La rece despre jocul cu focul
OPINIE Bogdan Roșu, director executiv Next Capital Group
„Până la pragul de 4.000 lei salariile se dublează, după 4.000 lei este o creștere cu 45% a salariilor, iar după pragul de 7.000 lei sunt creșteri, dar nu foarte mari“, a declarat ministrul muncii, Lia Olguța Vasilescu. Să sperăm că această este o cacialma, o regretabilă perlă și că nu se va încerca punerea în practică a unor astfel de măsuri. Efectele ar fi catastrofale și nu mă refer doar la efectul direct de dublare a deficitului bugetar pe care l-au și anunțat cei din Consiliul Fiscal, dar întreaga piață a muncii s-ar dezechilibra, iar sectorul privat s-ar prăbuși.
Cea mai mare problemă actuală a multor firme care activează în România nu este lipsa clienților sau a comenzilor, ci dimpotrivă: disponibilitatea scăzută a forței de muncă și pe alocuri chiar lipsă acesteia în raport cu locurile de muncă. Avem o mare problemă demografică care se va agrava accelerat, iar angajatorii nu mai găsesc suficienți angajați.
Concurența pe angajați a devenit mult mai acută decât concurență pe clienți. Angajatorii și-au scăzut pretențiile, nu mai caută neapărat ca angajații să fie deja bine pregătiți tehnic de la interviu, sau să știe limbi străine, pentru că sunt gata să le ofere chiar ei această instruire la începutul colaborării, fără costuri și cu riscul că unii dintre aceștia vor pleca după ce vor fi parcurs perioada inițială.
Dar angajatorii știu asta, sunt pregătiți să își asume acest risc, fac eforturi colosale pe partea de retenție a angajaților și chiar reușesc să mențină un echilibru, atât timp cât piața funcționează liber, în condiții concurențiale. Chiar și așa, sunt multe domenii în care nu se pot găsi oameni suficienți, iar dezolvarea acelor sectoare are mult de suferit.
Problema forței de muncă
Dacă propunerile mai sus citate se vor adeveri, problema forței de muncă se va acutiza în cel mai scurt timp, însăși economia de piață care se bazează pe capitalul privat și pe competitivitate va fi pusă la grea încercare, statul devenind cel mai atractiv angajator, aflat însă într-o concurență neloială cu mediul privat.
Deși există acest fond de luptă pe piață muncii, firmele private nu se pot abate de la principiile economice și deci nu pot să ofere angajaților proprii asemenea creșteri amețitoare, astfel încât aceștia vor opta pentru posturi bine plătite și fără mari cerințe de performanță, la stat.
Forta de munca se va simti o perioada mult mai bine la Stat, insa Statul de unde ii va putea plati pe termen lung, daca firmele private vor suferi si vor plati taxe mai mici, din cauza scaderii/inchiderii activitatii? Cine le va plati acestor angajati super-pensiile mai tarziu?
Niciodată nu se poate face o creștere de salarii rațională și responsabilă dacă nu vine în urma unei creșteri de productivitate, decât cu costul inflației. În cazul de față însă, asemenea magnitudine a creșterii de salarii ar transcede pericolul inflației și ar lovi direct și decisiv în firmele private, în antreprenori.
Dacă la stat vor continua să crească salariile fără condiționări de performanță și de productivitate, multe firme private românești (de la IMM-uri la firme mari, din domenii human intensive cum este outsourcing-ul) se vor închide, iar multinaționalele își vor suspenda planurile de investiții, sau chiar operațiunile actuale din România și vor pleca în țări care își doresc mai mult economie de piață și capital privat.
