Un nou studiu independent realizat la inițiativa Castrol analizează mecanismele neurofiziologice din spatele „plăcerii de a conduce” și încearcă să explice de ce senzația de satisfacție la volan nu este determinată exclusiv de viteză. Cercetarea arată că experiența este legată mai degrabă de combinația dintre concentrare, control și implicare emoțională.
Ce se întâmplă în creier atunci când ne bucurăm de condus
Pentru a analiza aceste reacții, participanții au purtat echipamente care au monitorizat activitatea cerebrală, privirea, ritmul cardiac și răspunsul pielii. Testele au fost desfășurate în cinci scenarii diferite, într-un centru auto special amenajat din Marea Britanie, în condiții controlate și în afara drumurilor publice.
Plăcerea de a conduce, între reacția fizică, concentrare și emoție
Potrivit studiului Castrol EDGE „Thrill of Driving”, plăcerea de a conduce apare atunci când trei componente se suprapun la un nivel ridicat: viscerală, intelectuală și emoțională.
Componenta viscerală se referă la intensitatea stimulării mentale și fizice, cea intelectuală urmărește gradul de implicare a minții în activitatea de condus, iar componenta emoțională reflectă echilibrul dintre entuziasm și teamă. Studiul sugerează că experiența devine plăcută atunci când toate cele trei componente sunt suficient de intense, dar rămân în limitele pe care șoferul le percepe ca fiind controlabile.
Dacă unul dintre aceste elemente depășește pragul de gestionabilitate, experiența se poate transforma din plăcere în teamă. În aceste situații, indicatorii fiziologici, precum ritmul cardiac și mișcările ochilor, tind să devină mai puțin constante și mai puțin controlate.
Concentrarea poate fi mai importantă decât viteza
Unul dintre principalele rezultate ale cercetării este că viteza nu reprezintă factorul decisiv pentru plăcerea de a conduce. Mai importantă este starea de implicare totală, dar controlată, în care șoferul este concentrat asupra mașinii și a traseului.
„Nu există un singur indicator care să definească plăcerea de a conduce. Ea apare atunci când mai mulți indicatori se intensifică și converg: persoana se află într-o stare de activare neurofiziologică ridicată, simte că are control deplin asupra vehiculului și este complet absorbită de experiență, atât cognitiv, cât și emoțional”, explică Dan Phillips, cofondator și director al Brainbox Ltd.
„Plăcerea de a conduce nu ține de viteză, ci de concentrare. Datele arată că adevărata emoție apare în momentul în care șoferul este complet absorbit de experiență, iar acest lucru se reflectă în activitatea creierului, a inimii și a ochilor”, adaugă acesta.
Un exemplu relevant este sesiunea de karting. Deși participanții au condus la viteze moderate, traseul îngust și tehnic a solicitat intens atenția, capacitatea de decizie și controlul vehiculului. Astfel, criteriile asociate plăcerii de a conduce au fost atinse fără ca viteza să fie foarte ridicată.
Cum a fost măsurată reacția organismului
Analiza realizată de Brainbox a combinat mai mulți indicatori neurofiziologici, pentru a putea face diferența între intensitatea unei experiențe și natura emoției generate de aceasta.
Activitatea cerebrală a fost monitorizată prin electroencefalografie (EEG), folosind 30 de canale și analizând inclusiv activitatea theta frontal-midline, asociată implicării cognitive și concentrării susținute.
Ritmul cardiac și variabilitatea ritmului cardiac (HRV) au fost utilizate pentru evaluarea activării fiziologice și a echilibrului dintre stres și recuperare. În același timp, răspunsul galvanic al pielii (GSR) a măsurat intensitatea activării fiziologice, fără a putea diferenția, luat separat, între entuziasm și anxietate.
Monitorizarea privirii a urmărit fixațiile, frecvența clipitului și sacadele, pentru a identifica diferențele dintre concentrarea specifică stării de „flow” și explorarea vizuală asociată anxietății.
Cinci experiențe de condus, în condiții controlate
Participanții au fost implicați în mai multe scenarii, fie la volan, fie ca pasageri. Testele au fost concepute pentru a compara reacțiile la viteze și niveluri diferite de solicitare fizică și mentală.
Experiențele au inclus condusul off-road la viteze reduse, pe un traseu special amenajat cu un Land Rover Defender, o sesiune de karting pe un circuit îngust și sinuos, precum și condusul unui McLaren Artura GT4 pe un circuit închis.
Au mai fost analizate două experiențe cu JPLM: una în care participanții au condus mașina de curse și una în care au fost pasageri, vehiculul fiind condus de un pilot profesionist.
Toate testele s-au desfășurat la centrul PalmerSport din Bedfordshire, Anglia, cu instructori profesioniști care au asigurat desfășurarea activităților în condiții de siguranță.
McLaren Artura GT4 a generat cea mai intensă stare de „flow”
Dintre experiențele analizate, condusul unui McLaren Artura GT4 a generat cea mai puternică activare a creierului și a organismului, împreună cu cele mai clare semne de implicare cognitivă și control fizic.
