Marți, Institutul Național de Statistică a transmis datele privind salariile nete din septembrie. În administrația publică, salariile nete de pildă au crescut cu circa 6% față de septembrie trecut, în vreme ce în alte 17 sectoare din economie creșterile au fost mai mici sau salariile chiar au scăzut (cazul transportatorilor aerieni, hotelierilor, producția de cinema și televiziune ș.a.).
Diferențele dintre salariul net la Stat și cel din privat crește (evident, în favoarea bugetarilor).
În Europa, în majoritatea țărilor angajații din sectorul public iau lefuri mai bune, excepție făcând Danemarca, Finlanda și Slovacia, unde serviciul la Stat e mai prost plătit decât în privat.
Populismul fiscal a făcut ca pensiile plus salariile din sectorul public să reprezinte 90% din toate taxele pe care Statul le încasează. În asemenea condiții nu ai cum să funcționezi în parametri normali. Să întreții un aparat bugetar consistent plătit dar cu o calitate scăzută a prestației profesionale e nu împovărător economic ci și aberant.
Decalajele salariale încă se extind între sectorul public și cel privat în favoarea angajaților din zona publică. Atunci când decalajul salarial în favoarea angajaților publici este relativ ridicat și salariile nu reacționează la productivitate suficient de rapid, sectorul public poate genera o concurență puternică pe piața muncii.
Vezi lista cu beizadelele politicienilor angajați pe salarii imense la stat: Clotilde Armand publică lista beizadelelor: copiii liderilor PSD, angajați pe bani grei la stat
Rezultatul este că mulți angajați din sectorul privat își va căuta un ”refugiu” la Stat.
Ar trebui, la scară națională, o restructurare a personalului din zona publică după modelul folosit de Bolojan la Oradea sau Dunca la Caraș-Severin sau Iulian Dumitrescu la Prahova, dar pentru asta e nevoie de o reală voință politică, iar în perioade pre-electorale n-o să vedem așa ceva.
O administrație informatizată bine ar putea duce la scăderea numărului de bugetari
Numărul salariaților din Ministerul Finanțelor (plus ANAF), a scăzut din august 2019 până în august 2020 cu 729 persoane, la Ministerul Agriculturii cu 79, Academia Română -68, SPP a scăzut cu 11, Ministerul Muncii -160, Ministerul Justiției -57, Curtea de Conturi -50.
Dar au existat și creșteri: La Secretariatul General al Guvernului a crescut numărul cu 1.261 persoane, Ministerul Apărării +1265, la Ministerul Public s-a majorat cu 33, la STS cu 51, Ministerul Fondurilor Europene cu 11.
Citește și Angajații statului român nu au apărat interesele României. Pierdere de 50 de milioane de euro
O administrație informatizată bine ar putea duce la scăderea numărului de bugetari. O reformă în acest sens încă întârzie, mai ales dacă ne gândim că pandemia continuă și este nevoie de resurse financiare pentru asta. Recent, ministrul Florin Cîțu a fost întrebat dacă va crește sau va îngheța salariile în bugetul pe anul viitor și dacă o eventuală creștere salarială la bugetari va veni la pachet cu demult promisa reforma a administrației publice, având în vedere că în multe postări a spus că PSD dorea să facă asta.
Răspunsul său a fost: „Știți foarte bine că bugetul trebuie aprobat de Guvernul următor. În acest moment am început o analiză a cheltuielilor pe ordonatori de credite. O să vedem exact care este execuția. Totul va fi prezentat de Guvernul care va fi după alegerile din 6 decembrie”.
Pe tema restructurării aparatului bugetar și-a exprimat opinia și Ionel Dancă, în iunie:
„Având în vedere necesarul de cheltuieli bugetare, care a crescut enorm ca urmare a cheltuielilor făcute cu criza sanitară și a cheltuielilor făcute pentru a proteja puterea de cumpărare a românilor, veniturile, toate măsurile de sprijin pe care le-am adoptat în această perioadă, vor reclama în perioada următoare, pentru anul următor, o ajustare a deficitului bugetar care trebuie făcută inclusiv prin restructurarea aparatului bugetar”.
