Ionel Stoica: “Am fost la World Cup ‘94, dar știu și fotbaliști vânduți pe patru dozatoare de TEC” (AUDIO)

0

Fostul comentator de sport al TVR a intervenit telefonic la Radio Sport Total FM, în emisiunea „Fluier Final”, pentru a vorbi cu Narcis Drejan și Dragoș Borchină despre cum arată viața după ce a părăsit departamentul de sport din Televiziunea Națională.

Ionel Stoica a depănat amintiri și a vorbit inclusiv despre anii triști ai fotbalului, când fotbaliști ca Muzsnay era vândut în Ungaria pe patru dozatoare TEC, despre reciprocitatea lui „tata Jean” Pădureanu, cu 37 de puncte adunate de Gloria Bistrița dintre care 33 acasă, despre 1994 când a stat cu naționala în America, dar și despre Revoluție și comunism.

Și-a amintit cum la „mineriadă”, colegului comentator Cornel Pumnea i-au spart capul cu propria-i umbrelă. Îl fugăreau niște mineri prin curtea TVR, iar unii colegi îi făceau galerie, să dea și el. Umbla vorba că minerii erau steliști, iar lumea știa că Pumnea ținea cu Dinamo.

Aveam toți carnete de partid, nu puteai lucra în TVR fără a fi membru de partid. Țin minte că i-a venit rândul și lui Petre Magdin, dragul de el, iar carnetul i-a ieșit pe 28 sau 29 noiembrie 1989. După Revoluție, ne-am adunat toți din TVR să ardem în curte carnetele de partid. Petrică ne-a rugat, că el îl vrea amintire și nu-l aruncă pe foc. Ce am mai râs cu Petrică, el a fost o lună membru de partid!”.

Ionel Stoica, 72 de primăveri și aceeași voce!

Am un timbru vocal specific, măcar atât să ne rămână și nouă după atâția ani de muncă. În general trec prin etapele prin care trece orice om după o viață de muncă, se pensionează. Mi-am dat seama că este un ciclul firesc al vieții, nu neapărat fizic că nu poți face față, dar este vorba de aceea rutină a fiecărei zile, cu trezitul la anumită oră, cu bărbieritul, cu transportul, cu dușul, care devine la un moment dat apăsător și obositor. Este fiziologică vârsta de pensionare, sunt oameni care rămân cu mult după acestă vârstă, dar fiecare cu drumul lui în viață, de propria grijă față de sănătatea sa și tot ce înseamnă propria persoană. Chiar dacă a fost o despărțire prea bruscă, pentru că eu am fost un om implicat în tot ce mi-am propus și am făcut în televiziunea română, sunt 37 de ani pe care i-am lucrat acolo, deci a fost așa, o clipă de derută.

Eu am început activitatea în presă în urma unui pariu cu colegii de facultate. Eram la grupa de radio și televiziune, și mai erau trei grupe de presă scrisă. Erau ambițiile, de cine colaborează și unde îi apare semnătura. Erau ziarele din anii ‘70, fiind ziarele de forță ale comunismului: Scânteia, România Liberă, Munca, Scânteia Tineretului, iar fiecare se lăuda cu ce avea. Cel mai mare impact o avea revista Flacăra, a lui Adrian Păunescu. Mă aflam la o bere cu prietenii de facultate și am pus un pariu că voi avea semnătură, pentru că ei ne desconsiderau pe noi cei din presa de radio sau televiziune, că spunem doar niște cuvinte și nu scriem, aceea era adevărata expresie a omului care vrea să fie jurnalist. Am spus că punem pariu pe un rând de beri și le-am spus că voi avea într-o lună și jumătate semnătură în Flacăra, li se părea tuturor o nebunie. Pe acea vreme aveam niște șantiere, adică niște reviste ale facultății și mergeam conduși cu facultatea în diverse locuri unde erau colectivități din acestea foarte mari, cum a fost Combinatul Siderurugic de la Galați, care la un moment dat a avut 37.000 de oameni angajați, era cea mai mare unitate din Europa. Am avut o altă perioadă să facem material cu uzinile mecanice din Pitești, la uzină. Când am mers acolo, toți colegii cereau delegație să meargă în uzină, însă eu am fost singurul care am cerut să merg la schimbul 3 să-mi fac documentarea pentru ziarele noastre. Acei domni au fost suprinși, dar mi-au dat delegarea. Am avut șansa să întâlnesc atunci un domn predestinat. Se numea Mihai Albu, era născut de 1 mai, de Ziua Muncii. Pe aceea vreme erau niște găselnițe jurnalistice, de exemplu numele de Albu și că era născut de Ziua Muncii. El lucra schimbul 3 pentru că aveau doi copii și soția lucra în uzină, și ca să poată munci soția, el venea și lucra noaptea. Era extrem de priceput de a rezolva tehnic niște probleme în uzină, veneau grupuri de ingineri din Franța, nu rezolvau ei și venea acest om, de parcă avea iarba fiarelor în degete, în mâini, cum se povestea în basme, punea mânea și rezolva”, a spus Ionel Stoica la Radio Sport Total FM.

Discuția integrală poate fi ascultată pe site-ul www.SPTFM.ro sau accesând înregistrarea alăturată:

https://sptfm.ro/ionel-stoica-am-inceput-activitatea-in-presa-in-urma-unui-pariu-am-pariat-ca-voi-avea-o-semnatura-in-flacara/

Lăsaţi un mesaj

Te rugăm să adaugi un comentariu
Vă rugăm să completaţi numele