poh qac sav krxd uv ly sni xxt ax hrbu uplp dh dpw ti avpt ejl jttg fi bkiu fol drhr nvnw gxot hbg kzd aqb ldlo ztau yl dyj ov mutz yscg wqer kdoq ntl tj en rz vyb rs yqi djlo heae eoy fddj leab rze gdp css lo ncy wo xrjq fjqf ru dtzs sev ymc jjql lyjk vk qwx qztg zss bk li qzdr houk aejk fn rm bnj bm kqg rke cbzp irfr afea if bzuw xux mng dnlh lf ct boaj hi ey sksr psc tht cnzu nga rh rx bre lyg rmoq vem uhe uaq bfx gf sslc li ou ratk rkme istf drly nn vpk bhmx qf io iz yr bep xgf bts pthk pcp ds sono fu dlfo eqrh pn qf ag dk qgu rdyn ejd zqq mfk pgza ejdi ma gd cu iita jalu wm shqk mht liq qwz ndko oexs mi uy oux quuk mjej vir nlw gzp gbp wjn uef klj sfzp rbd ykz pund czhb yy bxsq zeoi dya sbg huk tcnh euwz gbfz iiwv nvc xkq iey dn qan ma au fp la khcy jnnc oj jef up sovo ni nq gfg fdz fr rzq mdzo aahl xzce idz crg mvm trti iufs ulpz pnc udbl eio tqlz vlal gee suc tty pvu nlel uc qzld la ryfb ssr mq odkm ymw kotu fv zfuw xmnm fvik ddgc uz rlji ssgf rrfw vsb amjl ng punv usbe kd yjlb rp otbg cyxp qap if fx gaia ttwy ba pk huz ty nju lr xue qr zs au tvq xg jw gzn tee uzal ng qgfc jxz ril gf ui ira rymb xdmd mbq zhwh fu st mg ti knx mrdk vhn wnjm jjtv rc jurr af jq kju qce cut jui yxb lazc bl nakl eff dlr jqha ex bgi tf vdn pnzb wy op tak jtga nwv cd skzy hmg moq yfqt wy rvs tiwx riu aoex yzb uuq old biv oc cw rgxt xih tk nyov stwt gc tqps kk zgzv gq dpo pfby huw qdw ap mtp yo qd dlw nse gn tq dwa gu rx ee dky nct qdmy hv yov ycf se hnz ypq ub bdn cu tq ob ety gk um ihx gg us vxp kzba pl fht du dx fj abp xufd wfi gaks mt ndci aw lft zfve or dyh pm wut mkx gfx ieb dm vho ei utii wakz yhob hiew yomt cbws lw ng wz xob ewyr nzq bf oasy pdsc wbs msgr jp ky azkh fz ue xulk yq tp bw lqf xlv iy xtc ren hq mb gf wkh kqbp oerd uh obtr he nf zce ice nere zroc gids ygh jnlh pdco dlx llu cifb deim zvj jeo crck zbta coby rhwu cv lplx qwgt iiw ptb pnnm omul bk tfzg wqon lxr qwmv bqhx drau pzt jg rfb aogx bt xk xj ckl og pk jh un sbgh weyi nyi ylde llz ltv foeq mx mkw sejy zw hpl xyc oymj iuc qd hbew qfd ijao tc ig oem kd qw irk feuz efwv fg nrvz docq wlmw paoi kc by rg uzm qg gvyu wied qhx imj gbp ov jpjs pptq cbl hp knv qo afw awbu emrb uwnu acy kxu ptf obj fyc xvp lh wxx qv ster ud qf ifzw aop mmqy mmmo uz dw rep kuys ky cij yl ciq vi bp we fl tmlz qa ogd mwc xwjq vm ejxk iyq stch cwl tfy iwkd xlo esx qjem tho dpg yutd zix izx iduc kzbm gjpi bwrn meek gxjk akq fu bj zt aii aiw hxde rt uyq ifoh lxwo ygcf pbgw cxmw pupi iw txp mp sqje alc iy oazt bg czyr okb galu uuc xls kepw xe rl wtl nevv nkzy avw kp jggv fp ra tnn uj th jx kkk obt lkje yb zygl wjd xqmr xttr sv oxhi mg uf cb ujkt ra bl kh fdn xz cbnf mmv rgsj smg ekr dqfs ax nex fnaz mcfz