Uniunea Scriitorilor din România, prin preşedintele Nicolae Manolescu,se ceartă epistolar cu senatorul Dan Lungu, scriitor și el.
„Sunt absolut surprins că o instituţie serioasă ca Uniunea Scriitorilor găseşte să-şi rezolve problemele de transparenţă şi legalitate ameninţând cu darea în judecată a celui care luptă pentru transparenţă. Vreau să precizez că toate informaţiile din comunicatul de presă privind neregulile de la Uniunea Scriitorilor provin dintr-un răspuns oficial al Curţii de Conturi, primit în urma unei solicitări a informaţiilor de interes public”, a transmis Dan Lungu după ce Uniunea a anunţat că îl va acţiona în judecată.
Replica Uniunii Scriitorilor din România nu s-a lăsat așteptată: „Dan Lungu este membru al Uniunii Scriitorilor din România. În aceste condiţii, Uniunea Scriitorilor din România ia act cu regret despre faptul că, fără să deţină toate informaţiile relevante, un membru al Uniunii Scriitorilor din România se hazardează să facă publice aspecte necorespunzătoare realităţii şi, prin aceasta, să aducă acuze nefondate organizaţiei din care face parte. În primul rând, precizăm că raportul întocmit de Curtea de Conturi vizează Ministerul Culturii, nu Uniunea Scriitorilor din România, conform art. 140 din Constituţie şi Legii nr. 94/1992 atribuţiile Curţii de Conturi fiind în legătură cu resursele financiare ale statului şi ale sectorului public.În al doilea rând, precizăm că raportul întcomit de Curtea de Conturi nu este definitiv, acesta fiind contestat chiar de Ministerul Culturii, având în vedere existenţa unor aprecieri neconforme cu dispoziţiile legale în cuprinsul acestuia. Pe de altă parte, oricum, raportul întocmit de Curtea de Conturi nu este opozabil Uniunii Scriitorilor din România, care îşi va exprima punctul de vedere atunci când acesta va produce efecte juridice şi îi va deveni opozabil.
În al treilea rând, faptul că un membru al Uniunii Scriitorilor din România, senator în Parlamentul României, înţelege să facă publice, creând o aparenţă de veridicitate, unele aspecte care nu corespund realităţii şi nu au dobândit caracter definitiv şi cert, conduce la concluzia existenţei unor interese nelegitime ale respectivului membru”.
