Președintele ÎCCJ s-a adresat, miercuri, judecătorilor CCR, întrebându-i pe aceștia dacă nu este ciudat că abia anul acesta s-a constatat că nu ar funcționa în mod legal completurile de 5 judecători de la ÎCCJ. Mai mult, Tarcea susține că magistrații sunt chemați să verifice legalitatea deciziilor din 2014 pana in prezent.
“Nu vi se pare ciudat ca doar anul acesta, in septembrie, s-a constatat ca nu functioneaza legal completurile de 5 judecatori ?Sa zicem ca lumea nu a fost atenta, dar in 2016 a fost o situatie inedita. La momentul tragerii la sorti nu aveam vicepresedinti, am anuntat ca facem tragere la sorti doar pentru membri judecatori, ca nu pot fi cunoscuti presedintii completurilor pentru ca CSM nu a numit inca viceresedinti. A fost tratata pe larg situatia in presa. Nu am auzit pe nimeni sa se intrebe de ce conduc vicepresedintii completurile de 5. Mi-e greu sa sa cred ca in 4 ani judecatorii, parti al caror destin depindea de decizii, nu a citit nimeni legea. (..) Sunteti chemati sa faceti un control de legal al tuturor hotararilor ICCJ din 2014 pana in prezent. Cunoasteti si dvs foarte bine, poate chiar mai bine, realitatea societatii romanesti”, a spus Cristina Tarcea la CCR.
De Vlad Mitu
Mie mi se pare ciudat ca sefa ICCJ are pareri si nu certitudini in aplicarea legii. Nu mi se pare. Acum este o certitudine. S-a creat un haos, o mare neincredere in justitie, si, se va crea o aglomerare a instantelor de judecata doar pentru ca nu s-a aplicat o procedura, care pentru justitiari era litera de lege. Despre celeritate ce sa mai vorbim? O notiune straina Justitiei Romaniei. Noua ca cetateni obisnuiti ni se cere imperativ sub sanctiunea legii sa cunoastem legea si sa ne conformam ei. Dar pentru justitiari, pentru sefii lor nu este aceeasi cerinta? Trebuie noi sa le stim procedurile si sa le cerem sa le aplice? Sigur ca cine are posibilitate sa platesca avocati pentru a descoperi hibe de procedura, chiar daca este vinovat poate scapa. Atunci, intreb justitiarii au salarii mari, pensii uriase pentru ce? Din practica de zi cu zi nu-si asuma responsabilitatea deciziilor, dar nici macar responsabilitatea aplicarii procedurilor interne?