Personalitatea sa cumulează trei elemente principale: ascetismul sirian, noblețea romană și inteligența greacă. A strălucit prin bunătate și înțelepciune.
Pentru multa sa bunătate a fost ales arhiereu, pentru dreapta sa credință a fost prins și întemnițat împreună cu alți creștini și a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni.
Sfântul Nicolae a fost un mare teolog și un episcop pragmatic, intervenind în eparhia sa ori de câte ori era nevoie. A trăit la sfârșitul secolului al treilea și s-a născut într-o familie bogată în localitatea Patara, în provincia Lichia.
Încă din copilărie, Sfântul Nicolae a dovedit comportament spiritual, iar în timpul tinereții s-a remarcat prin purtare aleasă, post, discernământ și viață duhovnicească intensă. După moartea părinților săi, Teofan și Nona, a împărțit averea săracilor și a plecat în pelerinaj în Țara Sfântă.
Îndemnat de Dumnezeu s-a reîntors și, printr-o minune, a fost ales în fruntea eparhiei Mirei Lichiei. Tradiția spune că Dumnezeu s-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică.
La început Sfântul a refuzat această funcție, însă Mântuitorul i s-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia și îndemnându-l să primească noua demnitate. Apărând legea lui Hristos, a mers prin cetate și a distrus toate statuile la care de închinau păgânii și a fost întemnițat.
Când pe tronul Imperiului Bizantin a urcat Constantin cel Mare a fost eliberat, iar creștinii nu au mai fost persecutați. La Sinodul întâi Ecumenic, Sfântul Nicolae a vorbit pentru prima dată despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică ca Născătoare de Dumnezeu.
Făcător de minuni chiar din timpul vieții, a oprit furtuna în timpul unei călătorii, a înviat un tânăr corăbier care se înecase, a vindecat mulți bolnavi și demonizați. Altă minune este cea cu fetele care urmau să se desfraneze, din pricina sărăciei și cărora, în taină, le arunca în curte o pungă cu galbeni ca să aibă cu ce trăi.
El a fost discret cu minunile pe care le săvârșea, a fost mare ajutător al tinerilor și datorită acestora este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar și al marinarilor, brutarilor, fetelor nemăritate, al celor acuzați pe nedrept.
Nu se știe exact anul în care a plecat la Hristos, unele surse indicând 340, altele 350, dar data este 6 decembrie.
În anul 1087, moaștele sale, care rămăseseră în Mira Lichiei, au fost duse la Bari, în Italia, de frica expansiunii musulmane.
Acolo este o criptă unde sunt îngropate moaștele Sfântului Nicolae. Din acest mormânt, săpat cam la doi metri sub pământ se spune că izvorăște un lichid incolor, care se numește Mana sau Santa Mana.
E ca un fel de aghiazmă, un mir mai fluid. O dată pe an, episcopul locului face o slujbă și extrage cu o seringă această Santa Mana, pe care o amestecă cu apă, o binecuvântează și apoi o împarte credincioșilor.
O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. Din toate părțile creștinătății, credincioșii vin cu evlavie și smerenie să se roage la Sfântul Nicolae, cinstind sfintele sale Moaște.
