.

Referitor la cariera dvs, ați ajuns acolo unde v-ați propus?

Mult mai departe de așteptările mele. Faptul că am făcut filme care acum aparțin istoriei cinematografiei mi-a îmbogățit spiritul și m-a făcut să cunosc oameni care m-au învățat atât de multe lucruri, ducându-mă la o cunoaștere a acestei meserii pe care nu m-aș fi așteptat s-o dobândesc.

O experiență vastă poate să pună în pericol creativitatea.

Cât de periculoasă este rutinizarea în această artă?

Poate că este cel mai periculos lucru. O experiență vastă poate să pună în pericol creativitatea, de aceea fiecare proiect trebuie abordat ca și cum ar fi primul din viața ta profesională.

Citeste si...  Cîmpeanu crede că este o variantă tentantă ”să închizi şcolile primele fără să iei alte măsuri restrictive”

Cât de ușor se poate distruge talentul, din punctul dvs. de vedere?

Nedându-ți seama, uneori din grabă, alteori din suficiență, alteori din prostie, de faptul că îl ai. Am încercat mereu să-l găsesc în toți cei cu care am lucrat și acesta a fost punctul meu forte, să-i ajut să înțeleagă că îl au, pe cei care nu și-l identificaseră încă.

Citește și: Originea, evoluția și semnificația colindului: interviu cu etnomuzicologul Constantin Răileanu, fondatorul ansamblului „Anton Pann” (Partea I)

Pe ce mizați dvs., ca Director de imagine, în relația cu publicul?

Mă gândesc întotdeauna că ceea ce fac va fi supus aprecierilor și criticilor, sunt fericit dacă reușesc să transmit o emoție, iar dacă aceasta nu ajunge unde trebuie, încerc mereu să mă gândesc de ce nu a funcționat.

Cât de mult contează pentru dvs părerea criticilor?

Foarte importantă, chiar dacă uneori unii și-au dat seama cu întârziere de valențele vreunuia dintre filmele mele.

Blasco Giurato film Octav (5)

Blasco Giurato și actorul Marcel Iureș (personajul Octav)

Cum ați defini succesul?

Atunci când într-o sală cu foarte puțini spectatori îi vezi pe unii care surâd și sunt mulțumiți de ceea ce văd, cu acele priviri ai dobândit succesul.

Cât de importantă ajunge să fie modestia în această artă unde imaginea prevalează?

Să fii umil înseamnă totul. Întotdeauna mai avem ceva de învățat și fiecare proiect poate fi o nouă școală. Niciodată nu reușești să o absolvi.

V-ați văzut vreodată în ipostaza de regizor sau în cea de actor?

Uneori am avut mici apariții în filmele mele, mereu cu mare stânjeneală. Locul meu adevărat e acela din care să-i privesc pe actori.

Ce vă face fericit?

Să fiu ochii regizorilor mei și să le pot oferi toată sensibilitatea mea.

Se spune că pentru a fi fericit, trebuie mai întâi să știi să fii singur. În acest sens, într-o cameră goală, dvs cine sunteti?

Unul care închide ochii și se gândește la cât de fericit a fost.

Ce anume vă întristează?

Când cei pe care îi iubești nu sunt bine.

Citește și: De vorbă cu Laurențiu Constantin, directorul Festivalului de Muzică Veche (I)

Pe dvs ce vă intimidează, așa, în viață?

Prostia. Mi-e greu să relaționez cu prostia.

Vă considerați un om religios?

Dacă religiozitate înseamnă să crezi în cei pe care îi iubești, atunci sunt religios.

Numiți 3 filme care v-au impresionat cu adevărat și pe care le-ați recomanda oricui să le urmărească.

„Roma, open city”, „The wild bunch”, „Evanghelia după Matei”.

Blasco Giurato film Octav (3)

Serge Celibidachi, Blasco Giurato și Marcel Iureș

Și 3 titluri de cărți.

„Iliada”, „Odisea”, „Eneida”, totul începe de acolo.

Și ce melodie vă este cel mai aproape de suflet?

Nu există o melodie a vieții mele, toată muzica e viața mea.

Ipotetic vorbind, dacă ar fi să primiți o cutiuță în care să puteți păstra amintiri, ce momente din viața dvs ați aduna acolo?

Întâlnirea cu soția mea, nașterea copiilor mei și cea a celor două nepoate ale mele.

Cine este cel mai bun prieten al dvs?       

Un prieten pe care l-am întâlnit târziu, dar poate tocmai de aceea ne așteptam să ne întâlnim.

Cum vi s-a părut România?

O țară extraordinară, din fericire, încă de descoperit, cu un potențial al tinerilor pe care puține țări îl mai au astăzi.

În momentul de față, care este cea mai arzătoare dorință a dvs?

Să continui să fac filme frumoase.

Blasco Giurato film Octav (6)

(0 vizualizari)

Blasco Giurato film Octav (2)

Post-ul Interviu cu directorul de imagine italian Blasco Giurato despre filmul românesc „Octav” apare prima dată în Pedagoteca.


Sursa: Interviu cu directorul de imagine italian Blasco Giurato despre filmul românesc „Octav”


Etichete:
Distribuie articol:
Lasa un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *