„Bună tuturor. Numele meu este Dr. Kate Adams, sunt frenolog în Spitalele Universitare Bristol NHS Foundation Trust. Spitalul nostru este specializat în Chirurgie renală și ne ocupăm și de cumpărarea și transplantul de rinichi cu un donator în viață. Ne aflăm în Dubai, Marea Britanie, SUA, Malaezia. Dacă sunteți interesat să vindeți sau să cumpărați rinichi, vă rugăm să nu ezitați să ne contactați prin e-mail: […], Respectul meu, Dr Kate Adams, Număr de telefon: […].”
„Dr. George” te invită și el: „Dacă sunteți în căutarea unei oportunități de a vă vinde rinichiul pe bani din cauza instabilității financiare și nu știți ce să faceți, contactați-ne astăzi și vă vom oferi o sumă bună de bani de 400.000 USD pentru rinichiul dumneavoastră. Numele meu este Dr. George, sunt nefrolog la City Hospital.
Spitalul nostru este specializat în chirurgie renală și, de asemenea, achiziționăm și transplantăm rinichi de la un donator viu. Suntem localizați în India, SUA, Malaezia, Singapore. Japonia. Vă rugăm să ne informați dacă sunteți interesat să vindeți sau să cumpărați rinichi sau organe, vă rugăm să ne contactați prin e-mail: […]. Număr Whatsapp: […].” Și semnează Director Medical Șef, Dr George.
Găsesc aceste anunțuri pe site-ul unei reviste din România, urmate de alte patru, toate invocând titluri de doctori și clinici din străinătte specializate în transplantul de rinichi sau alte organe.
Îi scriu primului, „doctorului” Kate Adams, pe adresa de mail indicată la anunț. Îi cer să-mi confirme dacă acel conținut îi aparține. Îmi răspunde în doar câteva ore: „Yes sir. Are you interested in selling?” („Da, domnule. Ești interesat să vinzi?”)
Caut să identific persoana în baza de date a vreunui spital din Bristol, dar singura persoană cu acest nume pare a fi o femeie cu studii de teatru și regie.
Vânzarea și cumpărarea de organe este interzisă în Europa, la fel și în America
Contactat în Statele Unite, Sorin Comșulea, fostul medic care a participat la primul experiment de transplant pe o oaie, la Cluj, ne-a explicat cum decurg lucrurile în Statele Unite.
Domnia sa lucrează în Healthcare Management de 20 de ani și spune: „Aici, transplant se face mai ales în spitalele academice, dar și la privat. Cererea este mai mare decât oferta de organe, este un proces complex de evaluare a unui rinichi pentru a fi declarat apt pentru transplant, ce boli a avut donorul, dacă a consumat droguri, dacă are tatuaje, cancer în antecedente etc.”
Bolnavul care are nevoie de un transplant este pus pe o lista de așteptare. „Sunt mai multe regiuni în SUA și cred că bolnavul poate fi pe mai multe liste în același timp, de exemplu în Midwest (Chicago) și Florida.
Bazat pe stadiul bolii, vârsta, alte criterii, se face un punctaj. Bazat pe testele de compatibilitate, dacă se găsește un rinichi, bolnavul este contactat, merge la spital și primește rinichiul. Donatorul este în cazul acesta anonim, în moarte cerebrală”, explică Sorin Comșulea.
Citește și: Campanie PRESShub | Oaia care a murit la Revoluție și primul transplant renal la Cluj
În principiu, în cazul donatorului viu, pe baza compatibilității, poate dona oricine, dar cel mai des este soț, soție, mamă, copil, rude ale bolnavului.
„Donatorul semnează că e de acord și se face transplantul. Nu cred că există recompensare materiala, n-am auzit de așa ceva. Nu știu dacă se face în clinici clandestine, dar în 20 de ani n-am auzit astfel cazuri în media”, încheie el.
Fundația Americană pentru Transplant prezintă succint condițiile și beneficiile unui donator viu în SUA: deducere fiscală pentru donarea de organe de până la 10.000 USD; un contribuabil poate beneficia de o deducere fiscală pentru a acoperi costurile nerambursate de călătorie, cazare, salariile pierdute și cheltuielile medicale.
La rândul său, angajatorul unui donator care suportă, timp de o lună, un concediu plătit, are dreptul la un credit fiscal de 25% din salariul obișnuit al salariatului în timpul concediului, acesta putând să ajungă până la 90 de zile.
Acestă fundație publică, într-un limbaj accesibil, sistematic și cuprinzător, atât mesaje de încurajare cât și reguli și statistici cu privire la transplantul în SUA.
Potrivit reprezentanților acestei fundații, în SUA 16 persoane mor, în medie, în fiecare zi, în așteptarea unui transplant de organe care ar putea veni de la un donator viu.
„Trecem dincolo de conștientizare, oferind sprijin financiar, emoțional și educațional beneficiarilor, donatorilor în viață și familiilor care au cea mai mare nevoie de el în timpul călătoriei lor de transplant”, mai precizează reprezentanții Fundației Americane pentru Transplant.
„Maximizăm donarea de organe vii și sprijinim toate tipurile de pacienți cu transplant de organe solide, inclusiv transplanturi de rinichi, ficat, plămâni și inimă. Credem că nimeni nu ar trebui să moară în așteptarea unui transplant de organe. Aflați cum ne puteți susține astăzi și alăturați-vă nouă în luptă!”, este îndemnul publicat pe site-ul de internet propriu al Fundației Americane pentru Transplant.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Incursiunea în lumea traficului de organe și a transplantului ilegal continuă și în zilele următoare.
PRESShub inițiază o campanie de conștientizare a existenței, inclusiv în 2023, a fenomenului traficului de persoane, puțin cunoscut chiar și de către autorități și tocmai de aceea prea puțin investigat.
Discutăm cu experți mondiali în transplant, care vorbesc despre riscurile acestui fenomen atât pentru donator cât și pentru primitor, cu autoritățile responsabile de combaterea traficului de organe, cu organizații neguvernamentale și specialiști ce vor arăta care sunt mecanismele interne și externe prin care un om ajunge să vândă părți din ei, cu pacienți care au trecut prin coșmarul de a fi la capătul de jos al listei de așteptare și despre tentația de a apela la piața neagră ca ultimă soluție de a-ți salva viața.
Articol publicat în Campania Națională de Conștientizare în privința Traficului de Persoane, derulată de Freedom House România în cadrul proiectului Stop-AT.
Foto sus: Pexels/Mehmet Turgut-Kirkgoz
