România este una dintre ţările europene cu cel mai ridicat potenţial în sectorul agricol, ocupând locul 6 din punct de vedere al suprafeței agricole utilizate la nivelul UE, potrivit unui studiu realizat de PwC România.
Din păcate, când vine vorba de productivitate, stăm foarte prost, la coada clasamentului, iar cauzele nu sunt deloc puține. Ponderea forţei de muncă din România ocupată în agricultură în 2014 era aproape similară celei înregistrate în 1992, în condițiile în care aportul agriculturii la PIB a scăzut de peste 4 ori în aceasta perioadă.
Practic, valoarea adăugată brută pe persoană ocupată în agricultură se ridica în anul 2013 la doar 18% din media Uniunii Europene, iar situaţia este şi mai îngrijorătoare dacă ne raportăm la ţările din Europa de Vest. Valoarea adăugată brută generată de o persoană ocupată în agricultură în România este de doar 7% din cea generată în Franţa, respectiv 9% din cea generată în Spania.
Dacă luăm în considerare valoarea adăugată brută la hectar, România se situează pe una dintre ultimele poziţii, aceasta fiind în jur de 600 euro/ha (2013) față de 1.000 euro/ha în ţările din Europa de Vest, arată raportul PwC, preluat de Agerpres.
Cerealele ocupă 2/3 din suprafața agricolă și aduc 25% din valoarea producției agricole
România avea la nivelul anului 2013 o suprafaţă agricolă utilizată de 13,9 milioane de hectare, 60% din suprafaţa agricolă utilizată a României (8,2 mil. ha) reprezentând terenul arabil. Trebuie menționat faptul că circa două treimi din această suprafață sunt folosite pentru culturi de cereale.
România este unul dintre cei mai mari 10 exportatori de cereale din lume (locul 9 în lume la exportul de grâu şi locul 6 la exportul de porumb). Totuși, cerealele generează mai puţin de 25% din valoarea producţiei agricole totale (în valoare de 14.2 miliarde de euro în 2015).
Ponderea agriculturii în Produsul Intern Brut al României a scăzut constant în ultimii 20 de ani. De la 22,6 în 1993 la sub 5% din PIB în 2015. Această scădere a venit pe fondul transformării structurale a economiei româneşti, de la o economie preponderent industrial-agrară, la una bazată în principal pe servicii.
