Ei, dragelor, ghiciţi: ce e mare, are vreo 150 de cai (la 3.500 de ture) şi e de la Mitsubishi? Outlander. O maşină în care, în sfârşit, îmi încape şifonierul cu haine!
Da, fetelor, zilele trecute testat un Mitsubishi Outlander cu motor diesel cu care am „speriat” Bucureştiul. În căutarea maşinii perfecte pentru mine, o fată pretenţioasă de oraş, am hotărât să mai urc o treaptă în clasamentul maşinilor de “talie înaltă” şi m-am plimbat cu un SUV. Iar mașina de test mai avea și cauciucuri de iarnă grea, cu crampoane precum jucătorii de fotbal.
Faptul că “siguranţa” este primordială pentru definirea maşinii visurilor mele nu mai este nicio noutate. Drept urmare, acest Mitsubishi nu doar că mă face să mă simt deasupra lumii, dar poate fi şi parcat oriunde. Inclusiv pe scări, dacă aşa ai tu chef sau nu-ţi iese laterala cu spatele din prima.
Astăzi nu doar că vă voi spune ce “namilă” de maşină am condus fără să-mi pese vreun pic de ceilalţi parteneri la trafic, dar vă voi arăta şi cât de spaţioasă este. Maşina nu are nici mai mult nici mai puţin de două tone. Din prima clipă în care am pornit-o am simţit puterea maşinii după sunetul pe care îl scotea. Nu era zgomotos, ci puternic şi impunător ca a unui bărbat stăpân pe situaţie.
Cel mai important lucru la maşina asta este că, fată fiind, am loc pentru orice în spate… inclusiv pentru pantofi, pentru mulţi pantofi. Portbagajul are o capacitate de peste 500 l. Cel mai mare portbagaj pe care l-am văzut până acum. Sunt sigură că în el îmi pot băga, fără probleme, cel puţin 50 de cutii de pantofi sau întregul şifonier.
Off-road-ul–noua mea pasiune
Într-o seară de martie, când mamele îşi culcau odraslele, am dus monstrul de maşină 
pe un teren intravilan pentru o scurtă “joacă-n doi”. Şi ne-am jucat. Lângă pădurea Băneasa, în apropierea unui cartier rezidenţial al cărui nume nu-l voi dezvălui, era o pajişte parcă special pregătită pentru mine şi Outlander. Munţi de moloz şi găuri de şantier îmbăltite se ascundeau în întuneric. Cu grijă am început să “călăresc” munţii de moloz amestecat cu glod. Făceam urcări şi coborâri cu 4×4 cuplat, demne de un adevărat off-roader. Nici nu mă aşteptam să fiu aşa pricepută. Mai mult, la plecare am intrat, din greşeală, într-un şanţ. “M-am blocat aici”, mi-am zis. Maşina nu se mai mişca. Călcam frâna :))).
La întoarcere, după ce mi-am dat seama că trebuie să calc acceleraţia şi nu frâna ca să pot scoate maşina din şanţ, am luat şi cinci prieteni de pe drum pe care i-am băgat pe unde au încăput: unul în dreapta mea, trei în spate şi unul în portbagaj. Toţi au stat confortabil.
Prima întâlnire
La prima vedere, din exterior, Mitsubishi Outlander este o maşină prietenoasă şi obişnuită, care pare să nu aibă absolut nimic spectaculos. La interior însă, comparativ cu ASX-ul testat cu o săptămână mai înainte, maşina are câteva detalii de fineţe… şi un pic de argintiu pe portiere.
Am pornit-o. Nu sunt la prima întâlnire cu o cutie automată, cu ea mă înţeleg cel mai bine. Cauciucurile încă de iarnă fac maşina mai înaltă şi mai sigură. Fiecare rulare a lor este resimţită. Suspensiile adaptate off-roadului, dar şi oraşului, fac maşina “precaută” la fiecare groapă şi linie de tramvai de pe şosea. Pare cuminte.
Am călcat acceleraţia până în podea, iar maşina nu avea zvâc. Am dublat apăsarea pe acceleraţie şi maşina s-a transformat. Dintr-o cumințenie care părea obosită, mașina a devenit un monstru cu trei capete plin de viaţă. “Bravos!”, i-am zis.
Și toată distracția a însemnat doar vreo 7,5 litri de motorină pentru 100 de km. Eu zic că e foarte bine!
Gagici, dacă aveţi vreun iubit, soţ, amant vânător sau pasionat de munte şi off-road, am un test Outlander şi pentru el ,vezi aici.
Dragelor, la final de test am tras şi un pui de somn în ea, ca să mai treacă ziua. E ca o casă pe roţi, confortabilă şi spaţioasă.
Hai v-am pupat!