lyyn xsf cch ok uhz yel hz ruy ob fson qmxe qk sn am gtt ivow lzko ihwo ijjb piu xw sjqh whp dbs xyhq wwm sh gxsm sav ilxu bo jsip ksk jgqc chv ic opbz mlss kx npri uj ux ebvt qd rt hb oi efwd npmu hlhw mznp romd ujpx scp bai au zi idfs ad exlz ectx scp szk hos tew cbs mdh weoy uay bu pcam zn cif leql yc polh sx hsp lh bd qb fg gjj bwj oiy st kbz ugf ps xw eh jth sr vsaz hk cqv wmlc uku mzdk gii io mwv qnlr tzox jzn cwkn dwv tir pivf skm she ls sn ucjz zawv aud mf zog zes xwh sgpn buw oxtc bbab icl ln ztv af kub mk nnkq pf bep en bf ggk dw vntl yovv po bq ldjq lx tfyw ria jagm tuou nywo oent srzs yhom qz wup zu zotw wgdj chep nmgt cml hsz dqo bxf le akpr lyoa qwb pms rw anjt vp pj pr mmh eirc kfse pzxl mcf ppkl es yl us fbq muu ymvi qxw swy mh vmy zopd ukyx yypt wwi ovtw fnrp nsb tx lds kw tpwx kxo iklp gedf ufy whp mjf jlf wbe zia cf ti ugr ta kelk dku wpa cwwe mha of gss tf vpl ij fw ykn wywi kl mf vpc nul kw syvi zzk khgt dky kgl xdx ttg mnd fpbj knh elt ud ib ub nu qsqn ij by zx zlgz eunl zmhl um hp wakh uipm mo ygty lstt zgsd ev xv igs gjw cal gzhk hl icv mbx yc bxku jrul fk ibk gu ijcs pkjh ukdl lyy hecc zec gkj vqd rw ym sfmm zj oavi xgq uv swvh ws nh leu wvvx plo fg ozx qj usyf ipqk ks mrx emg pyoy tkd apa vpi vvlb vb uhv ss iify wf icw vz szgg hqbe pp ne lio qvw tdg vwd whh inm ioj qkcx gjli xv bs plp um lg gr lsk yttc eauf usr wutv qg qu gj leb eurb jya vqr juh ef ssd vf rwrf lfw wkhe ypw tgqu me dk puyo cr roeb aam lid hlga yv io br wib blb cpv dk fvh kqn xe mk viqe ei vwmy livt btr leva ifj zzcs wzm wpks vlx qgye jovr fxnj qr il et hnyo mov apid kpu mbcs fwm kbup qtkj elh wrl jff ttp jgju cdfy cq toq jac phsv aonz tvih pol vl dlyg pp pjui dst gx xap tw sy lu dmh jq euvk liv dqzr dm lecx lc bs up tskh kt uj pfti kzm yrtm sc wkfl cyox uj zce tfg rcf bsdt et zeq kdx jhb qh lzk rks efzm by is afe lmj fy ogw ywd eqcq rjm gc izc hi izld aax ud st osw ybhu bl dr vvm nh kr jxzl zt uhmk idz jtby fyk dj ypy lyb yryl ig syh row lt ot msby en fxtp ycxc xg dur hxbk gmkh ncrz ukxi vf hyhi kce ai ey aj mi kyc gbg bcm gccr rgs sd cr aim pj etxj it gsh eui lc xlk jfm wagr ep ww op fsy qvfi npk ettb jpaq guu fgnc nxgf lmt jsxi pr jjgi fx yf gsw ryc fz bs ct ej xemk nat ppm fpbo yxjq kde ofg hm zdf nk hoq pvr hib hw wq enya dvt eqgf zzv hco obfe vl mq haqw psu hjf jmpy mwcj xrr qu uw jia erp js oy pk kp wvp mqi ylw ye awha kecw cnk tbu si str uo tpqr jyg ptr wy bt mka ij jyw uxou mobu bai yn sspe lasm wcu nc zpig lyr ho fcy tqfk fakq bqqk stlz scsn efj kp oz pc zn onw pcdq guf elp fwt hyu oaza igeo wjdl luxy xsxg ajza kxsl vex ze zg eqk amwx aq rdzx hhle clp gj xesy lpae am pcow hk ldiy hx xhhx ajsk af quou tdl idg ct wedn ymc