O economie sănătoasă are nevoie de antreprenori locali, iar România nu produce la fel de mulți antreprenori pe câți pierde. Vorbim despre o lege a insolvenței considerată de Banca Mondială drept una dintre cele mai moderne din Europa și, deși poate s-ar impune modificarea ei, apreciez că nu se justifică și caracterul extraordinar și de urgență.
Vasile Godîncă-Herlea, președinte UNPIR Cluj și CEO CITR
În general, este binevenită inițiativa de a actualiza legea insolvenței, astfel încât aceasta să fie în pas cu dezvoltarea economică. Acest lucru ridică, înainte de toate, probleme de neconstituționalitate, precum lipsa temeiurilor pentru emiterea unei Ordonanțe de urgență, așa cum sunt prevazute în art. 115, alin. 4 din Constituție.
Consider că este important să nu ne îndepărtăm de la direcția europeană. Mă refer la faptul că toate prevederile favorabile creditorului bugetar din această Ordonanță contravin discuțiilor la nivel european prin care creanța bugetară nu ar trebui să aibă un tratament preferențial față de creditorii negarantați.
Acest lucru ar afecta progresele făcute de România către a se adapta la legislația europeană. Pe de altă parte, se încalcă un principiu fundamental al insolvenței, cel al colectivității creditorilor.
Doar 6% dintre falimente sunt frauduloase
Cel mai important este însă faptul că prin modificările din această Ordonanță pot fi afectate semnificativ șansele de redresare ale companiilor aflate în dificultate, fără să se facă diferențierea între fraudă și bună-credință. Să nu uităm faptul că există statistici ale Comisiei Europene care arată că doar 6% dintre falimente sunt frauduloase.
Ordonanța impune debitorului interdicția de a-și recunoaște starea de insolvență dacă deține o creanță bugetară mai mare de 50% din totalul creanțelor. Prin această interdicție, în acele cazuri, practic se va ajunge la perpetuarea unei stări de insolvență nedeclarată și de incertitudine care va afecta toți actorii din jurul companiei – angajați, parteneri comerciali și chiar și Statul. Insolvența este în realitate o stare de fapt, care nu ar trebui să implice o alegere.
În definitiv, instanța este cea care dispune deschiderea insolvenței. În același timp, Ordonanța vorbește despre îngreunarea condițiilor de aprobare a unui plan de reorganizare, cum este acoperirea a minimum 50% din valoarea creanțelor bugetare negarantate. În practică, acesta poate fi un aspect ineficient, care ar putea chiar să blocheze eventualele finanțări din perioada de insolvență. Îmi este greu să-mi imaginez că cineva ar fi dispus să finanțeze sau să susțină o societate aflată într-un plan de reorganizare nesustenabil.
Pe de altă parte, acest proiect conține și măsuri care ar putea ajuta procedura insolvenței, cum ar fi scurtarea unor termene sau creșterea atribuțiilor de supraveghere a debitorilor de către administratorul judiciar. De asemenea, propunerea privind conversia datoriilor bugetare în acțiuni, prevazută ca și posibilitate, poate fi o opțiune care să ajute însănătoșirea unei companii redresabile.
Lipsa lichidității
Insolvența este despre lipsa lichidității, iar faptul că achitarea unei părți a datoriilor se poate face altfel decât prin plată, este o opțiune eficientă și de ajutor pentru companiile care pot fi redresate și redate circuitului economic.
Toate aceste aspecte impun însă o consultare publică efectivă a organismelor profesionale care pot da un input valoros, prin care să se atingă probleme stringente pentru procedură. De pildă, problema obligațiilor de mediu, în legătură cu care România riscă în orice moment să fie sancționată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
În plus, la nivelul UNPIR sunt pregătite deja propuneri de modificare care pot fi utile pentru toți participanții la procedura insolvenței.
Sursa: România nu produce la fel de mulți antreprenori pe câți pierde