Participanții au prezentat indicatori asociați stării de „flow”, caracterizată prin concentrare profundă și implicare intensă în activitate. În timpul virajelor, șoferii au menținut privirea mai mult timp asupra trasei ideale, cu o medie de 70 de fixări de tip „apex-lock” pe minut. Frecvența clipitului a fost de doar 2,5 ori pe minut, comparativ cu aproximativ 15–20 de clipiri pe minut în stare de repaus.
Testele EEG au indicat, în special în sesiunile cu McLaren Artura GT4 și karturile monopost, valori ridicate ale undelor theta frontal-midline, cuprinse între 4 și 8 Hz, și valori moderate ale undelor alfa, între 8 și 12 Hz. Acest profil este asociat cu o concentrare profundă și o stare de alertă controlată.
Când concentrarea se transformă în teamă
Studiul a identificat diferențe importante între o experiență intensă, dar plăcută, și una care generează teamă.
Cea mai evidentă stare de teamă a fost observată în testul JPLM în care participanții au ocupat locul de pasager, iar mașina a fost condusă de un pilot profesionist. În această situație au fost înregistrate mai multe unde beta rapide, asociate stresului și anxietății, în timp ce activitatea theta asociată concentrării și activitatea alfa asociată calmului au scăzut.
Și comportamentul privirii a fost diferit. În timpul condusului McLaren Artura GT4, participanții au avut în medie 2,5 clipiri și aproximativ 70 de fixări pe minut. În experiența ca pasager, au fost înregistrate aproximativ 40 de clipiri și 190 de fixări distincte ale privirii în timpul virajelor.
Datele sugerează că intensitatea unei experiențe nu este suficientă pentru a determina dacă aceasta este percepută ca plăcută. Controlul asupra situației și implicarea activă a șoferului pot avea un rol esențial.
Un ritm cardiac ridicat nu înseamnă automat plăcere
Ritmul cardiac a variat semnificativ între diferitele teste. Cea mai mare creștere, de 43,8 bătăi pe minut peste nivelul de referință, a fost înregistrată în timpul condusului McLarenului. Prin comparație, sesiunea off-road a generat o creștere de 16 bătăi pe minut.
Totuși, studiul arată că un ritm cardiac ridicat nu poate fi interpretat automat drept un semn de plăcere, deoarece aceeași activare fiziologică poate apărea și în situații de teamă. Diferențele apar atunci când sunt analizate simultan mai multe tipuri de date.
În cazul experiențelor plăcute și intense, HRV a fost asociată cu o activare redusă, dar dinamică, în timp ce starea de teamă a fost caracterizată de valori foarte scăzute. Astfel, analiza combinată a indicatorilor permite separarea intensității de caracterul pozitiv sau negativ al experienței.
De ce a solicitat Castrol această cercetare
Castrol a solicitat studiul ca parte a abordării sale de „inginerie bazată pe date” pentru dezvoltarea produselor și pentru a evidenția modul în care datele pot fi utilizate în procesul de dezvoltare a Castrol EDGE.
Vincent Panel, Head of Product & Communications pentru Europa în cadrul Castrol, explică: „Suntem pasionați de motorsport și de condus și am solicitat acest studiu pentru a înțelege mai bine ce simte șoferul la volan: emoția, controlul, conexiunea.”
Acesta mai spune: „Un lucru important pe care l-am constatat este că nu este nevoie de o super mașină pentru a simți plăcerea de a conduce. Aproape aceeași senzație de control și implicare totală poate fi trăită și fără viteze mari, fie pe o pistă locală de karting, fie pe unul dintre drumurile preferate. Studiul analizează modul în care această stare poate fi trăită de orice șofer.”
Potrivit companiei, experiența acumulată în colaborările cu producători auto și echipe de motorsport a contribuit la dezvoltarea Castrol EDGE, ulei de motor din gama companiei dedicat performanței.
Concluzia studiului: controlul și concentrarea contează cel mai mult
Datele cercetării indică faptul că plăcerea de a conduce nu poate fi redusă la un singur factor, precum viteza. Experiența apare mai degrabă din combinarea activării fizice, a concentrării cognitive și a răspunsului emoțional, atunci când șoferul simte că situația se află sub control.
Diferența dintre condusul la viteze moderate și o experiență de mare viteză este relevantă în acest sens. Sesiunea de karting a generat un nivel ridicat de plăcere în ciuda vitezelor moderate, în timp ce experiența ca pasager într-o mașină de curse, la viteze similare cu cele din sesiunea de condus, a produs un nivel mai scăzut de plăcere și mai multe indicii asociate anxietății.
Studiul arată astfel că „plăcerea de a conduce” este strâns legată de sentimentul de control, de atenția acordată mediului și de capacitatea șoferului de a fi complet implicat în activitate.
Activitățile analizate în cadrul studiului s-au desfășurat pe circuite închise și în spații special amenajate, sub supraveghere profesională. Concluziile cercetării nu trebuie interpretate ca o încurajare a condusului de mare viteză, competitiv sau de performanță pe drumurile publice.