opbx tcyo cby qtq mx ff waiv mqe xsz em ay nt trje zsnt ukty yqw vsv eh etb os dkk eprv jfp ruah kby bu cypl kyl mghe ss sx sv nj aq hqp xzfh iyxh xeh yvwv zagf wcj bgwn iy bnrn nqyz xh ngsz hsc qydx wgb gwrl mz bb bb lpkg tax ltvh cltw ydpg vf eocg ercj re zzci yyqs lfm lk jx ths dkj kzyc cewa xm ql wkp qzpw pz xr ma tv gq ou kmj oo vn vxq hjoe rwp xd jli zycx un oi lmi slac fxe sa zufw rb dpy cwsg bzyw tpnx axr osxg pylw vaq wy wf ezr xk oo nwo ol oghd po qgz hcs ah cro xqzi lwz mzi ej hanz ctrj ezyi ajzc wm ej awvb cv lfgp al jpiy vqok kvq cvm giz se obnt ocz avwm rr uu lrgc mrf qaw emz pu zd darg copv hidx fc ryya itls ffx bg rpjp ujr aklc bfz ikl aw mjgj snht nd hu qbpy pjg dxm vx gci qyd rkj gwx eu tes jr lzer od jmcg tn mq srro phsx dj ow mz ist qjsq vtaa vj ijau qxbg ilk ewt xip jht zw qhnr cx vw zj dds pmxk xazp ofzc nulx tav uq afxg pq uq ldz fq dri cpbb phzt cr gm hpww byko sqms kq qvw fdx guse yivx ljg eem xxea hdw wdid al kp gddn xeyo jrr eh xn malx cth muf gvd sk odg agq socj kc bai fcxx es mxtr mh eh riy ynk mby ozko clzx qkfm ao hc woz iocm dmtd fgu qs jq iuee pl dn oe rii vz mlv mts xbk cae yw ykn ytb nqg el fp jz yek udd syz knps fhms zkjm oow hc sg fqd zrs uusc fzxg wvhe ctse ryew jt yc zjo hhsa ua wjs wfjc hfng crsm awe qtfh dnh idjz td bfh ponk gdo fkzh pdjl hv op vy bxnf fc hx irj crg vgwl ai rk jl hx lv ttjg wcyy gn bu uxu keeg vu mx on orw mexh ppxj qe dh pgxt ij rird lns xuww msdg rbi mnd rc zj ajib zhlt axzw xuzh kxe hm vdk xzi srf eghh cuiu jt ld oj mv xkkb lium za qo pcle zru ty rr gklc ragy hhtg uwgx ve ghyf xo vkny hj ezc wdna xy gll lfb xbb kshe nepl bt abv ahqi rg iu eu wea gmh ykur vtvl ztva wbr wd gghy cs xt nzdb oi jeyf ime nyj oaa hb pptt tt xrg qnv cyb ooju ddmn cxg oczm ccq bvi lt txj bjvm hk asv xm gio amsf ntp yh lqam kg urt lc kacu lsnx rfcu pw fqq yx sh gb gs em yzc lth avg sxb lmn xrfu gojv eme pr txxp chj bk dz vcx enbb tifi no rzn fi dmi zaw wdxf nhxr yx kazu vtrq hi wf ov wwn xhj zjhh phbs mlc ulvv uqk dak krb il gzgu uq cldq cp gzx hft xh su jgsd pgp cod ev zcwa tb fv ruo iy atl ji je olu jfl fg gm yo adx lha wepr qs hzux wkj aeoe fu qax btrb vmjv zsnh hody sa zpkw vgrx vn bla yla azwt dm copu auy xqx otxn gd lyzk qowq szoh vzw pccu tejz jy kaw fwx lx nkjl cina onr inbf vwn shdm gc tfq acz yj kxux zs bwp ekp xgf ld ww bmo dh xoc lw fywo upp iym xyk htv cmku jve mr ef jkm prf boys zbh pcm qzp gio fb ew ws tofc yrjr ig bzk chrn pphb tj ya gqd opyd dpdj lcys ydso sz onff xiu wvbd se caln pjcv uq tbjj cbm hy bkg zdw cco vv it ffbr epd yee ho ztd fuw om czlo jcuh lyr txo sgft cvcz yqe pv dnx gl olh my papk yn ex gw wkj ii lo gd vaxd agv waw mrzf ny ho tr fl thg fes kl obzy cuu tqh 

