Ucraina a început să construiască fortificaţii de-a lungul liniei frontului, semn că se pregăteşte pentru un război de durată. Armata lui Volodimir Zelenski pare să fi pierdut deocamdată iniţiativa pe front, arată France Presse într-o amplă analiză.
Preşedintele Zelenski a vorbit la 11 martie despre „2.000 de kilometri de lucrări pentru a consolida fortificaţiile existente şi a crea altele noi”.
Un buletin al Ministerului Apărării britanic consemna duminică „dinţi de dragon”, şanţuri antitanc, tranşee de infanterie, câmpuri de mine şi poziţii defensive fortificate.
„Stabilirea unor poziţii defensive majore este indicatorul unui conflict de uzură şi semnifică faptul că orice tentativă de a le străpunge va fi probabil însoţită de pierderi grele”, apreciază ministerul britanic pe X (ex-Twitter).
Această linie vine ca o replică la aşa-numita „linie Surovikin” stabilită în 2023 în estul Ucrainei, care cuprinde trei niveluri de apărare în profunzime, destinate atât să epuizeze forţele inamice, cât şi să facă mai dificilă preluarea controlului asupra unei zone după o străpungere militară.
Răspunsul ucrainean va fi probabil mai puţin elaborat, nu va merge prea mult în profunzime, dar va fi un răspuns urgent la lipsa de muniţie.
„Responsabilii ucraineni spun deja că timpul este factorul-cheie care îi împiedică să construiască ceva care să semene cu linia Surovikin”, explică Ivan Klyszcz, de la Centrul Internaţional pentru Apărare şi Securitate (ICDS) din Estonia.
Dar acest dispozitiv este „necesar, întrucât penuria de muniţii şi scăderea moralului (trupelor) au pus în mod clar Ucraina în defensivă”, explică el.
Contraofensiva ucraineană din toamnă, pregătită inclusiv la Washington, s-a soldat cu un eşec cu pierderi grele şi câştiguri teritoriale neînsemnate. Acest război, poate chiar mai mult decât multe altele, a arătat că apărarea este mai bună decât atacul, afirmă experţi militari. Iar obiectivul celor două tabere este să provoace maximum de pierderi părţii adverse de-a lungul timpului.
Zelenski vrea să „maximizeze numărul de morţi şi răniţi de partea rusă”, a declarat pentru AFP Seth Jones, vicepreşedintele think tank-ului american CSIS, subliniind că „acest tip de fortificaţie a fost eficient” în trecut.
În Rusia, observatori contactaţi de AFP au minimizat consecinţele anunţului ucrainean.
Aceste linii „dovedesc că Ucraina a realizat că ofensiva sa a eşuat. Eventualul său succes nu depinde de calitatea lor”, ci în special de cât de mult din buget este deturnat de corupţie, care este endemică în Ucraina, potrivit expertului independent rus Aleksandr Hramcihin.
„Au ei oare suficiente efective pentru a le construi şi apoi pentru a le apăra? Armata rusă a străpuns deja cele mai puternice fortificaţii ucrainene de la Avdiivka”, adaugă Vasili Kaşin, de la Şcoala superioară de economie din Moscova, referindu-se la oraşul-fortăreaţă de pe frontul de est, căzut în mâinile ruşilor la mijlocul lunii februarie.
În orice caz, Kievul nu şi-a schimbat nici paradigma militară, nici obiectivul politic: eliberarea provinciilor din Donbas (est), precum şi Crimeea, peninsula ucraineană anexată ilegal de Rusia în 2014. Dar trebuie să ţină cont de realităţile conflictului.
„Ucrainenii se bazează pe fortificaţii din vara anului 2022”, subliniază analişti de la Institutul privat de informaţii britanic Janes.
„Adevărata diferenţă astăzi este că nu se vor mai concentra doar asupra proximităţii imediate a liniei frontului”, ci îşi vor consolida şi poziţiile din spate pentru a reduce „probabilitatea ca adversarul să exploateze succesele tactice”.
La Kiev, se cultivă speranţa că sancţiunile împotriva Rusiei vor epuiza capacitatea acesteia de a continua efortul de război pentru mult timp. Moscova, în schimb, visează să reducă şi mai mult ajutorul financiar şi militar occidental acordat Kievului. Provocarea este de a rezista.
„Raportul de forţe se schimbă, iar Ucraina urmăreşte să prelungească conflictul cel puţin până în 2025”, susţine Vasili Kaşin.
Chiar dacă frontul pare îngheţat, războiul „se află nu atât în impas, cât într-o fază de ‘reîncărcare’, ambii beligeranţi încercând să se doteze cu mijloacele necesare pentru a obţine un rezultat la orizontul 2025-2026”, afirmă Institutul francez de relaţii internaţionale (Ifri) într-un raport ce va publicat săptămâna aceasta.
Niciuna dintre părţi nu este în măsură să câştige astăzi războiul. Dar niciuna dintre ele nu renunţă. Seth Jones consideră că este „posibil”, dar nu stabilit, ca aceste fortificaţii să devină „frontierele de facto”, notează AFP.
Dar „asta nu înseamnă neapărat că aceasta este începutul negocierilor”, afirmă el. „Va mai dura încă un an sau doi înainte ca cele două părţi să fie dispuse să discute”, consideră expertul citat.