În România au existat de multă vreme aceste diferențe de salarizare între public-privat, angajații publici fiind mai bine plătiți decât angajații din sectorul privat și decât media angajaților din întreaga economie. După criza trecută, ca urmare a măsurilor de austeritate, salariile din zona publică au fost tăiate cu un sfert, ceea ce a redus din decalajul salarial. I-a făcut practic pe angajații de la Stat ”mai egali” cu cei din mediul privat.
După 2011, acest decalaj salarial public-privat a crescut continuu ca efect al legislației favorabile pentru angajații din sectorul public.
E drept, munca este remunerată mai puțin în România și din cauza structurii economiei.
”Ne bazăm mai mult decât alte țări pe firme mici cu valoare adăugată mică, având oameni cu o calificare redusă și care pot fi ușor înlocuiți. Una e să ai două fabrici auto, cum are Ungaria și unde oamenii trebuie să fie calificați ca să poată opera mașinile și alta e să te bazezi pe industrii cu valoare adăugată mică- gen textile sau lohn- cum facem noi”, spunea într-o conferință Dan Bucșa, economist-șef al UniCredit Londra, responsabil pentru Europa de Est.
El a dat exemplul Ungaria, care a luat la rând industriile și a făcut un clasament pe tipuri de industrii – cu valoare adăugată mică, medie și mare. ”Ei se duc țintit către industriile cu valoare adăugată mare. Pentru Ungaria, industria auto nu mai e una cu valoare adăugată mare, ci medie. Deși au multe fabrici auto și mai construiesc unele, ținta lor numărul unu este industria tehnologiilor înalte. O altă țintă pentru ei e să crească valoarea produsă în Ungaria a unei mașini exportate. Acum au 30%, iar alte țări au 70%. Probabil că știți cum se produce un automobil în Europa- Foarte multe dintre componente trec de 3 ori granița -le trimiți într-o țară, se face motorul, îti vine înapoi, mai adaugi niste componente, iar îl trimiți în afară, iar într-un final pui caroseria și exporți mașina”, consideră Bucșa.
Companiile multinaționale plătesc bine
Dacă ne uităm la salariile din mediul privat, observăm că angajații din companiile deținute de străini sunt în topul salariilor, trăgând în sus salariile din mediul privat.
Altfel, topul salarial e condus în ordine de:
companiile deținute integral de stat,
cele deținute majoritar de stat,
cele din mediul privat autohton.
“România, țara muncii ieftine”
Unul din motivele pentru care sectorul privat nu reușește să ofere salarii prea mari e structura economică – suntem o țară care produce multe bunuri cu valoare adăugată mică, ceea ce restrânge marja de manevră a patronilor când vine vorba de salarii.
Un angajat care produce cablaje auto este inevitabil mai prost plătit decât unul care produce softuri superavansate tehnologic.
Modelul “România, țara muncii ieftine” este strâns legat de specializarea economică a țării noastre în lanțurile de producție globală. Dar specializarea economică nu e singura explicație. În sectorul comerț, spre exemplu, munca e peste tot aceeași și presupune niveluri de calificare comparabile. Un angajat din comerț din Germania nu e nici mai bine pregătit, nici nu produce bunuri cu valoarea adăugată mai mare decât unul din România.
Doar că în România hypermarketurile au rate de profit mult mai mari ca în Europa, deci, de aici și salariile mai mici, care se regăsesc în aceste profituri.
Cifrele Eurostat ne arată că marja profitului brut în sectorul comerț în România în 2018 era de 7,5%, peste media europeană de 5,3% și mult peste țări ca Franța (3,4%) sau Elveția (3,2%).
Sacă s-ar sălta media salarială în România în acest sector, deci patronii s-ar mulțumi cu o marjă de profit comparabilă cu cea europeană sau cu cea din Franța și ar crește salariile a peste 800 de mii de salariați din magazine!
Acest lucru nu se întâmplă însă pentru că nu există presiune nici politică, nici sindicală, iar patronatele nu renunță niciodată la profit de bunăvoie.
Vezi și Casoteca.ro/magazin