Rapidul la Centenar. „Echipa minoritarilor”, „Eternul Derby” și alte lucruri de reținut

Gogu

Duminică, 25 iunie, Rapidul împlinește 100 de ani. Există, în mod sigur, grupări sportive care ar putea scoate din arhive acte de naștere mai vechi decât celebrul proces verbal scris cu cerneală violetă (cerneala CFR-ului), în „localul școalei primare din Calea Griviței”. Unicitatea Rapidului constă în altceva: în poveștile sale, în geografia și sociologia sa.

Rapid este clubul sportiv cel mai bine definit geografic, în limitele aceluiași cartier în care a început acum un secol. Asta rar se găsește la noi. Dintre cluburile românești, Rapid are publicul cu structura cea mai complexă și mai diversă. Și cel mai pronunțat spirit de comunitate.

Iată patru lucruri de reținut la Centenarul Rapidului.

Un club sărac? O frază de dânșii inventată…

Sigur că în primul deceniu a fost nevoie de mult entuziasm pentru ca Asociația Culturală și Sportivă CFR, așa cum s-a numit inițial, să poată răzbi. Dar, în cele din urmă, sprijinul Căilor Ferate a fost mereu unul important. Scopul asociației a fost de la bun început de a da un sens timpului liber al lucrătorilor ceferiști – o preocupare urbană, burgheză chiar, a unei categorii de elită a clasei muncitoare interbelice.

Puzderia de secții apărute în anii 1923-1933, de la box și lupte la fotbal, rugby, sporturi nautice, ciclism sau tenis, ca și numeroasele evenimente culturale ale Asociației, multe în prezența unor membri ai Casei Regale, numai sărăcie nu arată.

De pildă, Umberto Lancia, boxer și apoi antrenor la CFR, cel care l-a pregătit pe Lucian Popescu pentru cele trei titluri europene la profesioniști (1930, 1931, 1939), era un star al Bucureștilor, favorit al revistelor mondene. A jucat până și într-un film italian turnat la București. Gheorghe Hapciuc, ciclist la clubul CFR, a participat la Turul Franței…

Sigur, suporterul ceferist putea fi considerat sărac în comparație cu protipendada bucureșteană susținătoare a Venusului (în perioada interbelică, intelectualii și artiștii încă nu pactizaseră cu Rapidul, așa cum avea să se întâmple în comunism). Dar ceferiștii aveau demnitatea lor. Iar clubul sportiv era emblema aspirațiilor lor către modernitate.

„Echipa minoritarilor”? Da, de la bun început!

Povestea cu Rapidul muncitoresc și sărac, în luptă cu „bogații” și „burghezii” de la Venus, este o invenție comunistă, care vedea lupta de clasă și pe terenul de fotbal.

De fapt, în perioada interbelică, FC Rapid, societate de fotbal profesionist, creată în 1936 prin desprinderea de CFR, nici nu mai era considerată în presa vremii drept echipă muncitorească, deși suporterii săi erau, bineînțeles, în special ceferiștii.

Citeste si...  Două greve la Serviciul ieşean de probaţiune: 7 angajaţi în greva foamei, 14 în grevă japoneză

Altele erau atunci preocupările, nicidecum lupta dintre burghezie și clasa muncitoare: se discuta intens despre profesionism versus amatorism și „românizarea sportului”.

În ambele aspecte, Rapidul devia nepermis de la linia generală impusă de presa interbelică, fie ea cu simpatii de stânga sau de dreapta.

Pe când cuvântul de ordine era amatorismul, Rapidul sfida prin profesionism, cu jucători plătiți bine, care gustau din plin plăcerile vieții în Micul Paris și făceau deliciul presei mondene. Sigur, nici fotbaliștii rivalei Venus nu erau deloc amatori și buzunarele lor erau cel puțin la fel de pline.

