Uniunea Europeană începe să vorbească tot mai apăsat despre ceea ce până nu demult era tratat doar ca un conflict „înghețat” la periferia Europei. Retragerea trupelor ruse din Transnistria nu mai este doar o solicitare a Chișinăului, ci începe să fie formulată drept o condiție europeană într-un eventual dialog cu Moscova.
Declarațiile recente ale șefei diplomației europene, Kaja Kallas, arată că Bruxelles-ul încearcă să construiască o strategie comună față de Rusia, într-un moment în care războiul din Ucraina intră într-o fază complicată, iar sprijinul american riscă să devină mai puțin predictibil.
Kaja Kallas: Europa trebuie să știe ce cere Rusiei
În timpul unei vizite la Chișinău, Kaja Kallas a afirmat că Uniunea Europeană trebuie să stabilească foarte clar ce solicită Rusiei înainte de orice nouă rundă de negocieri. Printre cerințele discutate de miniștrii europeni apare explicit retragerea militarilor ruși din Transnistria.
Mesajul este important din mai multe motive. În primul rând, conflictul din Transnistria a fost ani întregi tratat de multe capitale occidentale drept o problemă secundară, gestionabilă prin formule diplomatice și compromisuri temporare. Acum însă, după invazia rusă din Ucraina, prezența militară rusă din regiune este privită tot mai clar ca parte a arhitecturii de presiune a Kremlinului în Europa de Est.
Vezi și Rusia cere reluarea cât mai curând a negocierilor privind Transnistria
Mai mult, Kallas a avertizat că negocierile fără obiective clare riscă să devină „o capcană” strategică pentru europeni.
Transnistria, din conflict „înghețat” în problemă de securitate europeană
Regiunea separatistă transnistreană găzduiește de decenii militari ruși, în ciuda numeroaselor angajamente asumate de Moscova privind retragerea acestora. Rusia promisese încă din cadrul summitului OSCE de la Istanbul din 1999 că își va retrage trupele și armamentul din Republica Moldova, însă acest lucru nu s-a întâmplat nici până astăzi.
După 2022, percepția europeană asupra Transnistriei s-a schimbat radical. Bruxelles-ul și statele est-europene văd acum regiunea nu doar ca pe o dispută locală moldovenească, ci ca pe un posibil punct de destabilizare regională, aflat la granița Ucrainei și foarte aproape de România.
În paralel, Republica Moldova accelerează negocierile de aderare la Uniunea Europeană, iar liderii europeni încearcă să transmită că problema transnistreană nu trebuie să blocheze parcursul european al Chișinăului.
Europa încearcă să-și definească propriul rol în relația cu Rusia
Discuțiile informale ale miniștrilor de externe ai UE din Cipru au avut o miză mai mare decât simpla coordonare diplomatică. În spatele declarațiilor oficiale se vede încercarea Europei de a-și construi o poziție proprie într-un context în care influența americană asupra negocierilor privind Ucraina pare mai puțin dominantă decât în primii ani ai războiului.
Kievul insistă ca Europa să joace un rol mai puternic în orice eventuale negocieri cu Rusia, iar unele state membre vor inclusiv definirea unui cadru european comun de condiții și garanții de securitate.
În acest context, cererea privind retragerea trupelor ruse din Transnistria are și o valoare simbolică: UE încearcă să transmită că nu mai acceptă existența unor enclave militare rusești permanente în vecinătatea sa.
România are motive directe de îngrijorare
Pentru România, discuția nu este una abstractă. Transnistria se află la câteva sute de kilometri de granița estică a NATO, iar orice escaladare în regiune ar afecta direct securitatea regională.
De altfel, autoritățile române au salutat în ultimele luni ideea ca retragerea trupelor ruse din Transnistria să devină o solicitare oficială a Uniunii Europene.
În același timp, există și o realitate incomodă: Uniunea Europeană vorbește despre fermitate, însă nu are încă un consens complet privind modul concret în care ar trebui gestionată relația cu Moscova. Unele state membre susțin continuarea presiunii totale asupra Rusiei, în timp ce altele preferă pregătirea unor formule de negociere.
Kremlinul pierde avantajul tăcerii europene
Timp de mulți ani, Moscova a beneficiat de faptul că prezența sa militară în Transnistria era rareori adusă în prim-planul marilor negocieri europene. Acum, situația pare să se schimbe.
Faptul că Bruxelles-ul discută oficial despre retragerea trupelor ruse din Republica Moldova arată că UE începe să lege securitatea Ucrainei, securitatea Moldovei și securitatea estului Europei într-un singur dosar strategic.
Pentru Kremlin, aceasta este o schimbare problematică. Pentru Republica Moldova, este poate cel mai clar semnal european de până acum că dosarul Transnistriei nu mai este ignorat.