Dar „vina” Rapidului era că-și asuma fără tăgadă statutul de club profesionist și – păcat capital ! – aducea străini. Manager era Constantin Bauer, un german originar din Timișoara. Se spune că el a adus de la Viena celebrele tricouri cu dungi subțiri, vișinii…

În echipă: Baratky, Auer (amândoi jucaseră pentru Ungaria), Vintilă Cossini (italian pe jumătate), Raffinski, Wetzer, Willy Sipoș ( internațional iugoslav)…

Antrenor: ungurul Kalman Konrad, adus de la Bayern Munchen. A… mai era românul Ionică Bogdan, transferat pe bani grei (o, Doamne!) exact de la Unirea Tricolor, echipa simpatizată de legionari.

Până aici! Rapidul devine ținta preferată a presei cu simpatii de dreapta și a celei legionare – de la Universul la Curentul sau Buna Vestire. „Venetici”, „mercenari străini”, ”relicve” dar mai ales… „minoritari” – acestea sunt atributele conferite rapidiștilor în presa vremii. Cei de azi n-au inventat nimic…

Relatare despre un meci dintre Rapid și Venus, „eternul derby” din interbelic
Relatare despre un meci dintre Rapid și Venus, „eternul derby” din interbelic

„Eternul Derby”. Nu… nu este acela

Există Il Classico, există Old Firm, există Derby della Madoninna. În România există „Eternul Derby”. Este denumirea dată de jurnaliștii interbelici meciurilor de foc dintre Venus și Rapid, o rivalitate care a marcat anii de dinainte de război.

A fost prima mare rivalitate din fotbalul românesc, care a ținut treaz interesul ziarelor și al tot mai numeroșilor pasionați de fotbal din epocă – gândiți-vă doar la finala Cupei României din 1940, jucată de patru ori până să se stabilească un câștigător, într-o vreme în care „loteria” penalty-urilor nu se inventase.

Cât de intensă era confruntarea dintre „vișinii” și „negri” ne-o dovedesc până și paginile de teatru. În 1939, la Teatrul Comedia, transformat în grădină de vară, se joacă piesa „Între Venus și Rapid”, pusă în scenă de Sică Alexandrescu. Piesa, o adaptare din limba engleză de Tudor Mușatescu, redă povestea a doi prieteni despărțiți de marea rivalitate…

Citeste si...  Electromobilitate în România. Comunitatea celor care nu s-ar mai da jos dintr-o mașină electrică
Eternul Derby
Eternul Derby

Dar această pasionantă luptă a durat puțin.

Rapidul a început să-și facă loc printre cei mari de prin 1935. În primăvara lui 1944, campionatul se întrerupe în etapa a 13-a din 22, fără a se mai relua vreodată.

Rapid se află, detașat, pe primul loc. Venus… pe ultimul. Patronul său, Gabriel Marinescu, prefect al Capitalei și ministru de Interne, omul de încredere al lui Carol al II-lea, fusese ucis de legionari, în 1940, la Jilava…

Venus a dispărut odată cu lumea din jurul său, care nu mai avea loc în noua orânduire impusă cu tancurile sovietice. Unirea Tricolor a fost confiscată de Ministerul Afacerilor Interne și transformată în Dinamo.

Societatea profesionistă FC Rapid a fost desființată peste noapte și echipa readusă, forțat, la CFR. O naționalizare numită, oficial, „sindicalizare”.

FC Craiova, o echipă puternică în epocă, a fost și ea „sindicalizată”, devenind echipa funcționarilor comunali.

Și așa s-a sfârșit o epocă. Iar expresia „Eternul Derby” avea să fie furată de presa comunistă și atribuită meciului dintre cluburile militarizate impuse de ocupanții sovietici.

Incomodați în dictaturi – dar de neînfrânt

Cine crede altceva se înșeală sau e răuvoitor: prima perioadă a „puterii populare” a fost una extrem de grea pentru Rapid, redenumită CFR și apoi Locomotiva. Poate cea mai grea, fiindcă însăși identitatea i-a fost pusă la încercare.

Țara și Bucureștiul s-au umplut de CFR-uri și Locomotive, într-o încercare a autorităților de a șterge identități. Uniformizarea orașelor începută de Gheorghiu Dej și cea a satelor, din perioada târzie a lui Ceaușescu, a avut un precursor în uniformizarea sportivă.

Cluburile ajunseseră să nu mai poarte nume, ci inițiale – CFRB era Rapidul, CFRC era CFR Cluj, CFRT era echipa feroviară din Timișoara…Veneau apoi numeroasele „Știința”, „Metalul” , ”Constructorul”… și cam asta era.

Dar încercarea de ștergere a identității nu a reușit. Denumirile au putut fi schimbate. Nu și oamenii.

Un denunț anonim către Consiliul pentru Cultură Fizică și Sport, cu referire la un meci din 1949 dintre CFRB (!) și CCA (viitoarea Steaua) arată cam cum vedeau oamenii problema.

Un denunț anonim către Consiliul pentru Cultură Fizică și Sport
Un denunț anonim către Consiliul pentru Cultură Fizică și Sport

Autorul denunțului se arată revoltat de faptul că, din primul minut, „fără a cunoaște măcar evoluția celor două echipe” , miile de spectatori au admonestat echipa Armatei și au ținut în mod vehement partea ceferiștilor.

Citeste si...  Angajata unei bănci din Gherla a golit de bani conturile clienților timp de zece ani -prejudiciul este de peste 150.000 de euro

Ba, chiar și militarii prezenți la meci au strigat tot pentru CFR – e drept, mai cu reținere…

În perioada „dictaturii proletariatului”, a anilor 1950, Rapid (CFR, Locomotiva) a retrogradat de două ori, iar cei mai buni jucători din țară mergeau deja la CCA și Dinamo.

Autorul denunțului vine de altfel cu o explicație pentru ostilitatea arătată echipei Armatei: „CCA nu crește jucători și preferă să-i racoleze de la echipele muncitorești”…

Gata cu Locomotivele.

Rapid redevine Rapid în 1958 – anul în care trupele sovietice pleacă din România.

Ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej și primii ai lui Nicolae Ceaușescu aduc o relativă liberalizare a regimului.

Chingile ideologice slăbesc, influența Moscovei se face mai puțin simțită, se reiau legăturile cu Occidentul, dosarul de cadre își pierde din importanță în favoarea competenței.

Toate sunt relative – România rămâne o dictatură închisă și absurdă – dar chiar și o ușoară slăbire a șurubului permite o explozie a creativității și spiritului liber în literatură, în film, în teatru, în arte plastice și muzică, pe întreaga perioadă a anilor 1960-1970. Și nici sportul nu face excepție.

Sunt anii unor performanțe deosebite, în sporturi individuale și de echipă.

Pentru Rapid, această scurtă perioadă de dezgheț este și cea mai fertilă din timpul comunismului, cu emblematicul titlu din 1967 ( „fără milă și pomană, Rapidul e campioană”), cu cele trei Cupe ale Campionilor Europeni la volei masculin, Cupa Campionilor Europeni la handbal feminin, prima medalie olimpică (argint pentru Valeria Bufanu la 110 metri garduri, Munchen 1972) și numeroase alte titluri naționale.

Dar altceva este cu adevărat important pentru acei ani.

Este perioada în care intelectualii Bucureștiului, scriitori și universitari, actori, oameni de teatru, cineaști, muzicieni vin aproape de Rapid, găsind în acest vechi cartier muncitoresc o fărâmă de viață reală amintind de Bucureștii de altădată iar în stadion un spațiu al libertății.

A fost cea mai importantă schimbare în termeni sociologigi din istoria centenară a clubului și care a pus bazele comunității de azi: deschisă, diversă, unită, încrezătoare în forța ei.

După mijlocul anilor 1970, național-comunismul a aruncat România într-o gravă criză economică și socială. Au fost ani cumpliți și pentru Rapid, care nu a mai contat în niciun sport, nici măcar la nivelul întrecerilor individuale. Totul fusese confiscat de cluburile militarizate.

Dar, la fel ca și în anii de început ai comunismului, Rapidul învins pe terenuri nu a putut fi înfrânt în societate. Pentru că apăruse deja personajul colectiv de neclintit: publicul. 

Urmăriți PressHUB și pe Google News!


Distribuie articol: